Hit the road Jack - Gil Dobrică ne cântă din Ceruri

Se declara "sufletist până la prostie". N-a avut pensie. Nici copii. N-a fost căsătorit. Era înzestrat "doar" cu un dar nepreţuit: acela de a cânta, şi, mai mult, de a fermeca oamenii.

Se declara "sufletist până la prostie". N-a avut pensie. Nici copii. N-a fost căsătorit. Era înzestrat "doar" cu un dar nepreţuit: acela de a cânta, şi, mai mult, de a fermeca oamenii.

Gil Dobrică şi-a purtat cu stoicism crucea. Până ieri, la prânz, când i-a venit vremea să se ducă "acasă". În ultimul timp era chinuit de o gută cronică şi de o pneumonie dublă. Se mutase la sora lui, asistentă medicală în Craiova. De ceva timp nici nu mai ieşea din casă. Duminica asta ar fi trebuit să se întâlnească cu fetele de la trupa Heaven pentru a repeta piesa "Hit the Road Jack", cu care erau aşteptaţi la decernarea premiilor MTV. A fost ultima înregistrare a artistului.

NOPŢI MUNCITE. La un moment dat, cântăreţul declara: "Nu-mi vine să cred că mai exist". Peste patru decenii de cântări prin cluburi şi baruri, noapte de noapte, până la orele dimineţii, îşi spuneau cuvântul. A fost o lecţie de supravieţuire dată de situaţia financiară precară, dar care i-a irosit, în mare parte, forţele.

Copilăria lui Gil, "găzduită" la Dăbuleni printre oi, vaci, cai, raţe, gâşte şi peisaje minunate, a fost "dumnezeiască". A fost mezinul unei familii cu nouă copii, cu veleităţi muzicale. La 14 ani, fratele mai mare l-a dus în Craiova, la şcoala de meserii, de unde a ieşit strungar.

TRASEU. A început să cânte în ’63, la 17 ani, pe gratis, la clubul Uzinei "7 noiembrie", abordând direct piese rock şi soul. Prima lui trupă s-a numit "14 karate". A venit apoi în Bucureşti, cântând în localuri de elită în acea vreme: Atlantic, Athenée Palace, Continental şi Doina, colaborând şi cu trupa "Sfinx". Nu "s-a iubit" prea mult cu regimul de-atunci, pentru că a refuzat să închine ode la cerere. A avut un succes enorm alături de Cenaclul Flacăra.

Pe idolul său, Ray Charles, Gil Dobrică l-a întâlnit abia în 1996, la Cerbul de Aur. De-o viaţă îi cânta piesele. "Majestate, i-a spus românul, vă aştept şi vă iubesc de 33 de ani." Cei doi s-au îmbrăţişat câteva clipe, pentru a pecetlui legătura ce îi unise atât timp. Succesul cere aproape totdeauna sacrificii. Lui Gil nu i-a dat posibilitatea să-şi întemeieze o familie. ştia că ar fi fost greu, ştia că poate lucrurile n-ar fi mers în mare parte din cauza vieţii agitate şi a situaţiei materiale precare. Aşa că a rămas singur, pentru a nu răni inutil alte suflete.

şOC. Lumea muzicală este în doliu. "Sunt şocat de vestea tragică a morţii unuia dintre cei mai iubiţi interpreţi de muzică din România. Îmi pare rău că n-am reuşit să terminăm înregistrările pentru un nou album cu Gil Dobrică, pe care foarte mulţi melomani din România şi-ar fi dorit să-l aibă", a declarat Radu Groza, impresarul artistului. Gil reuşea să farmece orice om care-l asculta. Melodiile sale celebre – dintre care amintim "Hai acasă", "Discuţie în familie", "Dragoste la prima vedere", "Banalitate" – erau croite cumva după toate emoţiile pe care sufletul uman le poate atinge.

A fost iubit de toţi, de la muncitori până la înalţi demnitari. Însuşi preşedintele Băsescu s-a declarat un mare fan al său. Gil Dobrică a plecat la doar 61 de ani să "stea puţin de vorbă cu Dumnezeu". Locul unde se află cântăreţul este însă unul special: inima poporului român. De aici nu-l vom lăsa vreodată să plece. Cei care vor să-i aducă un ultim omagiu o pot face mâine la Cimitirul Ungureni din Craiova, acolo unde va avea loc înmormântarea.

"Hai acaså" Hai acasă, hai cu mine. Hai cu mine să pornim la drum. Ne aşteaptă casa noastră dragă, Iarba verde şi poteci de drum. Munţi şi văi, Mori de vânt, Râuri repezi, trecători. Ne aşteaptă Mama, tata, Prieteni vechi, Fraţi şi surori, Ascult adesea glasul dulce ce mă cheamă, Casa părintească să-mi revăd mai curând şi să mângâi părul alb al mamei, voi veni, Dragii mei, dragii mei, Amintiri dragi îmi revin Din copilăria anilor trecuţi, De bătrâni la şcoală, lanuri aurii, De vecini la coasă şi fete zglobii. Gil Dobrică