Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dr. Gheorghe Cerin este Șeful Secţiei de Cardiologie și de Medicină Internă din cadrul Departamentului de Chirurgie Cardiacă - Divizia Cardiologică, al Clinicii San Gaudenzio din Novara, Italia și cardiolog consultant la Spitalul Monza din București, Doctor în Medicină – Cum Laude, titlu obţinut în cadrul Universităţii de Medicină Carol Davila din București. Membru al Societăţii Europene de Cardiologie, dr. Cerin a fost distins cu nenumărate premii și medalii, printre care Diploma și Medalia de Aur, distincţie oferită de Academia Oamenilor de Știinţă din România. Președintele României, Klaus Iohannis, i-a decernat reputatului medic român „Meritul sanitar” în grad de Cavaler. A publicat peste 300 de lucrări în domeniul cardiologiei, este membru în Consiliul editorial al publicaţiilor Revista Română de Chirurgie Cardiovasculară și Revista Română de Medicină Internă. Dacă medicul Gheorghe Cerin ar fi fost pictor, lumea s-ar fi gândit la el ca la un mare maestru.
Are duh de vindecător, îşi citeşte bolnavii şi ştie să trezească în pacienţi dorinţa de viaţă. În plan profesional este un reper absolut, cu o rigoare a judecăţii exemplară. Se destăinuie: „Ca medic, trebuie să ai o manşă în plus la cutia de viteze”. Nu amestecă notorietatea cu valoarea, cu o mare dragoste pentru ţară, vorbeşte cu respect şi căldură despre înaintaşi. Urăşte banul smuls pacienţilor şi promovarea pe criterii politice.
Omenirea se confruntă acum cu o criză globală. Am tot vorbit zilele acestea cu dumneavoastră și, pentru că vă cunosc, v-am simțit destul de îngrijorat… Acum, că am putea spune că v-ați întors la o viața mai normală, cum vă simțiți, domnule doctor?
Da, așa este, am fost cam răcit, dar acum sunt bine. Cum știți, eu fac naveta între București și Novara, iar aici, în Italia, mai și merg la serviciu cu bicicleta, chiar și iarna, așa că nu e de mirare că mai și tușesc, strănut etc… Am fost testat însă la Matei Balș, când eram în România și, slavă Domnului, eram negativ. La toate spitalele de aici există însă filtre la intrare, pentru toată lumea, bolnavi și cadre sanitare. Așa că, la întoarcerea mea în Italia, nu am fost primit la muncă pentru că eram simptomatic... Mi-a fost ceva mai rău în primele zile, cu febră, transpirații profuze, tuse, dar acum sunt, zi după zi, mai bine. Cum era și normal, și cum trebuie să facem CU TOȚII, am stat în casă. Acesta este primul mesaj pe care dumneavoastră, ca mass-media, trebuie să îl transmiteți foarte clar oamenilor. China a reușit să controleze această infecție mortală în câteva luni de zile, printr-o izolare foarte strict controlată a persoanelor. Știu persoane în China care nu au ieșit din casă timp de 45 de zile! Vom reuși noi, oare, cu sistemele noastre sociale de tip democratic, să îi facem pe oameni să înțeleagă că o simplă regulă ca aceasta poate salva niște vieți umane? Credeți că dumneavoastră, televiziunea, radioul și în general mass-media din România, vor fi în stare să îi facă pe oameni să înțeleagă acest mesaj esențial pentru controlul bolii? Cum oare, cu ce fel de limbaj ar trebui să ne adresăm concetățenilor noștri ca ei să înțeleagă 100% acest prim mesaj legat de Corona?
Cum au fost zilele și nopțile în izolare, pe care le-ați avut? Cum a fost această confruntare cu inamicul invizibil?
