Angela Gheorghiu: "Nu sunt de acord să fim utilizaţi drept cobai în fantezii regizorale, de dragul noutăţii”

"Fata de la Adjud” ovaţionată de Obama, De Niro şi Meryl Streep se întorce "acasă”, pe scena de la Covent Garden, unde va cânta din nou în "La Traviata”. După turneul din Japonia, cu Royal Opera House, Angela Gheorghiu şi Placido Domingo vor cânta împreună la Madrid, în opera lui Verdi, "Simon Boccanegra”. Celebra soprană pregăteşte o premieră cu "Adriana Lecouvreur” la Covent Garden, dar şi colaborări cu Holograf şi Direcţia 5, în România.

● Jurnalul Naţional: Ultimele reprezentaţii cu "La Traviata", producţia lui Franco Zeffirelli care a costat două milioane de dolari, se joacă în aceste zile la Metropolitan, cu Angela Gheorghiu şi James Valenti în rolurile principale, într-o serie de spectacole sold out. Ce a fost deosebit la această montare?
● Angela Gheorghiu: La Metropolitan este a doua oară când au loc mai multe spectacole cu această producţie care a fost concepută de prietenul meu, Franco Zeffirelli, special pentru mine. Prima oară a fost tot cu un tenor pe care l-am sugerat fostului director Joe Volpe, care şi-a făcut debutul său în acest teatru. Numele lui este Jonas Kaufmann. De atunci, face o carieră formidabilă de care suntem amândoi fericiţi. Franco este un mare creator de adevăr, frumuseţe şi cultură. Totul este spectaculos în această producţie şi sunt aplauze încântătoare chiar la deschiderea cortinei înaintea fiecărui act, doar la vederea decorului. Sunt mândră de faptul că cele şapte spectacole sunt sold-out într-un oraş şi într-un teatru atât de importante. A fost destul de dificil din punctul de vedere dirijoral, pentru că la fiecare spectacol am avut o altă persoană la pupitrul orchestrei. Primul dirijor, Leonard Slatkin, un mare dirijor de muzică simfonică a abandonat din motive personale toate spectacolele.


●  De ce sunt, totuşi, ultimele reprezentaţii cu această producţie, dat fiind succesul ei?
● Sunt deziluzionată de faptul că noul director, Peter Gelb, va schimba această producţie a lui Franco Zeffirelli, o va distruge înlocuind-o cu una absolut în afara subiectului lui Alexandre Dumas şi a compozitorului Giuseppe Verdi. În noua producţie va fi o scenă absolut goală, cu un ceas imens pe durata întregii opere. O producţie modernă, care nici aceea nu este de fapt modernă sau acceptată. Buna şi superba mea colegă Anna Netrebko - cea care trebuia să joace în această producţie - a şi anulat-o deja aici, la Metropolitan, făcând-o deja în Austria cu ani în urmă. Contradicţia acestor aşa-zise noi producţii este că se învechesc aproape instantaneu, pe când cele clasice pot dura peste 40 de ani... există o evoluţie, se înţelege, şi o modernitate, dar nu sunt de acord să fim utilizaţi drept cobai pentru diferitele experienţe sau fantezii regizorale de dragul noutăţii. Mulţi dintre aceşti regizori în lumea operei nu înţeleg muzica, nu iubesc muzica sau cântăreţii de operă sau, ceea ce este inacceptabil pentru mine, faptul că nu vorbesc nici un cuvânt din limba operei ce se pune în scenă. Imaginaţi-vă un regizor la Teatrul Naţional să pună I.L.Caragiale şi să nu ştie să spună în română nici măcar "bună ziua" sau un alt regizor punând Shakespeare pe scena Teatrului Naţional de la Londra, dar să nu ştie să vorbească engleza absolut deloc. Din păcate, în operă acest fenomen este frecvent întâlnit...


● S-a filmat acest spectacol de la Met?
● Acest spectacol cu "La Traviata" nu se filmează. Am realizat deja două DVD-uri cu Traviata la Covent Garden şi la Scala pentru care sunt mândră. Filmarea de la Covent Garden a fost definitorie pentru cariera mea.


