Maica Domnului

"August marele imparat! / Mare porunca c-a dat, / La tot omu-a poruncit / Sa mearga la iscalit / Acol’ unde s-a nascut. / Maica sfanta si Iosup / As emenea ca s-au dus / De la rasarit l-apus / Si-au mers, si-au tot mers / Peste deal si peste ses, / Peste munti si peste vai, / Pe drumuri si pe carari. / Si mergand s-au intalnit / Cu sute si cu mii / De dobitoace si-alte jivenii. / Si s-au dus, s-au dus / Pana ce-au ajuns / In oras in Viflaim, / Tocma pe cand se-ntuneca, / Tocma pe cand ziua / Cu noaptea se mesteca. / Au mers prin Viflaim / Si s-a rugat, / Dar salas / Nime nu le-a dat, / Nici domnii / Din case boieresti, / Nici saracii / Din bordeie taranesti, / Nici carsmarii, / Desi loc avea, / N-au vrut sa le dea. / Au mers ei, de-au obosit; / Si salas nu si-au gasit. / Afland un grajd de cai, / Au vrut sa intre la ei. / Dar sa intre n-au putut, / Caci cu cozile i-au batut, / Cu gura tare-au ranchezat, / Cu picioarele-au aruncat, / Ca sa loveasca pe cel nevinovat, / Atunci Maica Domnului / Foarte rau s-a suparat / Si pe cai i-a blestemat: / Sa n-aiba splina / Nici odina / Si ragaz / Nice pe-un ceas, / Sa umble tot flamanzi, / Numa intr-un ceas / Sa fie satui / In ziua de Ispas / Sa fie cu naravuri rele, / De cari nu m-atunci sa scape, / Cand i-or imparti in septe. / Si-apoi iara s-au luat / Cu mare jale si banat / Si pe la toti s-au rugat / Sa le de-ntr-un locas / Batar un pic de salas / Dar nime nu s-a aflat / Cu inima, cu gand curat, / Si nime salas nu le-au dat. / Atunci s-au dus de-au intrat / Intr-un grajd mic, desfundat, / In care trei vite-au aflat, / In a caror iesle s-au culcat / Pe ogrinji de fan uscat, / Unde apoi a nascut / Pe fiul ei mult iubit, / Pe pruncul ei mult dorit, / Pe Mesia cel vestit, / Care iadu l-a zdrobit. / Si ea daca a nascut / Pe fiul fara-nceput, / Ingerii au cantat, / Grajdul s-a luminat, / Cerul s-a deschis, / Stelele s-au aprins, / Lumea s-a inspaimantat, / Apoi boii din salas, / Din sfantul locas, I-a binecuvantat / Si i-a laudat, / Daruri multe ca le-a dat. / La Dumnezeu s-a rugat / Sa le dea un mers lin, / Nutret sa le fie fan, / De care sa se-ngrase span / Auzind despre aceasta / Irod imparat / Rau s-a spaimantat, / Paisprezece mii / De prunci a taiat, / C-a gandit ca va afla / Pe Iisus si-l va taia. / Dar el rau s-a celuit, / Dumnezeu l-a pedepsit: / Cu moarte grea, / Cu moarte rea / Pentru pruncii cei taiati / Si nicidecum vinovati. / Irod, daca a murit, / Maica Sfanta s-a-nveselit, / Pe toti i-a blagoslovit / Si din gura a grait: / - Fie binecuvantat / Tot neamul cel omenesc / C-a putut si c-a scapat / De-al stramosilor pacat. (…) Cu bine i-a rasplati, / De multe rele i-a scuti / Pe-acei ce-o vor pomeni!"

Din "Legendele Maicii Domnului" de Simion Florea Marian, Editura Ecco, Cluj-Napoca