"În România nu există un sistem medical"

Pentru că nimic nu s-a schimbat în bine, pentru că criteriile de promovare n-au nici o legătură cu profesionalismul, cei patru medici plecaţi în Anglia şi Franţa intervievaţi de Jurnalul Naţional nu iau în calcul o eventuală reîntoarcere în România. Motivele le citiţi în partea a doua a interviului.

Gabriela Badea: Din păcate, sistemul medical românesc pare a fi foarte dezorganizat.

Roxana Hotoboc: Avem medici bine pregătiţi, apţi pentru a se integra în sisteme medicale diferite. Nu avem dotări şi, din această cauză, uneori activitatea medicală poate fi deficitară. Medicii nu sunt bine plătiţi şi din cauza asta există mită degradantă atât pentru medici, cât şi pentru bolnavi. Trebuie bani pentru dotarea spitalelor. Trebuie desfiinţat furtul sub toate formele din fondurile sănătăţii. Trebuie elaborate protocoale care să facă mai precis actul medical.

● Cum aţi caracteriza sistemul medical britanic?

Roxana Hotoboc: Precis şi bine organizat. Protocoalele existente pentru fiecare specialitate protejează medicii şi pacienţii de greşeli profesionale. Ei nu acceptă să experimentezi păreri proprii medicale. Trebuie doar să aplici protocoalele medicale corect. Dotarea materială este foarte bună. Nu am sesizat să se facă economii financiare când e vorba despre dotare cu materiale şi aparatură medicală.

Nu cunosc sistemul de asigurări de sănătate, dar nu am auzit nici un pacient să se plângă de plata unei spitalizări. Cei care nu au venituri sunt protejaţi de un sistem de asistenţă socială foarte bine pus la punct.

Citește pe Antena3.ro

Cel puțin patru turiști străini au murit după o otrăvire în masă, în Asia. Ultimul deces confirmat este al unei tinere de 19 ani

● Aveţi statut ca oricare alt specialist englez? Adică există vreo diferenţă între diploma obţinută în Anglia şi cea din România?

Felicia Buruiană: La ora actuală, diploma din România se recunoaşte fără probleme, înregistrarea la General Medical Council se produce foarte repede, în două-trei săptămâni din momentul aplicaţiei. Înregistrarea cu GMC îţi dă dreptul de a practica medicina aici la fel cum înregistrarea cu Colegiul Medicilor din România îţi dă dreptul de a practica medicina acolo.

● Ce credeţi că trebuie schimbat în sistemul medical românesc?

Felicia Buruiană: Cred că ar trebui introduse standarde de care să se ţină cont, activitatea medicală să fie în mod constant auditată contra acelor standarde, astfel încât să se asigure faptul că ele sunt aplicate. Sistemul medical britanic nu poate fi copiat şi aplicat în România, pentru că în cele din urmă există multe diferenţe culturale, educaţionale, sociale între cele două ţări, dar sunt numeroase aspecte în modelul britanic care ar putea fi preluate şi adaptate pentru România. Nu în ultimul rând, sistemul de formare al medicului în România trebuie îmbunătăţit şi adaptat normelor din ziua de azi.

Iulian Coca: Totul.

● Ce trebuie să facă statul român ca să-şi păstreze medicii în ţară?

Felicia Buruiană: Probabil că ar trebui să facă ceea ce este cel mai greu la ora actuală: să investească în sistemul de sănătate, să mărească salariile medicilor şi a cadrelor medicale în general, să doteze spitalele şi să creeze un mediu de lucru agreabil.

Iulian Coca: Din declaraţiile politicienilor din ultima vreme, dar şi din reacţiile mass-media şi chiar a societăţii româneşti nu văd ca cineva să fie cu adevărat preocupat de problemă; e chiar foarte bine dacă pleacă din ţară această castă de "şpăgari fără suflet".

● Ce v-a enervat cel mai tare ca medic în România? De ce probleme v-aţi lovit cel mai des?

Felicia Buruiană: Activitatea mea de bază a fost de cadru didactic. La puţin timp după ce am intrat în rezidenţiat am plecat din România. Aveam aceeaşi percepţie de dezordine, care s-a accentuat după ce am plecat, lipsa resurselor, salariile mici, cu binecunoscutele consecinţe.

