x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special "La Revolutie nu am fost primit de Ion Iliescu"

"La Revolutie nu am fost primit de Ion Iliescu"

11 Feb 2004   •   00:00
"La Revolutie nu am fost primit de Ion Iliescu"
Ce pensie aveati? Si ce salariu ati primit de la UGSR?
Salariu nu-l mai stiu... in jur 5.800 de lei, era un salariu bun. Iar pensia era de 3.800 si ceva...

V-au sicanat in perioada asta, v-au facut necazuri?
In 1967 si 1972 am suferit doua accidente de masina. Erau organizate de Ceausescu, pentru a ma lichida. In ultimul accident, sotia a suferit 26 de fracturi, una la coloana vertebrala, si numai o minune a salvat-o. Femeia de serviciu, care era in masina, a murit, iar soferul a scapat cu piciorul rupt.

De ce doreau sa va lichideze?
Cand am ajuns la Rezervele de Stat am facut o scrisoare de vreo 30 de pagini, prin care am combatut masurile luate impotriva mea la Congresul al X-lea. Si scrisoarea aia am trimis-o Comitetului Central. Ceausescu a pus mana pe ea si a aratat-o doar membrilor Biroului Politic si tot anul 1971 l-am batut la cap ce face cu scrisoarea mea, daca a fost discutata sau nu in Comitetul Central. M-a primit intr-o zi si mi-a spus ca cei din Biroul Politic sunt foarte revoltati de continutul scrisorii mele. Si mi-a propus atunci sa merg in diplomatie. Si-am spus ca nu vreau, cu mine nu poate sa procedeze asa cum a facut Hrusciov cu Molotov, ca l-a scos din functie si l-a trimis ambasador in Mongolia! Ne-am despartit suparati. Si din 1971 pana in 1976 am fost chemat la Comitetul Central de cateva ori, pentru a ma convinge sa nu mai discut cu oamenii problemele mele cu Ceausescu. Si am refuzat si asta, pentru ca eu nu pot sa nu le spun oamenilor care a fost realitatea. Eram sicanat, nu mai aveam voie sa ma aprovizionez de la Gospodaria de partid, nici la policlinica partidului nu mai eram primit... Si in 1976 am fost chemat de Verdet, presedintele Comisiei de control, si de Pana, secretar cu probleme organizatorice, care mi-au propus din nou sa plec in diplomatie. "Dar cine a hotarat asta?", i-am intrebat. "Tovarasul Ceausescu". "Si tovarasul Ceausescu nu poate sa-mi spuna mie direct asta, ii trebuie intermediari?" Si m-au dus la Ceausescu. Si mi-a propus sa ma duc in Salvador. I-am spus ca nu merg intr-o tara mica, fara importanta, mai sunt tari in America Latina. Si a ramas sa se mai gandeasca. Intre timp, m-am dus la Bodnaras si i-am povestit tot si el mi-a zis: "Pleaca in diplomatie, ca, daca ramai in tara, te lichideaza. Si te rog, propune-i lui Ceausescu sa mergi in Argentina, ca eu am fost la instalarea lui Peron si cunosc care-i perspectiva politicii lui". Cand m-a auzit, Ceausescu a zis: "Ce-o sa faci tu in Argentina, ca acolo e dictatura militara?". "Ce-o sa pot sa fac, fac. Pentru Romania". Si a acceptat sa merg in Argentina. Voia sa fiu cat mai departe.

Despre inlaturarea lui Chivu Stoica, ce stiti?
Chivu Stoica nu era de acord cu politica economica a lui Ceausescu si cu industrializarea fortata a economiei. S-a spus ca s-a impuscat in cap, singur. Nu este adevarat! L-a impuscat Securitatea, asta cunosc de la nevasta lui, Maria Chivu, care ne-a vizitat si acum, in ultimii ani.

In tarile in care ati fost trimis ambasador erati izolat?
Foarte izolat, majoritatea diplomat ilor erau securisti. Am fost aproape 12 ani ambasador. Dar viata pe care am dus-o, si in Argentina, si apoi si in Brazilia, a fost una buna. Aveam un salariu de 600 de dolari pe luna cu al sotiei cu tot, ca ea primea 5% din leafa mea. Am fost o data si la carnavalul din Brazilia.

Dumneavoastra trecuserati totusi de varsta pensiona rii... De ce ati fost mentinut?
Pentru ca ii incomodam, continuam sa fiu un adversar al lui Ceausescu. Avusesem legaturi foarte stranse cu generalul Ion Ionita, care era impotriva lui Ceausescu si voia sa organizeze o lovitura de stat militara pentru arestarea lui. Ionita era viceministru. Si in ‘87 am venit in concediu, am avut o intalnire cu el de vreo cateva ore si am stabilit modalitatea de actiune impotriva lui Ceausescu. Am stabilit o parola, cand totul este pus la punct sa fiu chemat in tara. Dar se vede ca aceasta convorbire a noastra a fost inregistrata si el a fost iradiat si, in trei luni, a fost lichidat.

Parola care era?
"CADE MAGAREATA"!

Si lovitura asta de stat ar fi fost sprijinita si de Securitate?
Generalul Ionita avea legaturi si cu conducatorul Securitatii si cu cel al fortelor armate din Bucuresti. Avea si sustinerea lor.

