Generalii Nuţă şi Mihalea, din mormânt în boxa acuzaţilor

Timişoara şi Braşovul nu şi-au uitat martirii. La o zi după sărbătoarea Mărţişorului, în oraşul de pe Bega începea procesul "celor 21", miliţieni şi securişti acuzaţi de reprimarea revoluţionarilor. La sute de kilometri depărtare, pe pârtia Bradu din Poiana Braşov, se desfăşura comemorarea unui an de la autoincendierea lui Liviu Cornel Babeş în semn de protest faţă de regimul Ceauşescu.

La 2 martie 1990 începea procesul împotriva ofiţerilor de Securitate şi Miliţie consideraţi vinovaţi pentru crimele comise în rân-durile protestatarilor bănăţeni, în perioada 16-20 decembrie 1989. Început cu mare "entuziasm", procesul a fost stopat după câteva săptămâni. În cele din urmă, în pofida protestelor, a fost mutat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din Bucureşti (1991).

"LOTUL TIMIŞOARA"
Grupul de acuzaţi din boxa procesului de la Casa Tineretului avea să rămână în istorie sub numele de "Lotul Timişoara". Printre inculpaţi s-au aflat: Emil Macri (general de securitate, şef al Direcţiei contrainformaţii economice din Departamentul Securităţii Statului), Ion Deheleanu (fost şef al Miliţiei judeţului Timiş), Ion Corpodeanu (locotenent colonel, fost adjunct al şefului Miliţiei Timişoara), Traian Sima (colonel, şef al Securităţii Timiş), Gabriel Anastasiu (colonel de securitate), Filip Teodorescu (colonel de securitate), Ioan Baciu (colonel de Miliţie), Iosif Veverca (maior de Miliţie), ş.a. Colonelul magistrat Cornel Bădoiu a prezidat completul de judecată.

Prima zi a procesului a stârnit un interes deosebit, fiind prezenţi în sală numeroşi ziarişti români şi străini. Armata şi poliţia au luat măsuri speciale pentru a asigura securitatea şi ordinea, iar autoritaţile au îndemnat populaţia la calm. Radio Timişoara Liberă a transmis integral lucrările procesului, în timp ce TVR a prezentat audierile secvenţial. Până la 9 decembrie 1991, când s-a terminat efectiv procesul, au fost înregistrate 297 de casete.

La deschidere, s-au identificat inculpaţii şi s-a citit rechizitoriul. "Pentru înăbuşirea revoltei de la Timişoara, se menţiona în documentul emis de Procuratura Militară Timişoara, s-a constituit un comandament format din cadrele de conducere ale Securităţii şi Miliţiei Judeţene Timiş, precum şi din cele ale fostului Minister de Interne deplasate în acest scop la Timişoara. Din acest comandament au făcut parte (...) inculpaţii care deţineau funcţii de conducere în organele menţionate mai sus."

Tensiuni au existat încă de atunci. Primele neînţelegeri au izbucnit între avocaţi. Apărătorul inculpatului Laurenţiu Preda a cerut interogatorii separate pentru fiecare acuzat, dar a fost respins chiar de colegii de breaslă. Maiorul de securitate Gheorghe Atudoroaie a reclamat, la rându-i, primele vicii de procedură, informând completul de judecată că primise rechizitoriul cu doar trei zile înainte.

COMPLETUL A JUDECAT ŞI DOI MORŢI
Din boxa acuzaţilor au lipsit doi inculpaţi, generalii Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea, decedaţi în 23 decembrie 1989 într-un "accident" neelucidat. Cei doi fuseseră ucişi în timpul unui zbor cu elicopterul, lângă Alba Iulia. După ce se ordonase aducerea lor din Arad la Bucureşti, din "ordine superioare" au fost coborâţi la Deva şi urcaţi în elicopterul doborât aproape imediat după decolare.

Primele rechizitorii au vizat astfel doi morţi. Generalul maior Constantin Nuţă, adjunct al ministrului de Interne şi şef al Inspectoratului General de Miliţie (IGM), se deplasase la Timişoara la 17 decembrie 1989 cu un grup de colaboratori, pentru reprimarea manifestaţiilor. El a preluat imediat comanda forţelor ministerului de Interne şi a ordonat foc împotriva demonstranţilor în mai multe reprize.

