Fie criza cât de rea, tot mă doare-n cot de ea

Din staţiunea Mamaia criza se vede mică, mică de tot. Te uiţi la parcările pline şi ai senzaţia că analiştii economici bat câmpii pe la televizor din lipsă de ocupaţie. Îţi pui mâna streaşină la ochi, vezi în largul mării skijet-uri care taie valurile şi şalupe strălucitoare şi îţi zici în gând că, dacă totuşi e criză, din ceva tot mai ies bani în ţara asta. Da' din ce?

Duminică pe la prânz, litoralul colcăie. La "bariera lui Mazăre" e coadă, bara alb-portocalie nici nu mai are timp să se lase în jos. La o estimare ochiometrică îţi dai seama că majoritatea maşinilor au număr de Bucureşti. Mai aşteptăm provincia?

Ca să găseşti un loc de parcare în Mamaia îţi trebuie nervi tari. Chiar şi de dimineaţă trebuie să faci turul staţiunii cu abatere pe fiecare alee de intrare la hoteluri, să survolezi în spatele fiecărui boschet şi să ştii vreo trei-patru rugăciuni ca să îţi poţi lăsa maşina undeva. Câţiva proprietari de SUV-uri, obişnuiţi probabil să se facă loc peste tot pe unde trec ei, şi-au lăsat sufrageriile pe roţi unde-au nimerit. "Caracatiţele" de la roată (altă marcă înregistrată Radu Mazăre) nu-i impresionează. La banii lor...

UN MEDUZ ŞI O MEDUZĂ
Plajele din faţa marilor hoteluri sunt înţesate de şezlonguri. Până la piaţeta Cazinoului din staţiune, turiştii stau lungiţi pe cearşafuri sau pe prosoape. "Dumneata ai văzut cât e un şezlong? Păi, dacă iau pentru noi patru câte unu', mai plătesc o noapte de cazare. Da' ce, pe nisip îmi cade rangul?", mă întreabă retoric un domn venit la Mamaia cu soţia şi cu cei doi copii şi cazat la gazdă, în Constanţa.

Pe plaja de la "Cucaracha", unde poţi să comanzi băuturi prin "şezlong service", sub umbrele nu e foarte multă lume. Câteva blonde platinate cu pielea strălucitoare fac topless, cu ochii închişi sub ochelarii de soare sau deschişi în câte o revistă cu sfaturi despre cum "să-i faci" pe bărbaţi. Peste mijloc au petrecută câte o mână păroasă aparţinând lui "tati". "Tati" e ăla care le-a adus la mare şi care, ca să vadă lumea că fata e ocupată, şi-a lipit şezlongul de al ei şi îi suflă în ceafă.

AM ŞEZLONGUL MEU, SUNT COCALAR
Un grup de zei şi zeiţe, care au făcut marea onoare plajei româneşti de a se aşeza pe dânsa, are vreo trei chelneri roind în jurul lui. Mă apropii, cu grijă să nu le respir prea mult din oxigen. Cu o mână ridicată a lehamite, cel care pare liderul grupului îmi spune că nu vorbeşte cu presa. Mă uit bine la el. O fi vreo vedetă de tabloid şi nu l-am recunoscut. La câţi d-ăştia ştiu eu, n-ar fi de mirare, dar se pare că Marco - aşa îi zic prietenii - e vedetă doar la el în cartier. Ceea ce nu-l împiedică să fie cocalar. "Vorbeşte cu fetele, dacă vrei. Şi dacă vor ele...", mă expediază, cu un semn, către grupul de blondine cu priviri galeşe, pregătite să apară în ziar.

"Cum vi se par preţurile anul ăsta în Mamaia?", întreb. Fetele zâmbesc tâmp, Marco mă priveşte curios, cu un singur ochi şi îmi aruncă, râzând infatuat: "În comparaţie cu ce? Cu Monte Carlo sau cu ce?". Şi continuă, profitând de pata neagră care mie mi se pusese pe ochi: "Preţurile sunt nejustificat de mari". "Şi atunci, de ce nu mergeţi la Monte Carlo?", întreb. Marco râde.

PLAJĂ ÎN PAT
Plaja de lângă Hotelul Rex n-are şezlonguri. Are paturi duble din lemn sau imitaţie de ratan, cu salteluţe roşii şi albe. Unele au umbrele, altele au baldachin. Sunt pentru cuplurile care au petrecut toată noaptea în Bamboo, Gossip, Crush sau The Office. Spre deosebire de şezlongurile din plastic, care costă 25 de lei, pentru un pat pe plajă plăteşti între 40 şi 50 de lei pe zi. O fi mult? O fi puţin?




"Eee! Dacă vii aici doar de week-end, nu e mult!", zice Cristi, un tânăr care-şi ţine în braţe prietena siliconată, pe jumătate adormită pe salteaua albă a patului cu baldachin. "Noi aşa venim. Cam o dată la două sâmbete, suntem aici. Ne cazăm la 3 stele, cu 250 de lei pe noapte, ceea ce mi se pare cam mult, da'asta e! Preţurile din cluburi sunt cam la fel ca în Bucureşti. Cu astea suntem obişnuiţi... Şi restul de preţuri sunt de sezon. O dată la două săptămâni, nu e gaură în buzunar. Ne permitem", spune râzând Cristi.