Cum v-a venit ideea scrisorii de protest numita si "Scrisoarea celor sase"?
Ideea mi-a venit cand eram inca in Brazilia. M-am gandit ce forma trebuie folosita pentru a demasca politica interna si externa a lui Ceausescu decat printr-o scrisoare deschisa adresata lui? Am venit in tara si, intamplator, in Herastrau, m-am intalnit cu Brucan. El luase pozitie fata de actiunea care a avut loc la Brasov, a muncitorilor de la "Tractorul" si "Steagul Rosu" ca sa nu se ia masuri opresive impotriva conducatorilor lor. Declaratia lui a fost foarte mult publicata in strainatate. Si am citit-o si eu intr-un ziar din Brazilia si mi-a placut. Cand am dat peste el in parc, l-am felicitat pentru pozitia lui si, discuta nd de una, de alta, am ajuns la convingerea ca-i bine sa se faca o scrisoare deschisa impotriva lui Ceausescu. Dar sa fie semnata de mai multi. Si l-am rugat pe el sa faca un concept de scrisoare. A facut, a venit cu el la noi acasa, l-am citit. Era apa de ploaie. Si i-am spus: "Du-te si la Barladeanu, te rog, si cere-i si lui parerea despre scrisoarea asta a ta". S-a dus la Barladeanu si el a avut aceeasi pozitie, si atunci, impreuna cu Barladeanu, am facut o noua scrisoare, care a fost vazuta si discutata cu Constantin Parvulescu, Corneliu Manescu si Grigore Raceanu.

Pe ce criteriu i-ati ales pe acesti oameni?
Pe criteriul trecutului lor in conducerea Partidului. Parvulescu si pentru faptul ca a luat pozitie la Congresul al XIII-lea impotriva realegerii lui Ceausescu ca secretar-general al Partidului si a fost scos din Congres, scos din casa si mutat in alta parte din Bucuresti, cu domiciliu fortat, pazit de Securitate, fara indoiala. Barladeanu a fost in conducerea Partidului si a fost eliminat din cauza pozitiei lui contrara pozitiei lui Ceausescu privind economia nationala; Corneliu Manescu, care a fost presedintele ONU un an si a fost ministru de Externe multi ani, din cauza ca a venit in conflict cu Ceausescu pe probleme externe - dar Ceausescu era suparat mai ales pentru faptul ca, pe unde mergea, mergea cu sotia lui, ea avea mare succes la diplomat ii straini - si a fost eliminat. Am discutat si cu Raceanu, a fost si el de acord, a facut si el niste imbunatatiri scrisorii, ca si Corneliu Manescu. Si am formulat scrisoarea aceasta in minte, apoi m-am intalnit cu Brucan... Trebuie sa va mai spun ca despre aceasta scrisoare am mai discutat cu Titus Popovici, care a fost de accord, cu Macovescu, fost ministru de Externe, a fost si el pentru, cu Sercovici.

De ce l-ati ales pe Silviu Brucan curierul scrisorii?
Brucan trebuia sa bata scrisoarea la masina in patru exemplare: unul pentru Europa Libera, altul pentru BBC, pentru Vocea Americii si pentru Ceausescu. El insa n-a trimis lui Ceausescu nimic, a prezentat scrisoarea ambasadorului american. Pe 11 martie 1989 s-a publicat la Europa Libera.

La Ceausescu de ce n-a mai ajuns scrisoarea?
N-a vrut el, Brucan. Ca sa agraveze si mai mult situatia noastra... La Partid am fost imediat cercetat - in martie si aprilie - ca sa reneg scrisoarea. N-am vrut acest lucru si am fost exclus din Partid. Nevasta-mea a fost si ea anchetata, si la Partid, si in Rahova si au insistat sa contribuie la convingerea mea sa renunt la scrisoare. Ea a spus: "Asta-i treaba lui, nu-i treaba mea". Si voiau sa o condamne la 25 de ani de munca silnica pentru complicitate. Pe mine, dupa ce m-au exclus din Partid, m-au dat pe mana Securitat ii. A durat ancheta din mai pana la inceputul lui decembrie, pana dupa Congresul al XIV-lea.

Daca aceasta Revolutie n-ar fi dus la inlaturarea regimului comunist, pe cine ati fi vazut inlocuitorul lui Ceausescu?
Trebuia sa fie inlocuit cu Ion Iliescu. Asta era stabilit inca din timpul cand eu eram in relatii cu generalul Ionita. El mi-a spus ca la actiunea de inlocuire a lui Ceausescu vor participa 100 de activisti de partid foarte bine alesi de Iliescu. Lucrul acesta nu s-a mai intamplat, fara indoiala. Dar vreau sa spun ca in ziua de 22 decembrie, la televiziune, ne-a convocat la Comitetul Central, pe toti semnatarii Scrisorii celor Sase. Si am fost acolo la ora 5:00. Iliescu era intr-un birou, la etajul 2, si chema pe cine vroia el. Era si acolo impreuna cu Barladeanu. Si sosise si Brucan. Raceanu nu era prezent, nici Corneliu Manescu. Si n-am fost primit la Iliescu! Desi am fost chemat! Condus de catre fortele patriotice. Dar Barladeanu si Brucan au intrat! Lor li s-a facut loc imediat, au intrat, si am vrut sa ma strecor si eu dupa ei, dar n-am putut, din cauza ca eram inconjurat de tipii astia straini. De ce nu au fost primiti Parvulescu, Apostol si Raceanu? Pentru ca erau de origine muncitoreasca. Judecata mea e ca-i era frica lui Iliescu de vartejul pe care-l luasera de-acuma evenimentele din tara.

Ce pensie aveti acum?
Aproape 4.812.000 lei. Mi-au dat acuma 316.000 lei si mi-au luat impozit 329.000 lei.

×