Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Conform tradiţiei, în urmă cu sute de ani, pe când armatele turceşti năvăleau în Ardeal, o femeie din localitatea Agnita, de lângă Sibiu, a găsit soluţia pentru a limita prăpădul năvălitorilor. Succesul unei femei a rămas în memoria localnicilor şi aşa a ajuns tradiţie.
Conform tradiţiei, în urmă cu sute de ani, pe când armatele turceşti năvăleau în Ardeal, o femeie din localitatea Agnita, de lângă Sibiu, a găsit soluţia pentru a limita prăpădul năvălitorilor. Succesul unei femei a rămas în memoria localnicilor şi aşa a ajuns tradiţie.
Aproape 1.000 de sibieni au întâmpinat, ieri, în Piaţa Mare a oraşului, cetele lolelor din Agnita, venite să alunge, potrivit obiceiului păgân, iarna şi spiritele rele. În costumele negre, zdrenţăroase, cu feţele acoperite de măşti deloc prietenoase, înarmate cu bice şi tălăngi uriaşe, cele câteva zeci de lole şi-au făcut apariţia într-un zgomot asurzitor. Cei mai mici dintre participanţi, aflaţi sub protecţia părinţilor, priveau cu teamă la desfăşurarea de forţe condusă pe ritmuri săseşti de o fanfară tradiţională.
TENTAŢIE. Cu chipurile ciudate şi având bicele pregătite să aplice “sancţiuni” celor care nu se conformează bunătăţii, lolele au câştigat încrederea şi prietenia celor buni cu nu mai puţin de 3.000 de gogoşi. Acestea sunt pregătite special pentru a recompensa marea onoare făcută de a dansa împreună cu lolele. Mare onoare este şi să fii prins în bicele mai multor lole şi să accepţi invitaţia la dansul sălbatic.
Citește pe Antena3.ro
LADA SECRETELOR. În fruntea lolelor, păzite de ursari şi toboşari care poartă însemne păgâne ce aduc aminte de simboluri geto-dace, se află lada secretelor. Este lada în care sunt păstrate tainele noului staroste al lolelor. Existenţa primului staroste a fost consemnată încă de la 1689. Lada secretelor, un cufăr tradiţional săsesc, este astfel transmis spre păstrare timp de un an.
POVESTEA LOLELOR. Plină de curaj şi inteligenţă, femeia, pe numele ei Ursula, şi-a confecţionat un costum din zdrenţe şi o mască. Astfel îmbrăcată şi înarmată cu talăngi mari de vite şi un bici, femeia a pornit în faţa armatei otomane, făcând un zgomot ciudat. Speriaţi de lola (în germană “Urzeln”) care aducea cu imaginea unui drac, turcii s-au speriat. Crezând că localitatea aflată în faţa lor este bântuită de duhuri necurate, au renunţat la intenţiile prădalnice.
Istorie
Consemnată încă de la 1689, parada lolelor era specifică breslelor de meşteşugari saşi. După sute de ani în care parada a fost organizată separat, în 1911 a fost organizată o paradă comună a breslelor din Agnita. Din motive lesne de înţeles, obiceiul a fost întrerupt în anul 1941, însă a fost reluat în 1985. O dată cu plecarea masivă a sasilor după 1990, obiceiul şi-a pierdut din forţă. În 2007 a fost reluat cu o puternică infuzie şi susţinere a celor stabiliţi în Germania, acolo unde a fost “exportată” tradiţia lolelor.
