Invatamantul romanesc, dominat de contraste

Unii merg zece kilometri pe dealuri pentru a ajunge la scoala, altii isi ambreiaza motoarele spre liceul de care-i desparte doua strazi. Unii sarbatoresc prima zi de scoala cu torturi, artificii si balonase, altii vin la ore numai pentru un adapost, un colt de corn si o gura de lapte. Unii si-au petrecut vacantele in strainatate, altii povestesc cum au pazit oile toata vara. Sunt copiii aceleiasi Romanii, peste care ieri s-a auzit primul sunet de clopotel.

Unii merg zece kilometri pe dealuri pentru a ajunge la scoala, altii isi ambreiaza motoarele spre liceul de care-i desparte doua strazi. Unii sarbatoresc prima zi de scoala cu torturi, artificii si balonase, altii vin la ore numai pentru un adapost, un colt de corn si o gura de lapte. Unii si-au petrecut vacantele in strainatate, altii povestesc cum au pazit oile toata vara. Sunt copiii aceleiasi Romanii, peste care ieri s-a auzit primul sunet de clopotel.

Sase intr-o scoala

In satul in care s-a nascut Furdui Iancu mai functioneaza o singura scoala pe care cei de la Bucuresti vor sa o desfiinteze din cauza numarului mic de copii. Sase elevi vor mai veni anul acesta de peste dealuri.

Luni dimineata, cu o jumatate de ora inainte de inceperea noului an scolar, undeva in creierii Muntilor Apuseni, la scoala din Poiana Sohodol, femeia de serviciu angajata cu un sfert de norma aranjeaza pe cele sase teancuri de manuale scolare cate trei fire de flori de tataisa. In curtea acoperita de o ceata groasa ar fi fost atat de liniste ca ti-ai fi auzit respiratia daca preotul satului nu ar fi dat tare casetofonul din care se aude muzica bisericeasca. Asa face de fiecare data cand e post ori sarbatoare. "Du-maaa sus la Dumnezeu si la fiiiul taau". Iar de sus, din deal, coboara invatatoarea cu trei copilasi. Fiecare dintre ei tine in mana in dreptul pieptului cate un buchet de flori. Seamana cu niste soldatei care poarta arma. "Florile sunt de la mami!", se destainuie Ionut, un mititel blond cu camasa si cravata, boboc in clasa I. "Pentru cine sunt?", intrebam. "Pentru doamna invatatoare". "Cine e doamna invatatoare?". "Mami!".

MUNCA PATRIOTICA. Aurelia matura de 13 ani scoala si primeste bani cat sa-si cumpere incaltari

INVATATORUL. In Poiana Sohodol e o singura unitate de invatamant in care copiii mai fac ore. Au fost doua scoli cu clasele I-IV, isi aminteste invatatoarea din vremea cand se aseza ea in prima banca, in clasa I. Iar cand parintii ei erau elevi, clasele erau pline. Cu zeci de ani in urma a functionat si o scoala pana la clasa a VIII-a. Acum, daca aduni toti copiii de clasa primara din sat, nu-s mai multi de 5. Al saselea elev va veni abia azi din Abrud, cand copiii il vor cunoaste si pe noul invatator, Furdui Avram, dupa cum spune gura satului. E om din partea locului, are casa si pamant in Poiana si inca vreo 20 de ani de invatamant, pe care i-a adunat prin alte locuri mai apropiate de oras si mai departe de creierii muntilor. N-a ajuns in zona nici in prima zi de scoala, caci si-a facut drum la Inspectorat sa-si ia transferul. Scoala nr. 4 din Poiana Sohodol urmeaza sa se desfiinteze in maximum 2 ani, dupa planurile Ministerului Educatiei de la Bucu- resti, sustine inspectorul ge-neral de la Alba. Invatatoarea de 29 de ani, Deliana Bobar, titulara pe post, aflata anul acesta in concediu de maternitate, este mai optimista. Ea sustine cu tarie ca scoala asta nu se inchide in urmatorii 3 ani.

Deliana, care sta intr-o casa inchiriata cu 2 milioane de lei pe an, a predat si ea la scoala in urma cu zece ani, iar de atunci s-au tot perindat dascali pe la catedra din sat ca si preotii de la biserica de langa. Ultima invatatoare a stat 4 ani, numai ca la plecare a luat cu ea si tot materialul didactic realizat manual de inaintasii ei. >

