Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 1990, Ion I. Brătianu, descendent al "dinastiei" de la Florica, a reînviat tradiţia antebelică a sciziunilor în PNL, înfiinţând "Uniunea Liberală Brătianu". Din spusele liderului "disidenţei" reieşea că Radu Câmpeanu era vinovatul pentru schismă. Refuzase ajutorul material din Occident (contra altor servicii, desigur) şi se comporta dictatorial cu membrii de partid.
Fel de fel de "fii rătăcitori", întorşi din exil, au populat spaţiul public românesc în anul 1990. Printre aceştia s-a numărat şi unul dintre descendenţii celebrei familii politice liberale: Ion I. Brătianu (fiul colonelului Ion C. Brătianu şi al Agripinei Stratulat). Născut în 1939, la Bucureşti, a rămas orfan de tată de la vârsta de 7 ani. L-a adoptat Bebe Brătianu, fost ministru şi ultimul secretar general al PNL. Din România a plecat în 1974, stabilindu-se la Paris.
După propriile spuse, s-a specializat în domeniile marketing, comerţ internaţional şi juridic. Câteva dintre invenţiile sale în domeniul electronicii au fost brevetate. Curios este că, din timp în timp, îşi vizita ţara de baştină, fără a întâmpina greutăţi din partea autorităţilor române. Doar în 1982, a fost "reţinut" şi "eliberat" la intervenţia ambasadorului Franţei. S-a întors definitiv în ţară după Revoluţie, însoţit de o delegaţie de parlamentari şi oameni de afaceri francezi.
Până să se afirme în politică, a devenit şi el unul dintre afaceriştii ce băteau la porţile afirmării. Nu fuseseră liberalii mari bancheri şi şefi ai consoţiilor în vremurile de dinainte de război? În 1990, conducea o firmă de import-export de televizoare color, cu un rulaj de 20.000 de aparate.
"Ca să faci politică trebuie să demarezi în alte domenii de activitate, spunea ultimul Brătianu. De ce afacerile ar fi excluse? Acum, economicul şi politicul sunt indisolubile în contextul progresului mondial." Drept model de succes îi servea Bernard Tapie, bogătaş, deputat şi actor de ocazie francez, patron al echipei de fotbal Olympique Marseille. Nefericită opţiune! Căci după câţiva ani, excentricul bussines-man a fost condamnat la închisoare, pentru corupţie şi fraude fiscale.
SFATURI ELECTORALE, CONTRA DEPUTĂŢIE
Dar în primăvara anului 1990, şi lui Brătianu, şi lui Tapie le mergea bine. Atât de bine încât întreprinzătorul ce-şi pusese în televizoare speranţele de îmbogăţire s-a autopropus la liberali, ca aspirant la deputăţie. Prima întâlnire cu oficialii PNL, i-a demonstrat că întârziase la împărţirea funcţiilor. "I-am propus ajutor material, declara Ion I. Brătianu ziarului Tineretul Liber, la 1 aprilie 1990, despre o întrevedere cu Radu Câmpeanu.
Primeam concesiunea unei tipografii cu obligaţia să rezerve un spaţiu de 20-30 quadraţi pentru reclamă comercială, nu politică. Mi-a spus că nu se poate pronunţa în această problemă. Fiind specialist în marketing, m-am oferit să ajut partidul. Nu i-am cerut nici o funcţie de conducere, ci doar susţinerea pentru a ajunge deputat. În această calitate aş uza de experienţa şi relaţiile mele internaţionale, considerându-mă un expert. (...) Mi-a spus că nu poate face o asemenea tranzacţie până nu se consultă cu conducerea PNL". Dar cum conducerea PNL era chiar Radu Câmpeanu...
Citește pe Antena3.ro
O DESPĂRŢIRE TEMPORARĂ
În aprilie 1990, Ion I. Brătianu a înfiinţat propria lui organizaţie politică. În opinia fondatorului, "Uniunea Liberală Brătianu" (ULB) era o grupare de partide în care putea intra chiar şi PNL. "Găsesc impropriu termenul de sciziune, spunea preşedintele noii grupări, într-un interviu acordat ziarului Libertatea. Desprinderea de PNL reprezintă o despărţire temporară, care nu afectează prin nimic adeziunea mea sufletească la partidul de tradiţie al Brătienilor şi nici nu doresc să fie interpretată ca opoziţie la conţinutul platformei-program, avansată imediat după revoluţie. (...) Cu ce nu am fost de acord sunt metodele exclusiviste ale domnului Radu Câmpeanu, felul distant şi autoritar prin care acesta caută să îşi impună voinţa, lipsa de respect ce o manifestă faţă de opiniile altora. Sub acest unghi de vedere, raporturile mele cu actualul lider al PNL - repet, nu cu partidul - sunt ireconciliabile."
Abia buchiseau românii tainele doctrinei liberale, că Ion I. Brătianu (re)lansa pe malurile Dâmboviţei teoria neo-liberală. "ULB îşi propune şi va deveni - prin demersurile şi acţiunile ei - mediul de regăsire pentru conciliere, concentrare şi articulare armonioasă a tuturor forţelor sociale (indivizi, organizaţii, asociaţii ştiinţifice, culturale, profesionale, grupări etnice şi partide politice) animate de sincera dorinţă de reconstrucţie a ţării, pentru reintegrarea ei în circuitul mondial, preconiza vorbitorul."
În aventura politică a specialistului în marketing electoral s-au aruncat, printre alţii, Rodica Făgărăşanu (redactor-şef la "Viitorul liberal"), Ioan Cuza, Ionel Bădănău, Aurel Blidaru, Petrică Răcaru, Dan Dobreanu. În timp ce ulebiştii racolau nemulţumiţi din PNL, oficialii partidului-mamă condamnau "grupurile oportuniste".
Îndemn pentru Rege
Cu puţine zile înaintea sărbătorii pascale din 1990, Ion I. Brătianu s-a remarcat în viaţa politică şi printr-o invitaţie adresată Regelui Mihai I. Nu să revină în România, ci să-şi prelungească şederea în Occident, până după alegerile generale programate la 20 mai 1990. "Lăsaţi poporul să-şi consolideze această tânără şi plăpândă democraţie, îl îndemna neo-liberalul pe fostul suveran printr-o scrisoare publică. Fiţi convins că astfel veţi primi ulterior bunul care prin tradiţie defineşte structura acestui neam - ospitalitatea."
"Cu ce nu am fost de acord sunt metodele exclusiviste ale domnului Radu Câmpeanu, felul distant şi autoritar prin care acesta caută să îşi impună voinţa, lipsa de respect ce o manifestă faţă de opiniile altora."
Ion I. Brătianu, 2 aprilie 1990, Libertatea
