Hotie cu eurocai

Mostenirea digitala de la geambasul Harbuz

Caii, magarii si catarii au inceput din 2003 sa fie insemnati cu microcipuri, in numele UE, asa cum au declarat cu pompa autoritatile. Operatiunea, facuta pe spinarea taranilor, se dovedeste a fi doar o afacere de milioane de euro pentru firmele care vand microcipuri si cititoare pentru ele. Mai mult, Uniunea Europeana infirma ca a cerut Romaniei sa declanseze actiunea "cai cu microcip".

Robocaii, pret fals al integrarii in UE

In conditiile in care foarte multi tarani romani nu au ce sa puna pe masa, microciparea cailor si a magarilor demarata in 2003 a fost considerata o masura cel putin fantezista si in acelasi timp extrem de costisitoare.

SOC. Nici taranii romani si nici caii si catarii nu erau pregatiti sufleteste sau financiar sa fie "tehnologizati"

Actiunea la care Romania s-a "inhamat" singura si nu la ordinul Uniunii Europene, asa cum au declarat autoritatile la vremea respectiva, se dovedeste insa a fi o afacere cat se poate de banoasa si realista pentru firmele care comercializeaza microcipuri. Mai ales pentru una dintre ele, pentru care Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara are o preferinta.

OPERATIA. La inceputul anului 2003, proprietarii de cai si de magari au avut parte de o surpriza catusi de putin placuta. Ministerul Agriculturii a emis in luna martie Ordinul 167, care prevedea microciparea pana la finele aceluiasi an a tuturor cailor si catarilor de pe teritoriul Romaniei. Cu toate ca purta semnatura sa, ministerul nu a vrut sa isi asume paternitatea acestei actiuni si i-a indrumat pe cei care aveau neclaritati la Agentia Nationala Sanitar-Veterinara (actuala Autoritate Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor) ca fiind autoarea ordinului respectiv. La inceput, proprietarii de cai s-au crucit si au ras cand au auzit de o asemenea bazaconie. Rasul le-a pierit cand au inteles ca trebuie sa plateasca operatia din propriul buzunar. Un mizilic pentru un orasean: intre 300.000 si 500.000 de lei, doua saptamani de supravietuire pentru taranii din unele zone ale tarii. Iar pentru cei care nu se supun au fost pregatite amenzi si mai consistente: intre 8 si 10 milioane de lei. Stirea a facut valva si in presa, iar celor care au dorit sa stie de ce anume microcipam cabalinele, li s-a raspuns ca "microciparea este o actiune necesara pentru a ne alinia la standardele europene". Si o afacere grasa pentru firmele care au fost pe val si au inceput sa comercializeze microcipuri, am putea adauga noi. Un microcip costa intre 160.000 de lei si 200.000 de lei, injectorul sau pistolul cu care se realizeaza implantul ajunge la 1.300.000 de lei, iar cititorul este intre 12.000.000 de lei si 15.000.000 de lei.

PARAVAN EUROPEAN. Presedintele de atunci al Agentiei Nationale Sanitar-Veterinare, doctorul Liviu Harbuz, declara in 2003: "Aceste masuri au fost luate pentru alinierea legislatiei veterinare a Romaniei cu cea a Uniunii Europene, avand drept scop realizarea unei echivalente autentice a masurilor sanitar-veterinare elaborate si aplicate in Romania cu cele legiferate si aplicate in statele membre UE". Intrebat de ziaristi daca toate statele aplica acest mijloc de identificare, Liviu Harbuz a trebuit sa recunoasca faptul ca microciparea a fost introdusa doar in Anglia si Germania, celelalte state europene implantand cipuri doar la caii de curse, dar prognoza ca intr-un an aceasta metoda se va generaliza. La aproape doi ani de atunci, masura nu s-a generalizat in UE si nici nu exista proiecte concrete de a deveni realitate. Majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene cu posibilitati financiare mult mai mari decat ale Romaniei aplica metode mai rudimentare de identificare a cabalinelor. Nu pentru ca nu si-ar permite. Ci pentru ca nu are logica economica sa implantezi un aparat sofisticat intr-un animal ce va fi taiat. Am solicitat opinia avizata a Delegatiei Comisiei Europene in Romania, care ne-a declarat ca identificarea electronica este studiata la nivelul UE, dar nu este reglementata de legislatia europeana. De la acest stadiu si pana la momentul in care va deveni realitate ar putea sa treaca mult timp. Si este foarte posibil ca, in momentul cand va deveni obligatorie, sa fie impuse microcipuri cu specificatii tehnice diferite de cele utilizate in acest moment in Romania. In acest caz, proprietarii nu vor avea alta solutie decat sa mai implanteze un cip.

