La gara - Papornite cu septic si dragoste

Paradisul papornitelor vesele, pli-ne ochi cu zarzavaturi, acesta era, cu doar 16 ani in urma, per-sonalul Bucuresti - Alexandria.

Paradisul papornitelor vesele, pline ochi cu zarzavaturi, acesta era, cu doar 16 ani in urma, personalul Bucuresti - Alexandria.

Micul rai al transportului de zarzavaturi isi traieste in prezent ultimele clipe. La plecare, nasul ne-a spus ca papornitele sunt tot mai rare. Cu doua decenii in urma, micii gospodari din satele aliniate de-a lungul caii ferate duceau la Bucuresti zarzavaturi. Le vindeau, isi cheltuiau castigul pe painea care nu se gasea in brutariile din satele natale, apoi se intorceau acasa. Astazi, suntem in masura sa va confirmam afirmatiile nasului. Numarul papornitelor este intr-adevar dramatic de mic. Doar gentutele navetistilor au ramas sa umple spatiul gol.

CE-A MAI RAMAS. Papornitele au cam disparut, dar au ramas semintele de floare, negrul de sub unghii, fesurile tuguiate si sepcile imblanite, cosurile de gunoi pline si fetele nebarbierite pline de cosuri, dulamele tocite si calduroase, inutilele anunturi in trei-patru limbi de circulatie europeana, care avertizeaza asupra riscurilor ce se nasc din scoaterea capului pe geam, calatoria pe o hartie de zece mii, palmata pentru cine trebuie. Este personalul celor care se bucura de iarna mai mult decat altii. Pentru ca vara, dupa ce si-au terminat orele de program de la serviciul din Bucuresti, navetistii nu apuca sa se odihneasca. Trebuie sa aiba grija de gospodariile proprii. Vara este intotdeauna ceva de facut, iarna nu au "decat" serviciul.

Au mai ramas declaratiile de dragoste scrise cu marker-ul pe banchetele maronii sau scrijelite pe peretii de carton. O iubeste Marcel pe Gianina? Daca da, Marcel face tot posibilul ca lumea sa afle esenta sentimentelor ce il muncesc. Iar esenta sunt inimioarele pe care le zgaraie cu briceagul, cu cuiul sau, poate, cu acul de par al insesi Gianinei. Este Cornel fan Steaua? Trebuie s-o scrie neaparat pe geam, pentru ca, in vagonul urmator, Nelu este fan Dinamo si nu a ezitat sa-si noteze, pe oglinda wc-ului, dispretul pentru echipa de suflet a lui Cornel. In gara Rosiori Nord nu a ramas nimeni sa dea informatii calatorilor; angajatii de la "Informatii" au plecat lasand lipit pe geam biletul pe care poti citi ca: "Oamenii care lucreaza in acest birou nu si-au primit salariile din august 2005". Dar mai ales a ramas tabinetul sau septicul jucat in echipe pe un butoi gol, acoperit cu ziarul de alaltaieri. Septicul care ii poate face pe cei mai buni prieteni sa se certe, sa ramana suparati cateva luni in sir. "Taie-l, ba, Marine! Stai cu septarii in mana si nu faci nimica?" "Pa cine sa tai, ma, ai innebunit si tu? Pa cine vrei sa tai daca n-am, pa cine?! Pa Sandu sa-l tai? Ba, da’ lasati-ma-n pace!" Normal, Marin n-avea cum sa-l taie pe Sandu, pentru ca amandoi joaca in aceeasi echipa.

MOARTEA LUI MITICA. Pe ruta Bucuresti - Alexandria au mai ramas marile tragedii povestite intre haltele mici. "Ai auzit c-a murit Mitica?" "Da, am auzit, da’ cum dracu’?!". "Atac de cord, saracu’! Cica dadea zapada din fata portii si vine maica-sa: «Mitica, du-te si ia o jumatate de vin sa ma duc la biserica». Sa duce, ia vinu’, sa-ntoarce si s-apuca iar sa dea zapada. P’orma vine si-i zice lui maica-sa: «Mama, io nu ma simt asa bine». Ma-sa cica: «Da’ ce-oi fi avand, ma Mitica?» «Nu stiu mama, da’ mi-e rau». Si s-a asezat cinci minute in pat si i-a stat inima. Ieri l-a-ngropat."