Gabriela Badea: Cel mai mult m-a deranjat faptul că, în multe cazuri, medicii devin blazaţi, viaţa pacientului nu mai are valoare, totul se rezumă la bani şi beneficii.

Iulian Coca: Ignoranţa la toate nivelurile, corupţia la toate nivelurile, mârlănia la toate nivelurile.

Roxana Hotoboc: Constatarea că dacă eşti mai bun, mai deştept şi mai respectat decât şefii devii incomod şi nedorit. Sentimentul că dacă vrei să îndrepţi lucrurile te lupţi cu morile de vânt, şi iarăşi devii incomod. Apoi, salarizarea de batjocură a medicilor, lipsa bazei materiale necesare desfăşurării unei activităţi medicale de calitate, batjocorirea valorilor morale şi obligarea individului la compromisuri umilitoare şi degradante.

● Cât de înapoiat este sistemul medical românesc?

Felicia Buruiană: Nu m-aş referi la sistemul românesc ca fiind "înapoiat", dar este în mod cert un sistem medical în care deficitul financiar accentuat îşi spune cuvântul. Dacă s-ar investi în sistemul medical românesc, lucrurile ar sta cu totul altfel, iar schimbările ar fi substanţiale. Medicina în zonele rurale este extrem de afectată, dar, din nou, este vorba despre finanţe.

Iulian Coca: Dacă mă gândesc bine, în România nici măcar nu există un sistem (vezi definiţia DEX pentru sistem). Fiecare spital este un sistem aparte cu reguli nescrise care depind de situaţii moştenite, de liberul arbitru al unuia sau altuia dintre cei care conduc spitalul sau diferite secţii peste care se aştern interese politice.

Roxana Hotoboc: Repetent la finanţare şi dotare a serviciilor medicale şi a spitalelor. Corigent la salarizare. Premiant, de ce nu, la pregătirea profesională a medicilor.

● Unde apar diferenţele între managerii de spital din România şi cei din Marea Britanie/Franţa?

Felicia Buruiană: Când am avut nevoie, managerul din Anglia din spital a fost extrem de uşor de abordat, comunicarea a fost facilă şi constructivă şi s-au luat măsurile adecvate.

Roxana Hotoboc: Având în vedere diferenţele de organizare şi dotare a spitalelor, precum şi felul în care se desfăşoară activitatea medicală, pot să vă spun clar că managerii din Anglia nu sunt numiţi în funcţii pe criterii politice, ci pe competenţă managerială.

Iulian Coca: Managerii francezi sunt absolvenţii unei şcoli speciale, iar cariera lor depinde de profesionalismul lor, de specialitatea pe care o au (sunt specialişti în dezvoltare, în scoaterea din faliment a spitalelor sau, din contră, în lichidarea unor spitale care nu-şi mai justifică existenţa); prin urmare, se mută de la un spital la altul în funcţie de proiectul şi contractul pe care le semnează cu Consiliul de Administraţie. Exact ca în afaceri. În România, totul este politic, pentru că prin deturnări de fonduri mai mult sau mai puţin mascate se pot servi interesele partidului la putere.

● Aţi primit vreodată, de când sunteţi în Marea Britanie/Franţa, o "atenţie"?

Felicia Buruiană: Când un pacient este extrem de mulţumit de tratament sau de felul în care s-a comportat medicul pe perioada şederii lui în spital, îi dă o felicitare. Din august 2009 am primit până acum trei felicitări. În cazuri excepţionale, pacientul poate face o donaţie spitalului.

Iulian Coca: Da, flori, bomboane (rar) şi anunţuri de mulţumire în ziarul local (des). Care credeţi că mi-au făcut plăcere mai tare?!

● Vă mai întoarceţi în România?

Felicia Buruiană: Intenţiile la ora actuală nu sunt spre a mă întoarce.
Iulian Coca: Când va exista un sistem de sănătate viabil, adică la "paştele cailor", după cum evoluează mentalităţile şi voinţa politică actuale.

Roxana Hotoboc: Da, dar nu ştiu când.