TEHNOLOGIE CU SURPRIZE. De multe ori, microcipurile si cititoarele nu s-au "pupat", iar informatiile nu au putut fi citite

AVALANSA DE LEGI. Ordinul 167 preciza ca microciparea trebuie sa fie incheiata pana la sfarsitul anului 2003, iar Liviu Harbuz, presedintele agentiei, supralicita: "Actiunea va fi finalizata in trei luni". Suntem in 2005 si au fost microcipati doar putin peste o treime din efectivele de cabaline. Mai precis, 326.000 din aproximativ 800.000 cabaline. Am intrebat Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, care ne-a dat un raspuns surprinzator: "Actiunea nu trebuia neaparat finalizata pana la sfarsitul anului 2003, trebuia doar sa fie identificate cat mai multe animale pana la momentul respectiv". Si au motivat intarzierea prin faptul ca actiunea este intr-adevar coordonata de catre Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara, dar este suportata financiar de cetateni. Logica acestei operatiuni este ca animalele sa poata fi urmarite oriunde ar fi. Fiecare microcip are un cod unic, astfel incat, atunci cand este citit, poate fi identificata cu exactitate exploatatia de la care provine animalul. Evident, logic ar fi fost ca microcipurile si cititoarele sa aiba aceleasi caracteristici tehnice, astfel incat sa poata fi citite oriunde pe teritoriul Romaniei si sa fie compatibile cu cele utilizate in alte state. Pentru aceasta, Ordinul 167 trebuia sa fie urmat de o alta reglementare, care sa stabileasca specificatiile tehnice ale microcipurilor. A fost intr-adevar urmat de nu mai putin de trei ordine in decurs de doi ani. Fiecare cu alte caracteristici tehnice. Astfel, in luna aprilie 2003 a fost emis Ordinul 295/16 aprilie 2003, care prevedea ca acel cod unic de identificare va corespunde standardului ISO 11784, iar cititorul va trebui sa fie de tip ISO 11784/11785. Cateva luni mai tarziu, in august este abrogat si locul lui a fost luat de Ordinul 547/2003, care impunea implementarea cailor cu microcipuri de 10 digiti. Si acest ordin a rezistat cateva luni, dupa care a fost modificat. A fost introdus Ordinul nr. 76/25 august 2004, care stabileste ca microcipul sa aiba un cod de identificare pe minimum 10 caractere si maximum 15.

Cu toate ca nici unul dintre ordine nu face diferentieri intre caii pentru export si cei care nu vor iesi niciodata din tara, reprezentantii Autoritatii ne-au declarat ca ecvinele care nu vor parasi tara pot fi tranzistorizate cu orice fel de microcipuri, doar cele destinate exportului trebuind sa fie musai dotate cu microcipuri ISO 11784/11785.

In spatele variatiilor se ascunde insa o brambureala totala: la inceput au fost aduse microcipuri de 10 digiti si cititoare de 15. Astfel incat informatiile din microcipuri nu au putut fi citite. In 2003, primul lot de cabaline microcipate avand ca destinatie spatiul european a fost intors din drum. Timp si bani pierduti pentru proprietarii care au trebuit sa mai implanteze animalelor un al doilea microcip. Nu a fost singura situatie de acest gen. Strainii care si-au adus animalele la competitii au fost pusi in situatia sa nu poata fi citite informatiile din microcipuri pentru ca ei aveau caii microcipati cu 15 caractere, iar cititoarele erau pe 10 caractere.

CONFUZIE IN TERITORIU. Ramane intrebarea de ce a fost aleasa aceasta metoda? Necunoasterea legislatiei europene sau interese ascunse? Articolul 2 al aceluiasi Ordin 167 prevedea ca "distribuirea microcipurilor, precum si a cititoarelor electronice se va face prin directiile sanitar-veterinare judetene si a municipiului Bucuresti". Intreband la ANSVSA ce firme comercializeaza aceste microcipuri, raspunsul initial a fost ca nu stiu, nu este de competenta lor sa stie, pentru ca actiunea de microcipare este doar coordonata de Autoritate, dar este realizata efectiv de medicul veterinar concesionar si suportata de proprietar. La insistentele noastre, ANSVSA a dat un raspuns mai aproape de realitate, si anume ca DSVSA judetene trebuie sa achizitioneze cititoare pentru medicii veterinari zonali (oficiali), procurarea acestor dispozitive facandu-se din bugetul institutiilor mentionate si au fost cumparate in medie sase cititoare pe fiecare directie.

La Directiile Sanitar-Veterinare la care am sunat in mod aleator, numarul de cititoare cumparate depasea insa media de sase. Astfel, Directia Sanitar-Veterinara Braila a cumparat 1.000 de microcipuri, sase cititoare si un implantator. Seful Directiei Timis, medicul Cumpanasoiu, ne-a spus ca au fost primite de la ANSVSA cinci cititoare pe 10 digiti si ca in curand vor mai primi 20 de bucati pe 15 digiti. La Bistrita au fost achizitionate sapte cititoare pe 10 caractere si sase pe 15. Situatia este cam aceeasi si la celelalte Directii Judetene Sanitar-Veterinare.

