Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rabinul Eli Caufman, reprezentantul organizaţiei Athra Kadisha din Israel, cel care a atras în nenumărate rânduri atenţia asupra vânzării unor terenuri din cimitirele evreieşti, priveşte cu suspiciune profanarea Cimitirului Evreiesc din Bucureşti din 22 octombrie 2008. El are foarte multe semne de întrebare cu privire la faptul că Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România nu a făcut scandal pentru a determina autorităţile să ancheteze cazul serios.
- Jurnalul Naţional: În octombrie 2008, Cimitirului Evreiesc din Capitală a fost profanat şi s-a făcut o anchetă. Cum comentaţi concluziile acestei anchete?
Eli Caufman: Cel mai suspect mi se pare că imediat după ce s-a întâmplat chestia asta au început cei din Israel să ţipe că pleacă în România să salveze comunitatea. De fapt nu ne spune nimeni că ei vor să vină aici să semneze un pact prin care să dea mână liberă comunităţii să vândă aşa-zisele locuri libere din cimitirele evreieşti. Nu ni se spune scopul adevărat al acestei preocupări pentru cimitirele evreieşti din ţară. Nu am dovezi, dar, din câte ştiu eu, ei au semnat totuşi un astfel de pact pe ascuns, dar el nu este valabil, pentru că trebuie contrasemnat de alţi 36 de preşedinţi de comunitate. Conform pactului, totul rămâne în proprietatea federaţiei şi pot să vândă în continuare locurile goale din cimitire. Noi am vrut să le scoatem din mâinile lor, dar nu am reuşit decât să le punem piedici. Nu am dovezi, dar mi se pare foarte suspect faptul că cimitirul cel mai păzit din România a fost jefuit. Peste tot se spune că românii fac astfel de acte de vandalism. Cimitirul este închis cu gard, tot balamucul care este acolo este responsabilitatea celui care stă acolo şi păzeşte. Aceşti paznici poate că sunt români, dar sunt angajaţi de comunitatea evreiască, prin urmare, prezenţa lor acolo şi faptele pe care le fac ei sunt responsabilitatea comunităţii. S-a spus că au profanat cimitirul nişte copii de 14 ani pe care nu-i pot trimite în proces. Eu întreb, copiii ăia pot să distrugă 200 de monumente? Dacă sunt copii de 14 ani trebuia să se verifice cine sunt părinţii lor, iar comunitatea să facă scandal. S-a spus că ar fi un act de antisemitism.
- Şi dumneavoastră ce părere aveţi?
Dacă era un act antisemit trebuia să scrie ceva acolo pe monumente, să atragă atenţia că acolo e vorba de antisemitism. Nu s-a găsit nimic scris. Chiar şi fostul ministru de Interne Cristian David şi comandantul de poliţie au spus că sunt lucruri dubioase aici. Trebuie aduşi la cercetare şi oamenii de la comunitate şi paznicul, să se cerceteze de ce paznicul nu a auzit nimic. Cimitirele au rămas în continuare în mâinile comunităţii când, de fapt trebuia să fie scoase din mâinile ei pentru a se opri vânzarea şi închirierea locurilor din cimitire, despre care ei spun că sunt goale. Chestia cu profanarea e şi una de business. Comunitatea a început să ceară bani de la diverse organizaţii pentru a reface monumentele. Dacă în comunitatea din România nu se schimbă nimic, în doi-trei ani nu mai rămâne nici o cincime din cimitirele evreieşti din ţară.
- Cum reuşesc să vândă aceste locuri ca fiind goale, dacă nu sunt goale?
