Jurnalul National: E chiar asa de greu de obtinut un acord intre Guvern si Administratia Prezidentiala pentru noul pachet de legi privind securitatea nationala?

Sergiu Medar: Exista in momentul de fata cateva probleme pe care incerc sa vi le explic. In primul rand, proiectele de legi nu sunt avizate de institutiile vizate de pachetul respectiv, ma refer la SRI, SIE, STS si SPP. Acest lucru trebuie sa se intample conform HG 50/2005. E de subliniat si faptul ca nu s-a tinut cont in totalitate de obiectiunile Consiliului Legislativ. Daca se analizeaza paragraf cu paragraf actuala formula a legilor, se va putea constata acest lucru. Conform articolului 10 din HG nr. 50/2005, proiectele de lege privind securitatea nationala ar fi trebuit sa fie supuse spre adoptare Guvernului numai dupa obtinerea avizului CSAT. O alta inadvertenta este aceea ca serviciile de informatii au fost consultate o singura data si numai in legatura cu Legea securitatii nationale, proiect cu care acestia nu au fost de acord.
Drept pentru care CSAT a cerut punctele de vedere ale serviciilor de informatii ca si ale celorlalte structuri reprezentate in CSAT. Ele au fost trimise la Guvern, tocmai pentru a se vedea clar ca nu toate au fost consultate. Dar ele pot fi analizate si se poate vedea ca au existat si puncte de vedere ce au fost insusite. Un singur lucru mai subliniez. Faptul ca observatiile venite de la institutiile interesate sunt uneori mai voluminoase decat legile dovedeste ca ele nu au fost consultate.

Temeri nejustificate

Exista totusi unele prevederi contestabile ce au fost aduse la cunostinta publicului in presa...

Propunerile facute nu sunt deloc indreptate impotriva cetateanului. Lumea trebuie sa inteleaga ca drepturile cetateanului si securitatea nu sunt notiuni antagonice, cum se acrediteaza uneori. Securitatea in sine este un drept al cetateanului. Statul este obligat sa i-o asigure in aceeasi masura in care este obligat sa-i asigure libertatile. Aparent, statele totalitare, avand servicii de contrainformatii ce incalca flagrant cele mai elementare drepturi ale cetateanului, ar putea parea eficiente. Realitatea este insa alta. Serviciile de contrainformatii din statele democratice sunt mai eficiente. Pentru ca aceste servicii se bazeaza pe contributia cetatenilor, care au o atitudine proactiva fata de propria securitate si o buna cooperare cu serviciile. Educatia de securitate a cetatenilor este esentiala. Restrictionand modul de actiune al serviciilor si diminuand permanent increderea populatiei in acestea, nu facem decat sa crestem insecuritatea. Cerem serviciilor de informatii si justitiei sa acorde prezumtia de nevinovatie cetateanului. In acelasi timp consideram ofiterii de informatii vinovati numai pentru ca isi desfasoara munca si consideram apriori ca vor incalca ei legea.

De acord cu dumneavoastra, dar temerile exprimate de presa si societatea civila se refera la apucaturile Securitatii...

Cred ca temerile referitoare la actiuni din trecut sunt nejustificate, acum cand suntem membri NATO si UE. Nimeni din serviciile de informatii nu si-ar mai permite sa incalce drepturile cetatenilor simpli. Sunt vizati strict cei care intra in conflict cu legislatia privind securitatea nationala. Prin anii ’93-’94 eram revoltat de faptul ca noi ne schimbasem mentalitatea, dar inertia Occidentului era mai mare si eram tot timpul intrebat daca procesul este reversibil. Suntem pe punctul ca acum noi, intreaga societate, sa facem aceeasi greseala. Serviciile de informatii se schimba, se restructureaza, dar noi nu ii credem si nu ii incurajam. Acuzam in permanenta si asta poate fi descurajant pentru evolutia lor. Nu as vrea sa ajungem in situatia in care se va intampla o nenorocire, iar serviciile de informatii vor spune: "Nu am putut actiona din cauza limitarilor legislative". Mai bine sa le dam posibilitatea, iar daca isi vor depasi atributiile in dauna libertatilor cetateanului, sa raspunda in fata legii.

