Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sorin Ilieşiu, regizorul care a realizat alături de Gabriel Liiceanu filmul "Apocalipsa după Cioran” şi a filmat interviul realizat cu Cioran în 1990, o acuză pe cumnata lui Emil Cioran, Eleonora Cioran, de lipsă de moralitate pentru că nu a donat manuscrisele lui Cioran Bibliotecii Astra din Sibiu, aşa cum i-a spus Aurel Cioran pe când trăia. Regizorul a făcut azi o sesizare către procurorul general al României pentru a fi demarată o anchetă internaţională în vederea aflării adevărului despre licitaţia arhivei lui Cioran de la Paris. De altfel, Sorin Ilieşiu bănuieşte că prietena familiei Cioran, Laurence Tacou (cea care ar beneficia de pe urma licitaţiei manuscriselor lui Cioran), este în cârdăşie cu doamna Eleonora Cioran de multă vreme.
Jurnalul Naţional: Cu puţin timp înainte de licitaţia de la Paris i-aţi trimis Ministrului de Externe, domnului Baconschi, o scrisoare deschisă prin care îi semnalaţi faptul că este ceva în neregulă cu această acţiune. Aţi primit vreun răspuns?
Sorin Ilieşiu: Nu am primit nici până în ziua de azi un răspuns.
J.N.: Doamna Eleonora Cioran şi-a schimbat destul de des declaraţiile referitoare la arhiva lui Emil Cioran. Ce părere aveţi despre variantele dânsei?
S.I.: Nu poţi să ştii când minte, când fabulează. Nici eu nu ştiu exact ce s-a întâmplat, dar părerea mea este că totuşi doamna Laurence Tacou nu a furat acele manuscrise. Eu cred că doamna Eleonora Cioran ştia că obiectele din arhiva pe care a dat-o cu bună ştiinţă vor fi scoase la licitaţie, dar probabil că voia să păstreze pentru o eventuală vânzare ulterioară, piesele mai valorase din arhivă, adică diploma de licenţă a lui Emil Cioran, diploma de Bacalaureat, manuscrisul "Îndreptar Pătimaş" şi aşa mai departe. Dânsa a acuzat aseară că Laurence Tatou ar fi furat, ar fi luat fără să-i spună aceste obiecte. Adevărul, cred eu, este undeva la mijloc.
J.N.: Dânsa a mai spus şi că domnul Liiceanu are un interes în acest caz şi că de aceea au apărut aceste acuzaţii.
S.I.: Dânsa nu s-a înţeles bine nici cu domnul Liiceanu, nici cu mine. După ce a murit Aurel Cioran, în 1997, după câteva zile m-a sunat d-na Eleonora Cioran ca să mă roage să fiu martor într-un proces în care dădea în judecată o doamnă din Bucureşti pe motiv că l-ar fi îmbătat pe Aurel Cioran ca să-i lase în testament o casă din Piaţa 1 Mai.
Citește pe Antena3.ro
Aurel Cioran îl venera pe fratele lui, Emil Cioran, şi ţinea arhiva respectivă ca pe sfintele moaşte. Nici nu i-ar fi trecut vreun moment prin cap să o lase moştenire soţiei. Doamna Eleonora Cioran a mai declarat aseară că soţul ei ar fi făcut un testament prin care i-ar fi lăsat moştenire arhiva Cioran. Nu e aşa. Pentru că arhiva nu era nici măcar a lui Aurel Cioran, el doar o gestiona şi urma să o dea Bibliotecii Astra din Sibiu, aşa cum dorise fratele lui. Deci e o minciună că ar exista un testament în care a spus "las tot soţiei mele”, iar în acest tot nu intră şi lucruri care nu erau ale lui, cum era arhiva lui Cioran.
J.N.: Dânsa mai spunea că nu a mai dorit să ţină în casă arhiva lui Emil Cioran, pentru că este prea bătrână pentru aşa ceva. De ce credeţi că nu a donat-o atunci Bibliotecii Astra din Sibiu?
S.I.: Ea trebuia să dea arhiva bibliotecii înca din 1997. Nu a dat-o pentru că a vrut să vadă dacă îi creşte valoarea, cine ştie. Poate că avea şi remuşcări. Se gândea că poate o bate Dumnezeu dacă nu îndeplineşte ultima dorinţă a soţului. E posibil ca urmaşii ei, care nu aveau nici o legătură cu Aurel Cioran, pentru că dânsa mai fusese căsătorită înainte, poate că i-au reproşat ceva, "ce faci, nu profiţi de această arhivă?”
J.N.: Ar fi fost îndreptăţită să obţină, totuşi, nişte bani de pe urma acestor manuscrise?
S.I.: Nu ştiu, dar dacă aş fi fost în locul dânsei aş fi îndeplinit ultima dorinţă a lui Emil Cioran, în cazul de faţă a celui căruia îi aparţinea de drept această arhivă. Pentru că aşa a spus el, nu? Să fie donată. Dânsa este un exemplu de imoralitate, de lipsă de principii. E oribil. Dânsa ar avea nişte circumstanţe atenunate dacă, totuşi, e adevărat că Laurence Tacou i-ar fi furat arhiva, aşa cum a spus.
J.N.: Dânsa a spus însă că indiferent de ce a făcut d-na Tacou nu vrea să o dea în judecată...
S.I.: Eu i-am şi spus să facă plângere penală, dar a motivat că este bătrână şi nu vrea aşa ceva. Dar ea nu face lucrul ăsta pentru că este în cârdăşie cu Laurence Tacou. Această coaliţie monstruoasă între doamna Eleonora Cioran şi Laurence Tacou este mai veche, nu este legată numai de licitaţia recentă.
J.N.: Ce impresie v-a lăsat Emil Cioran la momentul în care, în 1990, aţi filmat interviul făcut de Gabriel Liiceanu?
S.I.: A fost cea mai mare întâlnire din viaţa mea. Cioran este un geniu indefinibil în cuvinte. L-am perceput ca pe un fel de dumnezeu de o modestie uriaşă, de o căldură omenească deosebită, de o naturaleţe extraordinară. Poate şi din acest motiv am simţit că trebuie să spun ceva când am văzut şi recunoscut în lista obiectelor licitate, toate obiectele pe care le-am avut timp de trei luni la mine în studio, date de Aurel Cioran, ca să le filmez pentru realizarea filmului "Apocalipsa după Cioran”, pe care l-am făcut împreună cu domnul Liiceanu. Deci tot ce am filmat eu a fost licitat, în condiţiile în care eu presupuneam că acea arhivă este la Biblioteca din Sibiu. ŞI atunci am zis, hopa, s-a produs o mare escrocherie, o mare fraudă. Dacă nu dădeam comunicatul acela, probabil că nu s-ar fi produs nici un scandal acum. Si ar fi fost o ştire banală această licitaţie.
