Magii - Primii colindatori ai Pruncului Iisus

Magii sunt primii care L-au recunoscut pe Iisus drept Mesia, inchinandu-I-se. Doar Matei Evanghelistul consemneaza venirea lor. De aici si aura de mister de care au fost inconjurati. Povestea lor s-a definitivat in secolele VII-VIII.

Daniela Liva Monica Dumi

Sunt numiti in colindele noastre populare "Trei crai de la Rasarit. Magii sunt primii care L-au recunoscut pe Iisus drept Mesia, inchinandu-I-se. Doar Matei Evanghelistul consemneaza venirea lor. De aici si aura de mister de care au fost inconjurati. Povestea lor s-a definitivat in secolele VII-VIII. Numiti de Tertulian "regi fara de tara", s-au impus in traditia populara drept regi sau crai.

Povestea biblica relateaza: "Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim intreband: «Unde este regele Iudeilor, Cel ce s-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui»." Irod i-a primit cu falsa bunavointa. Vedea in prunc o amenintare la tronul lui. De aceea le-a cerut sa se intoarca dupa inchinare, pentru a afla unde salasluia pruncul. "Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul. Si vazand ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrand in casa, au vazut pe prunc, impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna." (Matei 2, 1-11)

CASTA. Herodot afirma ca magii reprezentau o casta sacra a mezilor, popor asiatic, din randul carora se alegeau preotii. In momentul nasterii lui Hristos, acest popor se afla sub stapanirea Imperiului partilor, dar se bucura de o puternica influenta religioasa. "Magii" nu trebuie confundati cu "magicienii". Magii erau de fapt niste carturari ai timpului lor, pasionati de cunoastere, specializati in astrologie, astronomie si interpretarea viselor. Tot ei erau responsabili cu aducerea jertfelor. Conform estimarilor istorice, existenta lor in timp se intinde de-a lungul a 5.000 de ani. O data cu intemeierea zoroastrismului de catre Zaratrustra, ei au imbratisat aceasta religie. Zoroastrismul interzicea cu strictete vrajitoria.

MISIUNE DIPLOMATICA. Magii credeau ca stelele prezic nasterea marilor conducatori. Interpretand aparitia stelei de la Rasarit, au fost convinsi ca un mare rege avea sa se nasca: regele iudeilor. Pare oarecum ciudat ca ei, aflati la o distanta atat de mare de Iudeea, au plecat sa isi prezinte omagiile regelui unui popor strain. Contextul istorico-politic ofera insa o explicatie. Pentru cele doua mari puteri ale vremii, Imperiul partilor si cel roman, Iudeea era un important punct strategic. Castigarea prieteniei conducatorului ei nu era de neglijat. Privita din aceasta perspectiva, calatoria magilor capata si un substrat diplomatic, pe langa cel spiritual. Sfarsitul relatarii evanghelice sugereaza insa o convertire. Coordonata spirituala a devenit predominanta pentru magi.

CALATORIA. In timpul nasterii lui Hristos, capitala Imperiului partilor era stabilita la Ctesifon. Este posibil ca punctul de plecare al calatoriei magilor sa il fi constituit acest infloritor oras. Se presupune ca ei au urmat principalul drum comercial ce lega Persia (Iranul de astazi) de Orientul mijlociu. Pentru a trece de tinuturile muntoase s-au folosit de cai. Intrand in Desertul Siriei, au schimbat caii pe camile. De la Palmyra s-au indreptat apoi spre sud, prin Damasc, folosind calea ce constituie astazi drumul spre Mecca. Au coborat prin Valea Iordanului pana in dreptul Ierihonului, pe unde au reusit sa treaca raul in Iudeea. Ii mai desparteau cam 40 de kilometri de Ierusalim. Putin in comparatie cu cei aproape 2.000 de kilometri strabatuti deja.