"Gugule, vrea şi fata un cocteil rece!", miorlăie alintat domnişoara adormită. "Gugu" se dă jos din pat şi face paşi până la barul din apropiere, de unde se întoarce cu un pahar colorat, cu pai şi umbreluţă. Aici nu e cu "şezlong service".

100 DE LEI 10 MINUTE
Cam din kilometru în kilometru, pe malul apei, e amplasat câte un cort, unde câţiva băieţi joacă cărţi lângă două-trei "utilaje de agrement". Skijeturi, canoe, banane, hidrobiciclete şi teancuri de veste de salvare. În larg, dincolo de geamanduri, vreo cinci-şase skijeturi călăresc apa. Mai aproape de mal, trei şalupe se leagănă în valuri, lenevind parcă în bătaia soarelui.

"Şalupele nu sunt ale noastre. Nu se închiriază", zice unul dintre băieţii care joacă cărţi. "Sunt particulare!", explică el. Câte doi-trei tineri stau întinşi pe punte, cu picioarele pe volan, sau sar în apă peste bord. De pe mal, fetele îşi lungesc gâtul către bijuteria albă.

"Afacerea cu skijeturi nu mai merge ca anul trecut. Nu ştiu dacă e de la criză sau de la faptul că acum sunt mai mulţi care s-au apucat de asta", zice băiatul care închiriază. 10 minute de "călărie" pe val costă 100 de lei. "E foarte tare!", strigă scuturându-şi părul de apă unul tocmai întors din cursă.

STRĂINĂTATE VERSUS MAMAIA
O doamnă singură, venită pentru 10 zile la Mamaia, e de părere că nici o criză nu e mai puternică decât nevoia omului de relaxare. "Eu mi-am lăsat copilul la mama, slavă Domnului, că am scăpat. Sunt venită la nişte prieteni din Constanţa, dar nu stau la ei. Nu vreau să deranjez. Mi-am luat cameră la hotel, aici, la Yaki. E scump, aşa e, dar ce să facem? Că nu putem să stăm numai la muncă, nu? Din ce am văzut până acum, la Mamaia e mai scump decât în străinătate", spune ea. De ce a preferat totuşi România?
"Păi, o să merg vreo câteva zile şi în străinătate, dar prin august. Acum am venit la prietenii mei", mărturiseşte.




Pe plaja noului Hotel Vega, deschis în această vară, se înghesuie vedetele. "Aici e ultima fiţă să vii", îmi spune Ileana, care e din Constanţa, dar vine până aproape de capătul Mamaiei să facă plajă, doar-doar o zări vreo celebritate. Şi plăteşte 30 de lei pe şezlong pentru asta. Iar vedetele noastre de-o vară nu renunţă la Mamaia, tocmai pentru că în străinătate nu-i cunoaşte nimeni.

DIN CE MAI IES BANII
Criză, reduceri salariale, şomaj... Parcă cei care umplu plajele scumpe n-au auzit de vorbele astea. Şi totuşi, ce le merge atât de bine? Din ce ies sutele de euro aruncate cu atâta nonşalanţă? "He! Din afaceri! Combinaţii!", e replica cu care Marco, cel cu turma de zeiţe după el, îmi răspunde la întrebare.

Fără alte explicaţii. Detaliile nu-s pentru muritorii de rând. Cristi, "gugul" care se ducea după cocteil, zice că el lucrează "în entertainment". O fi striper? Doamna singură şi scăpată de copil e avocat. Iar Ileana, constănţeanca vânător de vedete, e studentă şi lucrează sezonier la o discotecă din Costineşti.

 

20% din români nu au bani de concediu
Potrivit unui studiu al companiei de cercetare GfK, citat de Financiarul, aproximativ 60% din românii cu vârste peste 15 ani nu intenţionează să-şi ia concediu în 2009. Studiul subliniază că obiceiurile de vacanţă ale românilor legate de destinaţii şi transport nu se modifică semnificativ în acest an, cel puţin la nivel declarativ, deşi România trece printr-o perioadă plină de schimbări.

Staţiunile de la malul mării, fie în ţară, fie în srăinătate, sunt preferate de 39% dintre cei care îşi iau vacanţă anul acesta, în timp ce 22% preferă muntele.

Circa 13% din români nu sunt încă hotărâţi asupra destinaţiei de vacanţă pe care o vor alege, iar 20% sunt siguri că vor sta acasă, deoarece situaţia financiară nu le permite o altă opţiune. Cei care nu îşi vor lua concediu în 2009 sunt, potrivit studiului, persoane cu vârste peste 55 de ani, din Moldova şi Oltenia, din mediul rural, cu studii primare şi venituri pe familie mai mici de 1.000 lei.