● Veţi continua să jucaţi în "La Traviata", dar la Royal Opera House, în varianta cu care aţi devenit celebră. Cum a fost această producţie?
● Despre această "La Traviata" vă povesteam mai devreme. A fost, cu fiecare detaliu, ca un basm. O întâlnire importantă pentru mine cu maestrul George Solti, cu celebra lui scenă, când, la prima repetiţie într-o sală oarecare de la Covent Garden, a izbucnit în plâns şi a părăsit sala de repetiţie din pricina lacrimilor şi emoţiilor. Aceeaşi scenă am repetat-o aici cu mine însămi. La un moment dat, în actul 3, s-a creat aşa o puternică emoţie, încât eu împreună cu toţi colegii şi muzicienii prezenţi la repetiţie am plâns două minute, fără să reuşim să scoatem vreun alt cuvânt, fiind nevoiţi să oprim repetiţia. Reluarea a fost foarte dificilă. Acestea sunt momente de graţie care se întâmplă în lumea artistică şi pe care le păstrăm ca pe o comoară importantă. La Covent Garden, pentru vară, am sugerat acelaşi tenor ca şi aici, pe James Valenti. Este un american de origine italiană pe care l-am cunoscut cu doi ani în urmă la San Francisco. Este foarte talentat. Are o vocea foarte frumoasă şi e extrem de muzical. A studiat chiar cu divina mea prietenă, Virginia Zeani, "mami Virginia", cum îi spun eu. Veţi mai auzi de el. În ambele teatre îşi face debutul. Mă bucur de triumful acestor spectacole şi de reacţia publicului care este copleşitoare. Covent Garden este pentru mine "acasă", teatrul preferat. Pot recunoaşte asta. Nu sunt mai puţin răsfăţată la Metropolitan, dar la Londra mi s-au întâmplat unele dintre cele mai importante momente din cariera şi din viaţa mea.


● Plecaţi apoi în turneu cu Royal Opera House - Covent Garden, în Japonia. Ce vă doriţi să revedeţi în Japonia?
● Am fost, cred, de mai bine de 20 de ori în Japonia... Prima oară am fost la Tokyo în 1993, tot în turneu cu Covent Garden, cu opera "Don Giovanni" de Mozart. Totul a fost un şoc pentru mine. Îmi aduc aminte de ceea ce povestea în articolele sale scumpul meu prieten Andrei Pleşu, pe vremea când era ministru. O altă lume. Şi, ca o poveste nostimă şi adevărată, am găsit unul dintre cele mai bune restaurante româneşti din lume, pe Ginza, strada cea mai importantă din Tokyo. Se numeşte "Darie". Proprietarul a fost un bun bucătar la hotelul Aro din Braşov. Mă reîntorc de fiecare dată cu plăcere, în Japonia. De fiecare dată în toate oraşele, în hotelurile şi teatrele japoneze sunt onorată de la intrare cu drapelul românesc. Este o ţară pe care o descopăr şi sunt fascinată de fiecare dată. Publicul este absolut senzaţional. Cultura europeană pentru ei este, încă, ceva nou, şi sunt foarte doritori de spectacole care au făcut succes. Am făcut multe concerte, spectacole, recitaluri... am foarte multe amintiri din această ţară.