NUMARUL SI NUMELE. Desi nu exista dovezi in acest sens, se crede ca au fost trei, dupa numarul darurilor aduse. De altfel, numarul a variat de-a lungul timpului, ajungand chiar la 12. Astfel, in secolul al III-lea, ei sunt reprezentati la Roma in numar de doi (catacomba Sf. Petru si Marcellinus), trei (catacomba Priscillei), respectiv patru (catacomba Domitillei). Tot in numar de trei apar si in secolul al IV-lea (Biserica Nativitatii din Betleem si Santa Maria Maggiore din Roma).

DARURILE. Intalnirea cu Iisus, Iosif si Maria trebuie sa fi fost impresionanta. Aristocratii magi s-au vazut inaintea unei familii modeste. Cu toate acestea, nu au uitat scopul calatoriei lor si au oferit Pruncului daruri pretioase: aur, smirna si tamaie. Sfantul Ioan Gura de Aur explica simbolismul darurilor: "Pentru ca in aur se plateste tributul, tamaia se foloseste la sacrificii, iar smirna, la imbalsamarea mortilor. Prin aceste trei daruri se recunosc in Hristos puterea imparateasca, maretia dumnezeiasca si datul fiintei omenesti de a muri". Bernard de Clairvaux evidentiaza caracterul practic: "Ei au adus aur Sfintei Fecioare ca sa-i mai aline oboseala, tamaie, ca sa alunge mirosul urat din grajd, si smirna, ca sa intareasca trupul copilului si sa-l fereasca de insecte".

Magii nu au ezitat sa isi plece genunchii in fata lui Iisus. Ce viitor ii vor fi prezis Pruncului? Ce fel de popor urma sa stapaneasca? Au vazut in El un rege pamantean sau unul ceresc? Ce au vorbit cu Fecioara Maria si cu Iosif? Evanghelistul Matei nu ne spune decat ca magii au fost instiintati in vis de un inger sa nu mai mearga la Irod, ci sa paraseasca Tara Sfanta pe un alt drum. Nu stim nici ce s-a intamplat cu ei mai tarziu. O traditie sustine ca ei au fost increstinati de Apostolul Toma, in drumul sau spre India.

MOASTELE. Dupa traditie, Sfanta Elena a descoperit moastele magilor in Persia. Ulterior, acestea au fost daruite episcopului Eustorgie al Milanului. La o data necunoscuta au fost duse la Milan. In 1164, imparatul Frederic Barba-Rosie a mutat moastele magilor la Köln. Ele au fost asezate in Catedrala Sfantul Petru, unde se afla si astazi. In semn de reparatie morala, episcopul Ferroni al Milanului a primit, in 1906, cateva particele din moastele magilor, pe care le-a asezat in Biserica San Eustorgio. O analiza a celor trei schelete, facuta in 1864, nu a stabilit cu precizie vechimea lor.

Al patrulea mag

O legenda vorbeste de un al patrulea mag, care dorea sa mearga sa se inchine Mantuitorului. Numele lui era Artaban. El nu a reusit sa ajunga la punctul de intalnire cu ceilalti, din cauza schiopatarii camilei sale. S-a hotarat atunci sa plece singur in aceasta indelungata calatorie, pentru a duce in dar pruncului trei pietre foarte pretioase: un safir, un rubin si o perla. Calatoria sa a fost insa numai o suita de intarzieri. A ajuns in Betleem dupa ce Sfanta Familie plecase spre Egipt, iar in Egipt, dupa ce aceasta se intorsese in Nazaret. De fiecare data cand ajungea in vreun oras, i se spunea ca Iisus tocmai plecase de acolo. In cei 30 de ani de peregrinare a impartit cele trei pietre harazite lui Hristos. Cu una a salvat un copil din Betleem din mana soldatilor lui Irod, una a dat-o unui batran bolnav si aproape mort de foame, iar cu ultima a rascumparat o tanara evreica amenintata cu sclavia. L-a gasit pe Hristos abia cand Acesta era rastignit pe Cruce. Rusinat ca nu mai avea ce sa-I daruiasca, a fost mangaiat de Mantuitorul, Care i-a multumit pentru toate darurile aduse prin intermediul aproapelui.