EFECTIVUL SCOLAR. Sunt doi elevi de-a IV-a, baiatul invatatoarei in prima lui zi de scoala si trei elevi intr-a II-a. Clasa a III-a nu e reprezentata de nici un copil. Dar ieri n-au ajuns toti la scoala. Pe langa Ionut, fiul invatatoarei, numai fetele Vioricai Furdui, Corina si Camelia, imbracate in uniforme calcate de cu seara, cu ghiozdanele galbene, cu eroi din desene animate japoneze, cumparate special din targ, mai coboara dealul spre scoala. Mama lor le urmeaza la cateva minute. Preotul intra in clasa si dupa un "Doamne ajuta!" ii mustra pe cei doi copii care nu au ajuns, Andrei si Mihai. "Sa vina diseara...". Andrei din clasa a II-a trebuie sa-si ia rechizite de la targ, se duce cu Furdui Iancu, unchiul sau. Iar Mihai e bolnav. De la cadelnita miroase a mir in singura sala de clasa cu sapte banci, doua catedre, un dulap si o soba de tabla. E o scoala care pentru autoritatile de la Alba reprezinta "o unitate de invatamant fara autorizatie sanitara". Pentru preot reprezinta, in schimb "o scoala ascunsa, iar lucrurile placute de Dumnezeu sunt de multe ori ascunse". In timpul slujbei de inceput de an, mama Cameliei si Corinei se asaza in genunchi in spatele clasei si cu mainile impreunate se roaga. Invatatoarea tine o cuvantare, care incepe cum ar fi inceput si daca in acea sala nu ar fi trei elevi, ci o suta, nu ar fi un singur parinte, ci zeci de parinti "Stimati asistenti, dragi parinti, dragi elevi... Ziua de astazi reprezinta emotii...". Nu sunt aplauze. Nu sunt cornuri, nici laptele guvernamental, care n-ajunge din prima zi in varf de munte. Dupa ore, numai Ionut are curiozitatea sa-si rasfoiasca manualele. Are imaginatie pustiul. Gaseste cate o poveste pentru fiecare imagine din Abecedar. "Io-te! Asta a venit de la scoala si nu si-o facut temele si s-o trantit in pat". Comenteaza si da pagina cu degetelele cu unghii netaiate. Mai putin vorba-rete sunt fetele Vioricai Furdui. Iti raspund la intrebari printr-un singur cuvant, si numai dupa ce se gandesc cateva secunde. Dupa prima lor zi de scoala pleaca pe deal sa vegheze vitele la pascut.

TESA

Aurelia matura dis-de-dimineata pragul scolii. Apa cu care spala podelele clasei o cara mai din vale. Tot in vale are si casa. Mai exact, langa cealalta scoala din Poiana care nu mai functioneaza de 12 ani. Nu mai sunt conditii si nici copii destui sa invete in cladirea aia. Aurelia Furdui e femeia de serviciu angajata cu un sfert de norma. Nu-i ruda cu Furdui Iancu, cum nu sunt multi din sat cu acelasi nume. Femeia are vechime, 13 ani de cand vine zi de zi sa faca smotru la Scoala nr. 4. Carte de munca nu i-au facut decat in urma cu 3-4 ani, iar salariul de 880.000 de lei pe luna ii ajunge cat sa-si schimbe incaltarile pe care le toceste pe drum. Iarna se porneste cu lopata in spinare. Si ea a invatat la scoala din Poiana, care nu s-a schimbat deloc de atunci. Numai copiii sunt mult mai putini.

COPIII STRABAT ZECE KILOMETRI PANA LA SCOALA

Elevii care termina in Poiana clasa a IV-a merg aproape zece kilometri pana in comuna Sohodol, unde este cea mai apropiata scoala gimnaziala. Se trezesc dimineata la ora 5:00, se aduna in grup pentru a fi mai in siguranta si strabat pustietatea dealurilor.

La dus fac cam o ora jumatate pentru ca e vale, dar la intors nu fac mai putin de doua ore jumatate ajungand acasa seara, cateodata si la 17:00. Iarna, cand sunt zapezile cele mari, e si mai greu pentru ei sa ajunga. Se duc la scoala doar daca unul din satenii din Poiana Sohodol face carare cu calul care trage un bustean pana in comuna. Noroc ca nu s-au intalnit cu nici un lup pe drum pana acum.

La urechile copiilor a ajuns vestea ca primarul a cumparat un microbuz care sa-i duca de acum incolo la scoala, numai ca, cica, nu gaseste un sofer. Si Georgiana, nepoata lui Furdui Iancu, merge in Sohodol la scoala.

Acum a trecut in clasa a VI-a. "Iarna ne trezim dimineata pe la 4 sa ajungem la ore si apoi ajungem seara pe la 6. Si profesorii ne spun sa ne facem temele. Dar cum sa iti mai faci temele asa de obosit?!", spune Georgiana, o fetita blonda cu ochi albastri si voce calma. Ii place muzica populara, pe care o asculta la computerul cumparat cu bani de la mama ei, plecata in Italia.

CALCULATOARE FARA CURENT ELECTRIC

Si copiii Vioricai Furdui au calculator. L-au cumparat cu cei 200 de euro de la Guvern, cu toate ca gospodaria lor nu are curent electric. Ultimul stalp de electricitate e pus sus in deal, asa ca ei si-au tras un cablu de la vecini, sa poata si copiii sa-si faca temele la bec, nu la lumanare.

Georgiana a ajuns cel mai departe la Cluj. A mai fost si in tabara la mare, la Navodari. In Poiana s-a mutat numai de doi ani, din Petrosani. "Aicea nu-i ca-n vacanta, nu-i ca-n Petrosani. Aicea trebuie sa ai grija de vite", spune fata amintindu-si de cele doua oi si o miala pe care le-a omorat cainele de la biserica. Dupa scoala, nepoata lui Furdui Iancu vrea sa mearga la liceul de Muzica sau la o profesionala.

Putini copii din sat ajung la liceu. Cei care merg totusi la profesionala se angajeaza la Combinatul de prelucrare a lemnului de la Campeni. Parintii care vor sa-si dea copiii mai departe la scoala isi vand animalele, casa si se muta mai spre oras, dupa cum spune invatatoarea Deliana Bobar.