●  Apoi veţi pleca la Madrid, unde veţi cânta în "Simon Boccanegra", în cinstea lui Placido Domingo, care aniversează 70 de ani de viaţă. Ce amintiri vă leagă de acest mare artist?
● Ooooh!! Foarte multe amintiri, momente de viaţă ne leagă pe amândoi, o prietenie de o viaţă. Ne-am întâlnit la Covent Garden în 1992, la intrarea artiştilor, spunându-mi direct: "Tu trebuie să fii Angela Gheorghiu. Voi veni să te aud în "Traviata" , cu siguranţă". De atunci am făcut foarte multe concerte, spectacole, înregistrări împreună, cunosc întreaga, superba şi numeroasa sa familie, începând cu mama sa, care era la rându-i cântăreaţă de zarzuela în Spania. Placido este un mare artist, un fenomen, un om de care mă leagă unele dintre cele mai profunde şi frumoase amintiri ale vieţii mele. Vom cânta împreună la Madrid, în opera lui Verdi "Simon Boccanegra", el va cânta în rol de bariton, şi nu în cel de tenor. Debutul într-un important duet din această operă l-am făcut deja amândoi într-o gală la Metropolitan. A fost emoţionant. Se poate urmări pe youtube deja. Îmi aduc aminte că am reuşit să-l conving să vină în 1994 la Bucureşti şi am cântat împreună la Sala Palatului. Tot atunci a donat o sumă extrem de importantă unui spital de copii din Timişoara. În următoarele luni suntem în aşteptarea noului cd făcut împreună cu opera "Fedora". Avem proiecte împreună. El face şi dirijorat şi este la direcţiunea a două teatre americane: Los Angeles şi Washington, la care mă duc cu regularitate.
●  La finele anului trecut, la Kennedy Opera House, familia Obama, Robert de Niro, Meryl Streep, Bruce Springsteen şi artista de operă Grace Bumbry v-au ovaţionat după ce aţi interpretat o arie din "Tosca". Cum e să fii aplaudat în picioare de cel mai puternic om al planetei şi de unii dintre cei mai valoroşi artişti ai lumii?
● Emoţiile sunt inexplicabile. Îmi aduc aminte de Sting, care s-a apropiat de mine în culise şi mi-a spus: "hai, curaj, vei fi superbă". Adevărul este că în acele momente în care un artist păşeşte pe scenă nu se gândeşte la nimeni şi nimic. Este el împreună cu Dumnezeu şi cu ceea ce ştie că va trebui să interpreteze, să convingă, să dăruiască. Dacă te-ai lăsa copleşit de emoţii şi nu te-ai controla, ai leşina pe loc. Doar la aplauze am realizat. Văzându-i, realizam magnitudinea, dar nu exista altă cale decât să fiu eu însămi. Ceea ce aţi văzut în acea filmare este suma a mulţi ani de studiu, experienţă, dăruire. Nu voi fi altcineva în funcţie de persoanele existente în public. Artiştii sunt precum medicii: nu are importanţă cine se află în faţa lor, culoarea pielii, educaţia, vârsta, religia, naţionalitatea. Pe orice scenă se petrece un act divin, cred eu, şi în acel moment aparţii cu totul acelei lumi.

Am fost copleşită după concert văzând toată acea lume de care şi eu, la rându-mi, eram impresionată de ani de zile, preşedinţi, oameni politici, actori, cântăreţi: Meryl Streep, familia Obama, Clinton, Sting, Bruce Springsteen, Sharon Stone, Robert de Niro, Michael York, Aretha Franklin... era un fel de festival de vedete americane. Modul în care se manifestau m-a făcut să fiu perfect fericită şi extrem de mândră că fata de la Adjud este recunoscută în modul cel mai onest posibil şi mă bucuram de tot ce mi-au hărăzit bunele ursitoare când m-am născut. I-am dat mamei telefon de la Casa Albă şi mi-a spus o superbă frază: "Draga mamii, nu-mi mai ajunge o inimă să mă pot bucura de tine!" Era atât de fericită iubita mea mamă! Cum aş putea să reproduc asta într-un interviu?!!! Este unul dintre momentele cele mai înălţătoare din cariera mea.


● Denzel Washington v-a invitat de curând să-l vedeţi pe Broadway. Vă veţi duce?
● Am să încerc să ajung. Premiera lui este după ce eu termin spectacolele (n.n. de la Metropolitan). Poate reuşesc să mă duc la o repetiţie. Şi o mare actriţă, Angela Lansbury, este în New York. Acest oraş este ameţitor, pentru că nu ştiu unde să-mi petrec mai întâi o seară memorabilă. Sunt într-adevăr foarte norocoşi cei care locuiesc la New York.


