Îmblânzitorii de bombe

 O rachetă neexplodată se scoate din uz cu mâna, deșurubând de la dreapta spre stânga, în timp ce se toarnă apă peste filet.

Undeva, în depărtare, se aude ciripit de pasăre. Trilul e zgâriat cu frecat de metal pe metal. Tânărul stă pe vine, lângă un gard, pe pământul scărmănat de ceva ce a suflat tare. Are mănuși portocalii și o uniformă întreagă, albastră. Pe braț se vede ecusonul cu steagul armatei din care face parte – galben-albastru, al Ucrainei. Cu mișcări de pianist, învârte încet un tub care e prins într-un obuz. Mare cât două butelii, bomba a căzut în mijlocul satului, dar nu a explodat. Celelalte au ras de pe fața pământului câteva case.

O acțiune de deminare în războiul care se poartă acum în Ucraina nu este una cu tipar de film. Mai degrabă seamănă cu o intervenție de mecanic. Nu sunt acele costume groase de protecție, nu sunt benzi de delimitare, nu sunt goarne. Nici mulțime nu e - unii au luat calea bejaniei, alții sunt prin pivnițe, alții au murit în bombardament.

Nu tremură, nu transpiră, doar înjură

Tânărul care lucrează la bombă nici nu transpiră, nici nu tremură. Doar înjură de mamă: „...tvoiu matâi”. Și doar atunci când, aproape, cade o altă bombă. Sunetul de artilerie acoperă ciripitul, pocnetul proiectilelor îi fac să mârâie pe geniști. Sunt, acum, doi: cel care desface detonatorul și celălalt care toarnă un lichid peste filetul ce scârțâie. Probabil, orice mișcare aiurea sau orice poticnire duce către Rai. Încet, tubul mic – cât o cutie de suc – este scos din burta mare a obuzului. Cel care filmează are un mic tremurat de mână și imaginile încep să joace. Se vede capătul proiectilului. A fost tras de ruși în regiunea Trostyanets, o dată cu alte zeci de rachete. Ăsta a aterizat aiurea, lângă gardul unei case. Până a venit DSNS-ul, un fel de Inspectorat al Situațiilor de Urgență din Ucraina, bomba a rămas printre civili. 

Câinii latră, rusul trage

DSNS publică pe contul său de Telegram, în fiecare zi, zeci de fotografii și filme cu proiectile neexplodate trase de „ocupanți” și picate prin bătăturile oamenilor, în diferite locuri ale Ucrainei. Una a rămas înfiptă într-un tavan de chirpici, alta a aterizat aproape în latrină. De printre dărâmături, salvatorii DSNS scot rachete lungi cât tuburile de oxigen ori bombe groase. Toate așteaptă vreun nevinovat să calce sau să împingă aiurea detonatorul. 

La Trostyanets, dezamorsarea se termină cu tubul detonatorului scos încet, sub susur de apă, și dus la mașina specială de intervenție. Bomba verde rămâne să zacă acoperită cu pământ. Geniștii pleacă în altă misiune. Rămâne pe film doar fundalul sonor: lupte de artilerie și un lătrat de câine. (R.P.)

Idee: În fiecare zi, în Ucraina, din zecile de atacuri aeriene ori de artilerie, rămân, îngropate în pământ sau sub dărâmături, o mulțime de proiectile neexplodate