Păi eu NU am nici o certitudine că am avut Covid-19, dna Buluc! În plus, din punct de vedere formal, acum 20 de zile eram NEGATIV! Autoritățile din România au fost foarte vigilente din acest punct de vedere! M-au ținut izolat la domiciliu până ce am primit răspunsul la test. Ce s-a întâmplat între timp, nu știm… Am zburat de la Otopeni la Milano, cine știe… Așa ca mine vor fi foarte mulți italieni, spanioli sau români… Adică fără diagnostic de certitudine. În condițiile actuale, NIMENI nu cred că va avea forța logistică să facă testări tuturor celor care au tuse, rinoree, ceva febră. Un echipaj de Salvare pregătit să facă teste în afara spitalului, s-a văzut că poate face până la maxim 22 de teste pe zi… Ce te faci atunci când ai mii de bolnavi cu simptome sugestive? Nici un sistem de sănătate din lume nu cred că va putea testa mii de bolnavi pe zi… Poate la începutul epidemiei. Statisticile ne spun că infecția Covid va afecta circa 80% dintre noi. Și ne mai spun că vreo 20% dintre aceștia vor face pneumopatie virală - și vor trebui, foarte probabil, internați în spital, iar alți vreo 5% (chiar 8%, la italieni) vor fi în stare gravă și vor trebui internați în ATI… Așa că să nu ne mirăm dacă 80% dintre noi vom avea tuse, rinoree, strănut, febră, dureri musculare etc… În acel moment, însă, ÎN MOD OBLIGATORIU STĂM ACASĂ!
Giuseppe Conte, prim-ministrul Italiei, afirma ieri: „Nu vorbim de război, deși virusul trezește spaima. Dar, împreună vom învinge. Ne trebuie cel puțin 100 de medici pentru a-i trimite pe front.” Mulți medici au fost răpuși. Care este situația acum?
Da, din păcate peste 10% din cei peste 50.000 de bolnavi de Covid-19 sunt medici, asistenți medicali și personal auxiliar, care s-au îmbolnăvit în prima linie a frontului cu acest inamic invizibil… Avem medici care NU mai pleacă din spital, dorm acolo, pentru că au familii cu copii acasă, dar mai ales cu părinți în vârstă. Și ar fi prea riscant să revină acasă… Avem destui medici și asistenți din păcate decedați, unii internați în ATI și intubați… Numai în Lombardia ieri se numărau 10 medici decedați de Corona…
Ce s-a întâmplat cu nenumărații români care lucrează în spitalul dumneavoastră? Medici, asistente, brancardieri...
Păi lucrăm cu toții, Dna Buluc, fără excepție. Cine este simptomatic, rămâne automat acasă. Așa cum mi s-a întâmplat și mie zilele acestea. Cum se poate face față altfel în fața unui asemenea dezastru?! Aici este o lipsă acută de personal sanitar… Au venit medici din China și, chiar astăzi, din Cuba, de unde sosește un grup de medici cu experiență în epidemia Ebola. Au fost chemați și reangajați medicii pensionați, ca și cadrele sanitare medii, au fost mobilizați medici militari, au fost acceptați medicii tineri, care au terminat în acest an facultatea și nu aveau încă examenul de abilitare dat. Și tot nu sunt de ajuns…
Desigur că în toate spitalele, alături de cei tratați de coronavirus, sunt bolnavii de cancer, de inimă... Care sunt prioritățile?
Prioritatea au devenit bolnavii cu Coronavirus! Și nici nu se putea altfel… Se încearcă menținerea pe linia de plutire pentru restul de priorități sanitare, dar nu este simplu… Mai ales pentru intervențiile complexe, cum este chirurgia cardică unde lucrăm noi, pentru că există o criză de aparate de ventilație pulmonară, care sunt folosite cu prioritate pentru bolnavii Covid, pentru cei cu forme severe de pneumonie, care trebuie internați în ATI și intubați. La Milano, de exemplu, au fost desemnate anumite spitale care se ocupă doar de urgențe NON Covid. Sigur că în condiții de război, celelalte urgențe, NON Covid-19, au puternic de suferit. Dacă vreți, doar și pentru că nu mai sunt anesteziști care să poată asista bolnavii gravi, care au urgent nevoie de intervenții chirurgicale, de exemplu.