● Cum v-aţi petrecut Paştele la New York?
● La 12 noaptea eu încă eram în cabina mea de la Metropolitan, după unul din spectacolele cu "Traviata". Prin urmare, o seară cu emoţii şi mare tensiune. Apoi, am mers aici, în Manhattan, la o biserică ortodoxă românească, unde am cântat cu grupul meu de prieteni "Hristos a înviat!" A urmat, bineînţeles, o seară cu merinde româneşti.


● Mai faceţi albumul cu Sting?
● Apropo, va veni la unul din spectacole şi vom vedea. Nu am renunţat la idee, dar o astfel de colaborare este destul de complicată. Este un fan şi un prieten pe care îl admir şi îl ascult nonstop. Ultimul CD de Crăciun mi l-a trimis şi la Bucureşti, ca să nu-mi lipsească din colecţie.


● De comun acord cu soţul dvs, tenorul Roberto Alagna, aţi hotărât să nu mai divorţaţi. În ce relaţii sunteţi acum?
● Cu Roberto sunt în relaţii cordiale, prieteneşti. Nu ne-am văzut de mai bine de un an. Fiecare dintre noi îşi continuă drumul său.


● Nu vă e dor de vremurile în care cântaţi împreună? Vladimir Cosma, celebrul compozitor francez de origine română, pregătea pentru dvs. şi dl Alagna opera "Bonnie si Clyde". Aţi renunţat la proiect?
● Cred că niciodată în istoria operei un cuplu căsătorit sau necăsătorit nu a cântat mai mult împreună decât noi doi. Consider că tot ce am filmat sau înregistrat este de referinţă şi suntem amândoi foarte fericiţi pentru tot ce am realizat. Am anulat anul trecut în august absolut toate spectacolele cu Roberto Alagna. A fost decizia mea. În următorii patru-cinci ani programul este aproape complet şi nu avem nici un proiect împreună. Vladimir Cosma nu cred că a renunţat la proiectul "Bonnie şi Clyde". Vom vedea.


● Publicaţiile de scandal au speculat că Dan Bittman şi Marian Ionescu v-au făcut curte insistent pe parcursul ultimei dvs. vizite în România. Cum comentaţi?
● Pe Marian Ionescu şi Dan Bittman îi cunosc de mulţi ani. Nu ne vedem foarte des pentru că vin rar în România. În perioada în care am anulat noua mea producţie cu "Carmen" la Metropolitan am dorit să poposesc mai multă vreme la Bucureşti. Ne-am reîntâlnit de câteva ori pentru că voi colabora cu aceşti importanţi artişti români. Visez de multă vreme să pot cânta cu aceste două formaţii. Sunt extrem de talentaţi şi sper să auzim muzică nouă în duet şi cu Holograf, şi cu Direcţia 5. Şi Horia Brenciu este unul dintre prietenii cu care sper să fac un duet sau mai multe... el îşi doreşte foarte mult. Este fratele unui important tenor român cu care am cântat şi cânt în continuare în toată lumea, Marius Brenciu...


●  Sfârşitul anului aduce un nou eveniment, un nou rol, "Adriana Lecouvreur" la Royal Opera House - Covent Garden.
● Este o nouă producţie cu o operă extraordinară. Adrienne Lecouvreur a existat cu adevărat în perioada lui Moliere, Voltaire şi Racine... A fost una dintre cele mai adorate actriţe franceze. Opera este scrisă de un important compozitor verist - Francesco Cilea. Partener îmi va fi Jonas Kaufmann. Ca regizor l-am propus pe David McVicar, "L'enfant terrible" în lumea regiei de operă. Aici ne potrivim teribil!!! Este cel cu care am făcut noua producţie "Faust" la Covent Garden.

---

Spectacolele Angelei Gheorghiu la Covent Garden - "La Traviata" de Verdi şi premiera cu "Adriana Lecouvreur" de Cilea -, şi cele de la Teatrul Real din Madrid - unde se vor aniversa 70 de ani de viaţă ai legendarului tenor Placido Domingo, cu 3 spectacole ale operei lui G.Verdi, "Simon Boccanegra" - vor putea fi urmărite şi de iubitorii operei din România, prin intermediul unei oferte de turism cultural puse la dispoziţie de Galtonia Travel.