Haideti sa detaliem aspectele mai importante din actualul pachet de legi

Prin proiectele de legi, caracterul actiunilor premergatoare actelor de urmarire penala s-a restrans doar la terorism. Dar spionajul, traficul de arme si tehnologii nucleare, tentativele de asasinat sau rapire si alte amenintari majore la securitatea nationala? De acord cu faptul ca solicitarea de aprobare trebuie sa fie facuta concomitent cu inceperea actiunii propriu-zise, dar masura ar trebui extinsa si la amenintarile mentionate.
Legea privind securitatea nationala, propusa de Guvern, nu isi are rostul. Ea este mai mult un cadru al celorlalte legi. Repetarea unor elemente in celelalte legi provoaca mai multa confuzie decat lamureste. O asemenea lege nu exista decat in Rusia si in Letonia. Avem Strategia de Securitate Nationala, care asigura cadrul necesar aplicarii noilor legi. Mai mult, in legea securitatii nationale nu se face distinctia intre riscuri si amenintari. Trebuie inteles faptul ca vulnerabilitatile apar ca urmare a unor deficiente manageriale la nivel national. Riscurile sunt vulnerabilitati prost gestionate. Amenintarile sunt riscuri prost gestionate. Cand in text se vorbeste despre actiuni ale serviciilor de informatii si se face trimitere la amenintari, acestea fiind puse impreuna cu riscurile, apar confuzii majore.

Controlul parlamentar al serviciilor

Sa inteleg ca aveti un dezacord clar cu prevederile introduse de echipa de la Guvern?

Sigur. Ma refer aici si la aspectul legat de controlul parlamentar, care este tratat in Legea privind securitatea nationala, ca si in legile SRI si SIE, in mod paralel, dar necorelat, dand impresia ca un control parlamentar s-ar putea exercita si pe parcursul derularii unei operatii. Acest lucru nu este posibil. Am avut senzatia, citind aceste legi, ca ele au fost intocmite de oameni fara o cunoastere profunda a modului de actiune a serviciilor, atat teoretica, cat mai ales practica. Numai astfel se poate explica lipsa contraspionajului ca principala misiune a structurilor de contrainformatii. In cadrul legilor apare "protectia impotriva spionajului" si "apararea impotriva spionajului", ceea ce nu este acelasi lucru. Cred ca nici un om de buna credinta nu ar vrea sa luptam impotriva spionajului punand doar gratii la ferestrele institutiilor de securitate. Ca tara membra NATO avem niste obligatii clare in acest sens si nu ne putem juca.
Ar mai fi ceva. Din experienta pe care o am, instituirea intr-o maniera excesiva a obligatiei pentru servicii de a instiinta persoanele asupra carora s-au exercitat masuri de restrangere a unor libertati fundamentale, fara a se circumstantia conditiile in care se face, poate sa aiba urmari nedorite. La aceasta ar trebui sa se adauge conditiile de asigurare a protectiei surselor, mijloacelor, sa nu fie periclitat scopul intregii actiuni, sa nu fie prejudiciate interesele unei terte persoane. Ceea ce ar insemna neprejudicierea libertatilor unui cetatean si prejudicierea altuia.
Referitor la Comunitatea Nationala de Informatii, se urmareste distribuirea conducerii catre Administratia Prezidentiala si Guvern astfel: consilierul prezidential ar trebui sa fie "directorul CNI", iar consilierul de securitate al primului ministru sa conduca consiliul operativ. Acest lucru va duce la disfunctionalitati, nerespectand de fapt unul din principiile fundamentale ale serviciilor de informatii, care se refera la conducerea centralizata. In prezent, CNI nu are o persoana care sa fie "sef". CNI functioneaza in cadrul CSAT si este condus de un comitet coordonator format din membri ai CSAT.
Ca o ultima remarca vreau sa mentionez ca este folosit in permanenta termenul "protectie" in loc de cel de "securitate". Legislatia NATO si UE in acest domeniu nu cunoaste un asemenea termen. Traducerea sa in limba engleza - protection - are cu totul alte semnificatii. Termenul potrivit trebuie sa fie cel de "securitate", care potrivit normelor NATO si UE inseamna: securitate fizica (obiective strategice - Jandarmeria), securitate persoane (SPP), securitate documente (SRI, ORNISS), securitate sisteme informatice - INFOSEC (STS) si securitate comunicatii - COMSEC (STS).

Cam multe puncte de divergenta. Totusi, nu putem ramane cu legi din vremea Tratatului de la Varsovia...

Mi-am exprimat intotdeauna disponibilitatea de a lucra cu cei de la Guvern. Nu am fost chemat niciodata. Atat eu, cat si reprezentantii structurilor interesate putem sa lucram impreuna si sa producem proiectele de legi de care tara are nevoie.