Știu că situația în Italia este înspăimântătoare. Am putea spune că este țara cea mai lovită de Covid-19. Numai sâmbătă au fost aproape 800 de decedați, într-o singură zi. Potrivit ziarului Quotidiano Sanità, bilanțul oficial, în Italia, este de aproape 5.000 de oameni. În realitate, el ar putea fi cu mult mai mare. Dar și un lucru bun, într-adevăr: peste 6.000 de pacienți au fost vindecați. Totuși, de ce așa de mulți oameni au murit? Orașele au devenit fantome. Este incredibil cum Milano, Venezia, Roma sunt goale. Lumea pare pustiită. Am văzut la Bergamo imagini dramatice, în care camioanele armatei duceau sicriele. Potrivit cotidianului local, Bergamo, vehiculele militare au scos peste 60 de coșciuge pentru a incinera cadavrele. Dricurile așteaptă la coadă în fața porților închise ale cimitirelor. Credeți că mai este un drum lung pentru a ieși din acest tunel?
Astăzi, în Italia sunt peste 53.000 de bolnavi, din care peste 22.000 stau acasă. În ATI mai ieri erau aproape 3.000 de bolnavi, cam 7-8% din cei diagnosticați. Mortalitatea generală în Italia este cea mai ridicată din lume – 8% circa… Vârsta medie a decedaților este de 63 de ani, iar decedații peste 60 de ani ocupă aproape 95% din totalul deceselor. În China, mortalitatea a fost în jur de 3,2%, iar în Corea de Sud, cu mult sub 1%. Se pare că în Iran cifrele inițiale ale decedaților erau sub 4%, dar ieri noapte am văzut în New England Journal of Medicine că sunt în jur de 15%... Iar NEJM este o sursă extrem de serioasă de informație în lumea medicală. În nordul Italiei avem sute și sute de morți pe zi… La Bergamo, la crematoriu, se așteaptă peste 5 zile pentru a putea incinera o persoană decedată, deși se lucrează în mod continuu… Unii bolnavi se mai prăpadesc și acasă… Ziarul local din Bergamo avea înainte o singură pagină pe zi destinată necrologului. Iar astăzi are 10-11 pagini, în fiecare zi… Nu mai vorbim de decedații de religie musulmană, pentru care nu există suficiente cimitire, iar transportul în afara Italiei nu este posibil…
Dar ar mai putea fi încă o explicație: deoarece Italia NU poate testa toate cazurile și sunt înregistrate, în realitate, cazurile internate și o mică parte din cele de la domiciliu, cifrele oficiale subestimează numărul total al bolnavilor, și astfel procentul de decese la suta de bolnavi afectați a crescut mult peste cifrele din China, de exemplu. În plus, Italia, ca și Japonia, are un procent de persoane în vârstă foarte ridicat, cele două fiind țările cu cea mai lungă speranță de viață din lume. Iar mortalitatea cumulativă la grupa de persoane peste 60, 70 și 80 de ani a ajuns undeva în jur de 95%...
Credeți că virusul s-a răspândit atât de repede în Italia pentru că poporului italian îi place să socializeze? Seara, restaurantele, pizzeriile erau pline. Magazinele, la fel.
Probabil… Nu este prea clar de ce se întâmplă asta. Italienii sunt, însă, așa cum știm, un popor foarte sociabil, vesel și dinamic. Mai toată lumea merge dimineața la bar pentru brioșe și capuccino, la prânz, multă lume mănâncă la trattoria, iar seara, foarte multă lume este la pizzerie. Ca și spaniolii, care au și ei un stil de viață dinamic, de tip latin și care văd că au și ei o rată explozivă de cazuri de la o zi la alta. Astăzi știm că numărul de cazuri din Spania este în creștere cu aproximativ 25% în plus în fiecare zi!!
