La Romexpo am sezut si-am plans

La Romexpo am fost, am vazut, am invins. Am invins monotonia. Monotonia unui Revelion monoton, care ar fi fost foarte monoton, daca nu i-as fi invins monotonia cu salbaticia. Caci la Romexpo, salbaticia a invins monotonia.

TABLOU. Oameni integrati care se integreaza in multime, transpunand in planul concret ideea abstracta a "distractiei"

La Romexpo am fost, am vazut, am invins. Am invins monotonia. Monotonia unui Revelion monoton, care ar fi fost foarte monoton, daca nu i-as fi invins monotonia cu salbaticia. Caci la Romexpo, salbaticia a invins monotonia.

A fost asa: oamenii mai intai s-au spalat pe cap si au dormit la pranz ca sa reziste noaptea. Dupa aceea s-au dus si s-au imbracat de vara peste care si-au tras care un cojoc, care o blanita, care un paltonas. E frig si n-ar vrea sa raceasca. Doamna din fata mea pe aleea aia mare chiar a destainuit c-a stat patru ore la coafor. Arata normal si are un aspect fizic placut. Sotul ei i-a zis ca de ce fuge asa repede. Ea i-a zis sotului ca s-a spalat pe cap si n-ar vrea sa raceasca. Asta a fost pe aleea aia majoritara care duce la ciuperca majoritara. Sub cupola majoritara.

DAR. A mai fost si asa: la intrare, un nene masiv, statura gigantesca voia sa faca o spaga cu o batranica. "Stiti cumva, la pensionari?" Nenea magar. I-a zis ca daca nu e cumva interesata de un bilet in plus. Batranica voia sa stie doar drumul catre pensionari, asa ca domnul. Nu faci, nene, afaceri pe intuneric, sa fie clar. Batranica a plecat, dar daca n-ar fi plecat, as fi salvat-o eu din ghearele gigantesti ale monstrului magar care voia s-o faca de cinci sute de mii un bilet. S-o creada el ca i-ar fi mers. Nu i-ar fi mers. Cinci sute de mii la pensionari. Un bilet. Ha.

PE URMA. A fost asa: rauri-rauri. De oameni zic. Niste atletici (genul malac) rupeau bilete si te-ntrebau de buna-ziua. Era clar ca atleticii erau de la securitate. Nu, adica de la securitate, vreau sa spun de la agentia aia de securitate, care se ocupa cu paza si protectia omului bun de cel rau. Nu, ca nu erau agresivi. Sase mii de oameni au ales sa-si faca revu’ la Romexpo. Sa stea la mesele-alea kilometrice si sa manance slanina pe o frunza de salata si s-o vada pe Ana-Maria Ferent (o fata care rade, canta si danseaza) pe viu. Niste cantareti cantau o muzica. Sexxy. "Sexy, sexy, stiu ca ma vrei/toata noaptea te gandesti la feee-mei." "Haideti, toata lumea mainile sus."

E asa, o chestie extrem de agitanta. Toate cantaretele care vin pe scena si simuleaza de pe sidi simt nevoia sa-i intrebe pe spectatori daca le place si daca se distreaza. Raspunsul nu vine prompt, asa cum ar fi de asteptat de la un public cu sapte ani de-acasa. De aceea, cantaretele mai intreaba o data: "Va distrati? Mai tare, ca n-aud". Pe urma faceau asa, cu mana la urechi, ca adica "aaaa? Ce-ai zis, ma?". Si cu microfonul indreptat spre Public. Sa simta si el cum e sa canti la microfon. Sa nu spuna ca n-a zis si el niciodata la microfon. Si Publicul abia atunci se simte si zice anemic ca da. Si cantaretele tot nemultumite. "N-aud! Mai tare, ca n-aud." Ei bine, atunci Publicul isi aduna tot, ia vitamine si se incordeaza si zice ca da, da, se distreaza, se distreaza foarte bine. Si atunci cantareata zice ca e satisfacuta si trece la interpretarea urmatoarei melodii de pe ordinea de zi.

TINERI. Europeni de sorginte romana topindu-si energia intr-un dans aproape mistic

SI A MAI FOST ASA. O femeie de serviciu merge atemporal cu doua role imense de hartie igienica la "doamne". La "doamne" este mereu coada. Este o coada mare. E doar o toaleta de etaj, iar femeile sunt multe. Mereu sunt femei la "doamne". La "domni" nimeni. Sotii mai descurcareti isi strecoara sotiile la "domni". Se duce doamna, face pisu, doamna iese multumita si se duce sa-i raspunda lu’ fata aia ca da, da, se distreaza, se distreaza, ia uite cum se distreaza. E revelion si ne integram. Ieeee.

Mandinga. Mandinga place la toata lumea. Domnul Almanahe stie sa cheme oameni la petrecere, nu gluma. Voie-buna si antren. Dam din buric, ne simtem bine. Un cuplu de oameni necasatoriti a decis sa-si uneasca destinele sub cupola. Circului. Scuze. Romexpo. Sub cupola care, si de aceasta data, domnilor si domnilor, s-a dovedit neincapatoare. Andreea?

ANTREN. Holograf. Ana Lesko. Un program artistic foarte stimulant. De sus, de unde stau eu ca un spirit inalt ce chiar si sunt, vad niste copii care pregatesc generatiile viitoare de farfurii. Sunt de la un grup scolar economic sau asa ceva. Sunt mai multi copii acolo, dar imi retine atentia o fata cu parul afro care danseaza latino foarte bine. Foarte bine ca danseaza latino foarte bine. Sa danseze, ca d-aia-i tanara. Ea e singura fata care-mi place de-acolo. Si Joe nu mai vine. Da’ Iurop? Cand or veni si Iurop, nu ca extraordinar, ce mult imi doresc sa vad Iurop, da’, asa, de chestie. Minutele trece, eu ma plicti. La "doamne" e ocupeisan.

"Uite-l pe Domnul Almanahe" (bine ca ea n-a zis asa, iti dai seama, ea a zis cum se zice, Vanghelie). "Sa-l salutam si noi, buna seara, domnule Almanahe" (iti dai seama ca si asta-i din poignee, da?). "Unde-i, dom’ne, sa-l vad si io, ia. Nu e, draga, nicaieri, unde vezi?" "Auzi, fata, ia mai lasa-ma-n pace cu Vanghelie asta al tau cu tot." Plec. As vrea s-apuc artificiile integrarii, sa ma bucur de ele, ca papuasii.

ACASA

Noaptea dintre ani. Desigur, chiar si intre ani poate fi o noapte. Si, de asemenea, o rascruce de timpuri. De fapt, cred chiar ca intre orice poate fi o noapte. O noapte, cat si o rascruce. De ce se duce lumea sa-si petreaca rascrucea timpurilor la Romexpo asta nu pot s-o stiu. Ca nu e asa, cine stie ce. E chiar naspa, sincer. Lumea aia multa si ingramadeala aia si aglomeratia. De ce. Uite, de chichi-de richi, de trei lei ridichi, d-aia. Plec de la rev. Ma pierd in noaptea cea adanca. Si... aaa... da, grea. Pasii mei se pierd in noapte. Las in urma niste oameni care se distreaza si se integreaza, se integreaza si se distreaza, uite-asa se distreaza oamenii. Ma gandesc la femeia de serviciu. Acum probabil cara role cu nemiluita. Mi-a zis ca abia maine la unu se elibereaza. Pana atunci sta si se uita. I se integreaza ei de integrare. N-o intereseaza de nici o integrare. Ea vrea sa se integreze acasa la ea. Acolo e liniste.