Am un dosar întreg cu fotografii ale acestor locuri pe care comunitatea le-a vândut sau le-a închiriat spunând că sunt goale. Nu sunt goale. Am dovezi. Pe unul din aceste terenuri, gardul taie un mormânt, pe altul e o toaletă făcută dintr-o piatră de mormânt, într-un loc închiriat se cresc boi, vaci, porci, toate acestea în cimitirul de la Râmnicu Sărat. În 1998, eu am venit în România şi am deschis o comunitate independentă, filială a organizaţiei Athra Kadisha, ceea ce la vremea aceea era un vis politic. Înainte de a veni noi, în comunitate era ca pe timpul lui Ceauşescu. Cei care voiau să vină din Israel în România trebuia să ceară voie Federaţiei Comunităţii Evreieşti din România. Federaţia a făcut în 1999 o adresă în care cerea celor din teritoriu să facă un inventar al cimitirelor şi al terenurilor, să găsească terenuri care ar putea fi vândute sau închiriate şi să raporteze la Bucureşti. Documentul acela a căzut în mâna mea şi am văzut că vor să vândă şi să închirieze locuri din cimitire, după care am intrat în posesia unor contracte de vânzare-cumpărare sau de închiriere a unor terenuri despre care ei susţineau că sunt goale, dar aveau monumente pe ele. Atunci a început o luptă între mine şi federaţie. Eu, înainte de a fi rabin, am fost ziarist şi am scris despre toate aceste lucruri în presa din Israel. Rabinul-şef al comunităţii din România, Menachem Hacohen, a venit şi la mine, Rabinul Eli Caufman. Am refuzat. Hacohen a început să mintă că a primit acceptul de la Rabinatul principal din Israel să înstrăineze terenurile.
- Şi ce aţi făcut în acest caz?
- Care ar putea fi soluţia pentru ca aceste terenuri să nu mai fie vândute?
Legea Vadim, despre care am vorbit şi care a fost blocată la Camera Deputaţilor după ce a trecut de Senat, dădea voie organizaţiilor evreieşti din întreaga lume şi statului român ca alături de Federaţia evreiască să răspundă de cimitire. Ei spun că toate aceste cimitire sunt proprietatea federaţiei, dar mormântul lui bunicu-meu e proprietatea ta, e proprietatea mamă-ti?, îi intreb eu. Monumentul e ceva care râmâne generaţie după generaţie. Ar fi trebuit să fie trimisă o inspecţie din exterior, să verifice toate aceste neclarităţi.
- Rabinul-şef din România nu a făcut nimic pentru a schimba această stare de lucruri?
Nu, pentru că pe el nu-l interesează să se schimbe ceva. Este doar o păpusă în mâinile comunităţii. Menachem Hacohen este un om în care eu nu pot să am încredere. El stă în România doar 60 de zile pe an, restul timpului e în străinătate, iar acest lucru nu este acceptat în nici un loc din lume pentru un rabin-şef. România este singura ţară din Europa în care nivelul iudaismului a scăzut, în alte ţări a avansat. Menachem a fost parlamentar al Partidului Muncii, de stânga, cu oameni care luptau contra religiei. Rabinul trebuie să stea în ţara în care este rabin, nu zic că nu poate să plece să-şi vadă nepoţii, dar nici să stea 60 de zile pe an aici. Statul român nu se bagă în aceste chestiuni. Menachem a adus în România un om care urma să îi ia locul, pe Sorin Rosen, un om mai rău decât el şi care încă nu a făcut dovada că a fost convertit la iudaism.
- Aţi verificat acest lucru?
Eu am sunat în Israel la toate judecăţile care au voie să convertească şi la Rabinatul principal, iar Sorin Rosen nu apare în documentele de convertire. Eu nu spun că este evreu sau nu, vreau doar să văd dovada convertirii sale. El spune că s-a convertit în Israel, iar acolo nu există astfel de documente. A stat câţiva ani în SUA şi a venit apoi aici să se facă rabin. A apărut anul trecut la televizor jucând bowling în maieu. Un om religios nu are voie sa apară în maieu. El trebuie să poarte peste maieu o altă haină specifică. Făcând o paralelă cu ortodoxismul, nu-mi pot imagina că în România un episcop român se duce şi joacă bowling în maieu. Sorin Rosen s-a urcat la Templu şi n-a fost în stare să citească Tora cum trebuie. A fost dat jos de pe scenă şi s-a urcat în locul lui un israelian nereligios care a citit Tora corect, aşa cum a învăţat la şcoală. O personalitate românească mi-a spus că la Iaşi l-a văzut ţinând Tora invers de trei ori. Eu credeam că Hacohen e cel mai rău rabin, dar se vede că se poate şi mai rău. Dacă Sorin Rosen îmi arată convertirea lui, eu îmi cer scuze. Vreau doar să văd diploma de convertire.
Citește pe Antena3.ro