În plus, în afară de stilul de viață, avem unele studii preliminarii care arată că nivelul de poluare atmosferică și de pulberi fine și foarte fine, gen PM 10, se corelează cu o incidență crescută de infecții Covid-19. Iar Milano și Lombardia stau foarte bine cu poluarea atmosferică, din păcate… Și ar mai putea fi și o altă explicație în plus: Coronavirus este un tip de virus foarte mutabil, instabil și reprogramabil. Este oare posibil ca tulpina italiană să fie diferită de cea chineză? Vom afla adevărul pe parcursul acestei bătălii cu acest virus atât de special…
Încă mai există o lipsă acută de medicamente, de consumabile, de echipamente medicale sau de produse atât de necesare?
Cel mai grav este că lipsesc Dispozitivele de Protecție Individuală (DPI). Gâtul de sticlă în această boală sunt spitalele, cele care trebuie să se ocupe de cei 20% dintre noi, cei care vom face pneumopatie și mai ales de cei 5-8% dintre noi care vom avea nevoie de Terapie Intensivă… Colegii mei fac eforturi disperate, cu ture de 10, 12 sau 24 ore. Sunt fericiți cei care pot face ture de 8 ore! Pentru că NU se poate altfel; nu sunt medici suficienți… Au răni pe față de la măștile pe care nu le pot da jos în acest interval. Sunt disperați, epuizați și stresați… Trebuie să trateze bolnavi afectați de o boală pe care NU o cunoaștem… Odată îmbrăcat cu DPI NU mai poți mânca, nu poți merge în baie, nu poți bea nici măcar o cafea… Și asta pentru 10 sau 12 ore… Nu sunt suficiente DPI pentru a te putea schimba încă o dată… În plus, riscul de a te infecta pentru o cafea este real… Aici este zona cea mai critică… Și tot așa va fi și în România. Unde mai avem vreo 10 -15 zile pentru a ne organiza. Dacă se îmbolnăvesc medicii și asistenții medicali, scenariul care urmează este absolut dramatic, ca să nu spunem apocaliptic… Pentru orice sistem sanitar, de oriunde ar fi acesta…
Restul de medicamente care lipsesc, și restul de materiale, parcă aș zice că apar ca lucruri secundare, dacă tot nu avem un tratament etiologic al bolii… Așadar, în România, trebuie să avem grijă de DPI mai întâi, atâta vreme cât mai avem ceva timp la dispoziție…
Mai credeți în miracole în aceste momente în care se trăiește ca în război? Credeți că virusul va putea fi învins în curând?
Cred că va dura mult… Dacă fiecare dintre cei bolnavi va infecta, la rândul său, cel puțin alte două persoane, cred că realizați ce se poate întâmpla… Numai dacă puteam bloca sursa primară vom putea controla infecția la nivel de sistem și de grup social. Eu nu sunt un infecționist, dar văd că așa consideră inclusiv șefi de state, sau profesioniști din domeniu. Trebuie să ne pregătim pentru un război de lungă durată, cu un inamic invizibil… Necazul este că, în plus, va trebui să închidem multe întreprinderi, cu consecințe economice dezastruoase și imprevizibile…
În timpuri normale se evaluează fiecare caz în parte, atunci când cineva este internat în spital. Dar acum?
Acum, din păcate, în condițiile în care tu ai un singur ventilator liber și mai mulți bolnavi care trebuie intubați, ești constrâns să decizi de unul singur și să alegi pe cel care ar putea avea șanse mai mari de a supraviețui. Și să iei decizii pe care în timp de pace NU ai fi desigur constrâns să le iei… Cum știm, în biologie, și în medicină, 2+2 NU fac niciodată 4… De aceea este foarte greu să decizi cine trebuie și cine NU trebuie intubat… Este sfâșietor de greu, dar nici alternative NU există… Acesta este astăzi un scenariu absolut real în Italia, iar mâine va fi la fel de real și în România. Aici, tot dumneavoastră aveți datoria să le explicați oamenilor că dacă tot Bucureștiul sau tot Clujul s-ar îmbolnăvi mâine, cu toții, deodată, NIMENI și NICI UN SISTEM SANITAR din lume nu va putea gestiona un volum atât de mare de cazuri… Și atunci vor fi intubate doar persoanele între 30 și 40 de ani, restul vor trebui abandonate! Dacă însă ne vom îmbolnăvi într-un mod progresiv, în șarje să zicem, vom avea cu certitudine fiecare dintre noi o șansă în plus… Iar pentru asta este SUFICIENT SĂ STĂM ACASĂ DACĂ AVEM SIMPTOME DE RĂCEALĂ!! Oricâte ventilatoare ar avea un sistem sanitar (și vă asigur că cel lombard are!), cum să faci să îi internezi pe toți, când un bolnav de acest gen trebuie să stea în spital și trei săptămâni la rând… De unde atâtea paturi și atâtea ventilatoare… La Milano au vrut să deschidă în timp real un spital nou, în spațiul de la EXPO - 2015, dar, pe piața internațională, astăzi NU se găsesc nici paturi de ATI și nici ventilatoare…
Care sunt cele mai mari riscuri?