FOSTUL SEF. Liviu Harbuz, fostul sef al Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinare, in timpul mandatului caruia a demarat "operatiunea microcipul" transformata in "afacerea microcipul"

PRIETENIE UTILA. Cat a costat de fapt bugetul aceasta actiune "finantata de proprietar"? Din informatiile noastre, pe directie au fost cumparate in medie 10 cititoare, unul sau mai multe implantatoare si microcipuri. In conditiile in care un microcip costa in jur de 160.000 de lei, iar pretul cititoarelor variaza intre 12,5 milioane si 15 milioane de lei, suma ajunge probabil la cateva sute de mii de euro. Surse care au dorit sa isi pastreze confidentialitatea ne-au declarat ca in 2003, cand au fost achizitionate microcipurile si cititoarele, directiile au fost indrumate prieteneste, dar categoric, sa cumpere de la una dintre firmele care comercializeaza asemenea aparatura: Farmavet. Firma care, asa cum este prezentat pe site, face parte din grupul A & S International 2000 SRL, profilata pe fabricarea preparatelor farmaceutice. In aceste conditii, lucrurile tind sa capete un inteles.

Intr-o ancheta, anul trecut, Jurnalul National va prezenta felul in care A & S International 2000 a cumparat fara nici o licitatie, in 2000, Institutul Pasteur si a reusit "performanta" de a-l pune pe butuci. Firma este patronata de Adrian Alexandru Stanga, un om de afaceri american, de origine romana, iar un procent nesemnificativ ii apartine romanului Stelea Stoenescu. Dupa cum rezulta din ancheta Jurnalului, achizitionarea Institutului Pasteur a fost "netezita" de influenta puternica pe care Liviu Harbuz, la acea vreme secretar de stat, o avea. Se pare ca si in afacerea microcipul, Liviu Harbuz a dorit sa dea o mana de ajutor prietenilor sai. Este adevarat ca nu toate directiile s-au conformat. Unele au preferat sa cumpere microcipuri si cititoare pe 15 digiti conforme standardelor.

De curand, pe piata a mai aparut o firma. Mai precis, prin Colegiul Medicilor Veterinari, in fruntea caruia se afla medicul Liviu Harbuz, pot fi cumparate microcipuri la 80.000 de lei. Nou-venitii sunt IQ Management, firma clujeana care a castigat licitatia pentru identificarea ovinelor, caprinelor si suinelor, contract care a starnit un val de proteste atat din partea medicilor veterinari concesionari, cat si din partea ambasadei daneze.

Daca inmultim numarul de cai microcipati cu 4 euro, cat este pretul mediu al unui microcip, iese o suma destul de impresionanta: 1,3 milioane de euro. Daca tinem cont ca in Romania sunt aproximativ 800.000 de cabaline, valoarea totala este si mai impresionanta: 3,2 milioane de euro. Fara sa socotim cititoarele si implantatoarele care au fost si vor mai trebui achizitionate. Este o afacere care nu se va termina niciodata, pentru ca intotdeauna vor aparea cai si magari.

Actualul presedinte al ANSVSA, Razvan Taru, ne-a declarat ca nu stie de ce a fost preferata aceasta metoda, in conditiile in care existau variante mai ieftine, dar ca va cerceta situatia.

ADEVARATELE REGULI EUROPENE. Operatiunea de microcipare continua in pas de melc si in prezent. Din toata aceasta afacere, cel mai grav este faptul ca Romania nu a inceput sa aplice adevaratele reguli ale Uniunii, care din 2007 vor deveni obligatorii, in lipsa carora, daca legile vor fi respectate, proprietarii nu vor avea voie sa isi scoata caii nici dincolo de poarta casei. Regulile UE in materie de identificare a ecvinelor fac diferenta intre animalele pentru competitie si cele de productie sau reproductie. Astfel, pentru cabalinele de rasa exista Directiva 90/427/EEC, iar documentul de identificare este prevazut in Decizia Comisiei 93/623/EEC. Caii inregistrati asa cum sunt ei denumiti in directiva sunt caii pentru concursuri si competitii si trebuie sa fie insotiti in timpul transportului de un pasaport in care vor fi specificate numarul de identificare, numele calului, sexul, rasa, culoarea, data nasterii, locul, numele autoritatii competente si alte informatii care ar trebui sa ofere o imagine cat mai clara despre animalul in cauza. In schimb, pentru caii destinati abatorizarii sau reproductiei exista Directiva 90/426/EEC, care transpune Decizia 2000/68/EEC si care prevede sa fie insotite pe parcursul transportului de un document de identificare care sa contina o parte din datele trecute pe pasaport. Identificarea activa a ecvinelor prin mijloace electronice (microcipuri) nu este reglementata de legislatia comunitara.

Prin urmare, Romania trebuie sa realizeze identificarea cabalinelor prin intermediul pasapoartelor sau documentelor de identificare eliberate de catre autoritatea romana cu atributii si autorizata in acest sens. La noi, aceasta institutie este Autoritatea Romana Ecvestra, care are o singura problema: nu este abilitata in acest sens.

Nu ratati!

In numarul de maine cititi noi dezvaluiri despre afacerile si gafele facute la ANSVSA.