x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Interviuri Sorin Minea, Romalimenta: Românul risipeşte mâncare din lăcomie, iar guvernanţii nu vor să-l educe

Sorin Minea, Romalimenta: Românul risipeşte mâncare din lăcomie, iar guvernanţii nu vor să-l educe

de Cristian Anton    |    06 Oct 2016   •   17:35
Sorin Minea, Romalimenta: Românul risipeşte mâncare din lăcomie, iar guvernanţii nu vor să-l educe
Sursa foto: Dragos Stoica/Intact Images

Sorin Minea este preşedintele Federaţiei Romalimenta, patronat care aduce laolaltă firme din industria alimentară şi a băuturilor, dar şi proprietarul  producătorului de carne Angst. În ultimii ani, pe baza unui apetit insaţiabil pentru consum, risipa de alimentare a devenit o problemă şi pentru România, nu numai în Uniunea Europeană. Cifrele sunt scandaloase: numai în UE se aruncă aproape 90 de milioane de tone de alimente în fiecare an. Asta în condiţiile în care oamenii continuă să moară de foame, la propriu. Inclusiv în România. Care sunt cauzele acestei risipe şi ce ar trebui făcut pentru ameliorarea problemei, ne spune Sorin Minea.

 

Rep.: Este risipa alimentelor o problemă mai serioasă în România decât în alte părţi?

Sorin Minea: Nu am datele necesare, dar cred că în toată lumea se întâmplă acest lucru. În România e mai haotic.

Rep.: Au apărut şi bancuri despre românii care aleg să meargă în vacanţe la hoteluri all inclusive doar pentru a-şi lua cât mai multă mâncare, pe care apoi s-o arunce...

Sorin Minea: Românii au avut 50 de ani de comunism, în care mâncarea a lipsit, deci, într-un fel, îi înţeleg. În acelaşi timp, risipa alimentară nu este inventată de români, nu este dată de noi, este dată de aceeaşi lipsă de educaţie de peste tot în lume. De aceea, orice advertising cu care lucrezi, ca firmă, trebuie să aibă cunoştinţe solide, cât mai serioase, de psihologie a cumpărătorului.

În clipa în care eu pot să tentez un cumpărător oferindu-i cantitatea, nu numai preţul, o voi băga. Dacă discountul este pe preţ, atunci avantajul e doar al cumpărătorului, dacă discountul este pe cantitate- avantajul este al celui care vinde. Dacă eu vreau să vând o cantitate foarte mare, am două soluţii: reduc preţul la jumătate şi sper s-o vând sau reduc preţul cu 20% şi grupez câte două produse. Din punctul meu de vedere, e un fel de obligativitate de a cumpăra două. Le consumi sau nu le consumi, dar ai luat două produse altfel mai scumpe, ai făcut o economie. Poate aşa e, la final faci o economie la bani, dar arunci mâncarea. Pentru că dacă o dau gratuit în ultima zi sau la 10% din preţ va fi o coadă ca să-o cumpere, nu că au nevoie de ea. Pentru că e gratis, mă! Vor încerca s-o vândă la ei pe scara blocului, sau în comună ori pur şi simplu o vor arunca la animale. Deci ne întoarcem, ne învârtim în jurul cozii. Şi asta de la inteligenţa celor care fac legi.E una din chestiile foarte spinoase şi, din păcate, nimeni nu face nici un fel de studiu pe această treabă. Şi asta pentru că interesul de a vinde e mult mai mare decât interesul de sănătate.

 

„Noi mergem în bălării, aia e sănătoasă, cealaltă e nesănătoasă, hai să luăm în ultima de la supermarket toată mâncarea s-o dăm gratuit unora cu nevoi- aia e o risipă de trei ori mai mare-Sorin Minea, preşedintele Romalimenta

Rep.: Şi, cum leguma preferată a românului este carnea, bănuiesc că cea mai mare parte din alimentele care se aruncă sunt produse din carne...

Sorin Minea: Carnea este cel mai uşor de păstrat, pentru că poţi s-o congelezi. Preparatele din carne sunt problema. Şi ele se pot congela, deşi eu nu recomand. Prostia, nu numai a românului, este în clipa în care am un magazin alături de mine, deschis 24 de ore din 24, ce mă opreşte să cumpăr de două-trei ori pe săptămână? De ce trebuie să cumpăr câte un vagon o dată şi după aia să plâng, toată săptămâna „băi, nu mai am bani, toate sunt scumpe”? Iau mai puţin o dată şi mă orientez după calitate, nu după volume. Asta e mentalitatea. Producătorii îşi fură singuri căciula

Rep.: Deci este vorba de mentalitate, de educaţie până la urmă.

Sorin Minea: Sigur. Vorim despre mentalitate, educaţie, lăcomie în cele din urmă şi asta e specifică nu numai rasei umane. Şi animalele au chestiile astea, vulpile iau găini, ouă, le îngroapă ca să le aibă la iarnă.

Rep.: Industria alimentară din România se axează acum pe cantitate şi nu pe calitate?

Sorin Minea: Este cel mai uşor lucru. Şi cel mai bun lucru. Eu, ca vânzător sau producător, vreau să vând volume. Nu mă interesează neapărat un preţ mic. Un preţ mic şi un volum mic mă duce la pierdere. Şi atunci încep să vând volume mari ca să pot să-mi rentabilizez preţul. Practic, îmi fur singur căciula, pentru că tot ceea ce se pierde se întoarce împotriva mea. Dar asta e o chestie pentru care trebuie să joace toţi cei de pe piaţă, iar cei care fac legi la ora actuală să aibă timp din când în când să gândească şi să se consulte cu cei care se pricep, poate am avea şi legi ca lumea. Dacă nu...

Rep.: Nu aţi fost consultaţi până acum?

Sorin Minea: Le-am spus în clipa în care s-a vorbit despre recuperare, despre rafturi speciale- costurile vor fi mai mari decât realizările. Dar ce dă mai bine la populaţie? Să-i spun, eu, guvernantul, cum îi dau mâncare gratis sau să-i educ să le spun că sunt inculţi şi cumpără mai mult decât mânâncă. Dacă îţi dau gratis- e bine, dacă îţi spun că tu greşeşti în chestia asta- ce, bă, te legi de mine?!   

×