În aer, virusul rezistă relativ puțin, câteva ore. Iar supraviețuirea lui depinde de umiditate, de temperatură, de gradul de purificare a aerului etc. Și medicii chinezi spun că NU aerul a fost vectorul de contaminare cel mai important, ci MÂNA CONTAMINATĂ! De aceea trebuie să fim foarte atenți ce facem cu mâinile, să nu ne atingem nasul, gura, ochii, pentru că așa se poate transmite infecția… Alcoolul, apa și săpunul rămân armele noastre de bază. Ca și mănușile, desigur! Și iarăși dumneavoastră aveți datoria să transmiteți foarte în clar aceste mesaje concetățenilor noștri.
Care sunt primele simptome? Mai ales că nu există o terapie certă.
Păi cine este infectat are absolut aceleași simptome ca la ORICE RĂCEALĂ BANALĂ! Sau, pentru a complica și mai mult lucrurile, este deja infectat (test COVID pozitiv!), dar NU are nici un simptom…
Repet: la primul semn de RĂCEALĂ - strănut, tuse, rinoree, însoțite de febră, dureri musculare, chiar și de diaree, este ABSOLUT INDICAT SĂ RĂMÂNEM ACASĂ!! Luăm tratament ca pentru orice răceală: paracetamol, asprină, ceai cald, lămâie etc. De reținut că virusul se multiplică în primă fază în cavitatea nazală și în sinusurile paranazale, mai înainte de a agresa plămânii. De aceea poate fi interceptat în această fază precoce cu un „tratament băbesc”, cum spunem noi, românii. Deoarece Covid moare la 57°C, aplicarea de căldură uscată pe sinusurile nazale și paranazale, pe zona cervicală și torace se dovedește utilă. Încălziți într-un săculeț sau într-o față de pernă sare groasă, sau orez, ori boabe de prorumb etc., în microunde sau în cuptor și aplicați în mod repetat pe față, pe gât, pe torace. De multe, de foarte multe ori, însă! Mai ales la primele semne, oricât de mici, de boală!! Funcționează! Așa cum funcționează și gargara cu soluție salină suprasaturată, făcută de mai multe ori pe zi. Gargara hiperconcentrată cu sare ucide virusul și împiedică migrarea acestuia din căile respiratorii superioare spre plămân și, în plus, dezinfectează cavitatea bucală. Este, cum vedeți, ceva de bun simț, nu costă nimic și nu are toxicitate!
Legat de terapie, s-au citat în Japonia rezultate favorabile în primele faze ale bolii cu Avigan (de la Fujifilm Toyama), iar, din ce se vede pe social media, și în Rusia se folosește Abidol. Nu există o cofirmare din partea OMS, și nici studii serioase nu se pot face în timp real. De asemenea, hidroxiclorochina (Plaquenil) pare să fie utilă în fazele incipente ale bolii, înainte de afectarea pulmonară. Va trebui să ținem pasul cu toate noutățile în terapia acestei boli atât de compexe…
Când se poate vorbi de un pacient vindecat? Am văzut în presa italiană că este folosit termenul clearance. Ce se întâmplă după ce virusul dispare?