A coordonat apoi "Operaţiunea Trandafirul", episod terifiant derulat la 20 decembrie 1989. La ordinele sale, cadavrele a 40 de timişoreni împuşcaţi au fost transportate la crematoriul "Cenuşa" din Bucureşti şi incinerate. Patru pubele de cenuşă i-au fost predate căpitanului Nuţă în aceeaşi zi, la ora 10:30, tăcerea absolută înghiţind astfel 40 de destine frânte.




În consecinţă, primul verdict dat de tribunalul ce încerca să restabilească adevărul despre morţii Timişoarei a fost următorul: Nuţă Constantin "a săvârşit infracţiunea de genocid prevăzută de articolul 357 litera a şi b Cod Penal". Din cauza decesului, urmărirea penală a încetat. La fel şi în cazul lui Velicu Mihalea, fost general maior şi adjunct al şefului IGM. Conform "capului de acuzare", el organizase dublarea celor 8 dispozitive de luptă amplasate în oraş, participând "la reprimarea sângeroasă a demonstranţilor".

Prin asemenea concluzii se voia, în continuare, disculparea armatei de acuzaţia de a fi tras în manifestanţi.

În timpul primei zile de proces s-au anunţat public şi cifrele oficiale privind victimele de la Timişoara: 94 de morţi, 300 de răniţi grav, 24 de persoane dispărute.

RECVIEM BABEŞ
În dimineaţa aceleiaşi zile, la câteva sute de kilometri depărtare, lângă Braşov, un martir era comemorat. În anul ce trecuse, numele lui fusese rostit cu emoţie de românii care-i ştiau soarta. Liviu Cornel Babeş, maistru la Fabrica de Prefabricate, protestase tragic faţă de regimul Ceauşescu, autoincendiindu-se în 2 martie 1989, pe pârtia de schi. Pe o bucată galbenă de carton, scrisese, înainte de a muri, un text cutremurător: "Stop murder! Auschwitz = Braşov"("Opriţi crimele! Auschwitz = Braşov").

Cazul său a fost intens mediatizat în Occident. În lume, Radio Europa Liberă a răspândit ştirea, prin vocea redactorului Neculai Constantin Muntean.

Doi turişti scoţieni, martori la scenă, au relatat şi ei despre nenorocire. Dar în ţară s-a vorbit public despre el abia după Revoluţie.

La un an de la moartea lui Babeş, pe pârtia Bradu din Poiana Braşov zeci de oameni i-au cinstit memoria. Prima comemorare a lui Babeş a fost organizată de sindicatul independent ,,Mişcarea 15 Noiembrie". Era de altfel întâia acţiune a sindicaliştilor reuniţi legal în urmă cu câteva săptămâni. În semn de omagiu, pe locul unde Babeş se stinsese din viaţă s-a ridicat o cruce de fier.

Participanţii au depus coroane de flori şi au aprins lumânări. Preoţii au închinat o slujbă de pomenire. Erau ani în care amintirea morţii voluntare a lui Babeş provoca emoţii românilor. În 1989, la înmormântare au participat sute de oameni. "În primele luni ale anului 1990, toată lumea ne asalta cu atenţie, cu respect, declara Etelka Babeş, într-un interviu acordat lui Mircea Brenciu. Lumea se schimbase cumva."

URMAU ŞI ALŢII
În "avancronica" procesului "celor 21", Cornel Bădoiu, preşedintele completului de judecată, a organizat o conferinţă de presă. Înainte de a răspunde întrebărilor, el le-a cerut ziariştilor să fie obiectivi în relatarea evenimentelor. Magistratul declara că numărul acuzaţilor urma să crească. Fără o menţiune directă, erau vizaţi Ion Coman (secretar CC al PCR), Radu Bălan (prim-secretar PCR al judeţului Timiş), Ilie Matei (secretar PCR).

A mai explicat presei că lotul era judecat de Secţia Militară a Curţii Supreme şi nu de Tribunalul Militar Timişoara, deoarece inculpatul Macri avea gradul de general. În final, Bădoiu estima durata procesului la maximum două luni.

"Nuţă Constantin, fost general maior, adjunct al ministrului de Interne şi şef al IGM, în ziua de 17 decembrie 1989, împreună cu un grup de colaboratori cu funcţii de conducere din fosta miliţie, s-a deplasat la Timişoara cu misiunea de a organiza reprimarea manifestaţiilor antidictatoriale. (...)
A preluat comanda directă a forţelor ministerului de Interne care acţionau în oraş, dând ordine să se tragă în revoluţionari."
Rechizitoriul dosarului 4/P/1990, împotriva gen. Constantin Nuţă