Păi nu este chiar așa de clar cum este cu imunitatea la Covid-19… Ar trebui întrebat un specialist. Totuși, văd în presă că atât în Japonia, cât și în alte țări, sunt mai multe persoane care au avut teste negative la Covid-19 și care au refăcut boala și s-au repozitivizat la testul Covid. Ceea ce înseamnă că nu toți reușim să avem anticorpi eficienți… Cum de altfel NU facem niciodată anticorpi pentru infecțiile virale respiratorii, acelea pe care le facem cu toții în fiecare primăvară… Vom înțelege în curând cum stăm din acest punct de vedere. În orice caz, pentru formele ușoare, adică cele fără pneumopatie, se consideră că circa în două săptămâni o persoană este vindecată, dacă nu cumva mai are încă simptome: sufebrilitate, tuse etc. Sigur că, dacă NU producem anticorpi de durată, întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este legată de un vaccin… Cred că este normal să ne punem această întrebare… Mai ales că vorbim de un virus foarte mutabil și instabil… Avem nevoie desigur de părerea experților. Din păcate, eu nu sunt în măsură să vă răspund…
Cât de mult vă axați pe prevenție?
Pai China doar așa a învins boala! Nu există NICI UN tratament eficace, etiologic. DOAR PREVENȚIA! Adică DOAR SĂ STĂM ÎN CASĂ! Sigur că dacă apare sufocarea, febra mare, trebuie ca bolnavul să fie internat… Și apoi mai avem, desigur, armele cu care Bunul Dumnezeu ne-a dotat: imunitatea noastră. Vedeți, eu gândesc așa: statistica ne spune că probabilitatea mea, a dumneavoastră sau a tuturor de a face boala asta este, așa cum știm deja, de circa 80%. Iar armele mele de apărare țin de Bunul Dumnezeu și de imunitatea mea. Că altele, NU prea avem...Dacă eu NU reușesc să fiu senin, intru în panică și rămân încărcat de adrenalină, voi avea un sistem imunitar mai puțin performant, cum se știe și cum a fost foarte clar demonstrat, iar acesta este un factor pe care îl pot controla EU. Doar EU, nu medicul, nu spitalul, nici DSP-ul sau MS-ul... Îl pot controla numai dacă sunt în pace cu mine, cu cei din jur și cu destinul meu.
Și ne mai rămân ca arme de rezervă SOMNUL și HRANA. Fără pace în suflet NU prea putem dormi însă - și atunci trebuie luat ceva, de preferat preparate fitoterapice, sau chiar medicație pentru odihna de noapte. Creierul meu NU poate gestiona activitatea a 300 de miliarde de celule și imunitatea mea, dacă nu doarme. Somnul rămâne hrana cea mai importantă și mai rafinată pentru mintea umană.
Cât privește hrana, nu pot să nu vă reamintesc că, principial vorbind, specia umană astăzi se hrănește MULT PREA DEPARTE - ca model alimentar, de ceea ce a fost modelul nutrițional primordial, tiparul nostru alimentar, folosit de noi pentru milioane și milioane de ani. Cu cât vom consuma alimente mai puțin procesate (chiar și gătite, dacă vreți!), cu atât ne vom apropia de o floră intestinală (microbiotă) ceva mai asemănătoare cu paleo-flora noastra intestinală, cea pe care Bunul Dumnezeu ne-a făcut-o cadou, de la începutul începutului... De aceea eu cer bolnavilor mei să mănânce o porție de sâmburi și semințe (măcinate în mixer) dimineața, cu un fruct de sezon, peste zi, o singură dată o mâncare gătită și zilnic, o salată mixtă, gigantă, combinată cu o proteină animală. Cât mai puțină pâine, sau deloc, mai ales dacă persoana are supragreutate.
Unde credeți că s-a greșit? Sunteți de părere că ar fi trebuit să se facă tampoane pentru verificare asimptomatică? Știu că acestea sunt foarte greu de găsit, și că în Italia există o criză majoră. Pentru România, ce ne-ați sfătui?
Un tampon, din ce știu eu, costă cam 10 euro. Un bolnav internat în ATI, la nivel planetar, are costuri considerate la circa 1000 de euro. Ar trebui să facem deci un scenariu cu 10 bolnavi internați în ATI pentru 10 zile, de exemplu, și valoarea preventivă a 10.000 de teste. Cam acesta ar fi deci calculele pe care administratorii de sănătate ar trebui să le facă în Italia sau oriunde. Și dacă fac azi testul, este negativ, și peste două zile se va pozitiva? Cum vom putea gestiona așa ceva? Necazul este, în plus, că logistica acestui tampon nu este deloc simplă… Ce facem, trimitem câte o salvare acasă la fiecare bolnav suspect? Sau îi propunem suspectului să vină el la spital, să îi facem tamponul? Media de transmitere a bolii este de 2,5, unii zic chiar 3 persoane pentru fiecare infectat, așa că nici varianta asta nu e bună... Italia de azi (ca și România de mâine) NU are forța logistică să facă tampoane pentru toți cei care sună la Centrul Covid, și nici nu cred că există vreun sistem sanitar capabil să facă așa ceva în plină furtună… Din ce am urmărit, însă, China a făcut, se pare, teste și iar teste… Nu știu cifre oficiale dar, din ce am citit, așa rezultă. Poate că sistemul a fost altul; vom vedea pe parcurs.
În orice caz, este nevoie de pe acum, chiar urgent, aș zice, ca în România să se înființeze numere telefonice dedicate pentru Covid-19. Altfel, numerele 112 sau 118 vor fi sufocate de apeluri și nu se vor mai putea gestiona restul de urgențe medicale… Și nici cei care au Covid nu vor putea fi îndrumați cum trebuie. Asa s-a întâmplat și aici în primele zile…
Peste un milion și jumătate din românii din diaspora noastră s-au întors în România din zonele roșii și galbene. Mare parte dintre ei, din păcate, nu au respectat întocmai normele impuse de carantină. Efectul va fi unul în lanț. Criza este departe de a se stinge. Nu a ajuns încă la apogeu.
Da, este regretabil… Oamenii însă NU realizează de fapt gravitatea situației, Dna Buluc! Nu vreau să îi apăr pe cei care nu respectă carantina, sau pe cei despre care am auzit că au făcut o nuntă acum câteva zile! Dumneavoastră m-ați întrebat ceva, iar eu încerc să vă răspund cât mai bine posibil. Aici avem, de fapt, o stare de urgență în practică de câteva zile bune. De fapt, starea de necesitate fusese deja semnată de guvern PENTRU 6 LUNI, încă din data de 31 ianuarie 2020 (?!), când toată Italia era „beata e felice”... Astăzi nu se poate ieși din casă decât pentru cei care merg la muncă sau pentru exigențe strict personale: medic, farmacie, cumpărături. Iar boala, cum vedeți, NU se poate stăvili… Așa că a fost studiat gradul de mobilitate al persoanelor urmărind SIM-ul de pe cartelele telefonice: 43% din populația din zona Lombardia iese zilnic din casă… Și asta, în condițiile în care aici morții se numără cu sutele în fiecare zi… Iar în curând mi-e teamă că vom ajunge la 1000 de decese pe zi... Credeți că acești oameni au înțeles oare CU ADEVĂRAT despre ce este vorba? De aceea în Italia legea se va înăspri, probabil astăzi sau mâine, și va limita și mai mult posibilitatea de a ieși din casă. NU se va putea altfel! Eu astăzi vă asigur că NU aveam timp să vă răspund la acest interviu… Dar am gândit că este de datoria mea să transmit concetățenilor noștri un mesaj cât mai direct, mai simplu, și cât mai din suflet, și să încerc să îi fac să înțeleagă că timpurile prin care trecem acum vor schimba profund fața lumii… Așa cum Turnurile Gemene din New York au schimbat lumea, tot așa cred că se va întâmpla și acum. Trăim vremuri grele, pentru care nimeni nu este pregătit… Să nu ne complicăm și mai mult situația pentru două săptămâni amărâte de carantină… Că mâniem pe Dumnezeu!
