Milea a condus represiunea de la Timisoara

Generalul Ion Coman, actor al evenimentelor de la Timisoara, arata cine sunt cei responsabili pentru deschiderea focului asupra manifestantilor. El spune ca regulamentele militare au fost aplicate intocmai. Generalul de corp de armata Ion Coman a fost unul dintre actorii importanti ai evenimentelor de la Timisoara. Condamnat in procesul "Lotului Timisoara", el isi sustine in continuare nevinovatia si invoca atat regulamentele, cat si documentele militare - atatea cate au putut fi reconstituite - pentru a-i indica pe cei responsabili de deschiderea focului impotriva manifestantilor. Relatarile sale completeaza declaratiile date de el in fata instantei de judecata si ne ajuta sa completam tabloul mecanismului decizional al represiunii.

ADEVARUL. Coman recunoaste ca Armata a tras. El precizeaza ca focul a fost deschis regulamentar, numai la ordin scris

Derularea evenimentelor de la Timisoara din decembrie 1989 a avut efectiv doua etape distincte:

DESTABILIZAREA. Prima etapa, cuprinsa intre 16 si 18 decembrie, a fost dominata de violenta. Printre cetatenii onesti iesiti in strada pentru a exprima dorinta lor de inlaturare din fruntea statului roman a lui Nicolae Ceausescu, de schimbare in bine a starilor de lucruri, s-au infiltrat grupuri diversioniste care au savarsit jafuri, distrugeri de proportii, au incendiat sute de magazine, locuinte si cladiri ale institutiilor civile si militare; fiinte nevinovate din randul populatiei si al militarilor au cazut rapuse de gloante. Spectrul dezastrului si nesiguranta, asasinatul savarsit cu sange rece de indivizi anume pregatiti pentru actiuni de intimidare si destabilizare, toate acestea au provocat un soc psihologic, au generat comportamente iesite de sub control. Referitor la modul diversionist de interventie al fortelor tenebroase, retin atentia declaratiile unor personalitati militare si civile. Dau cateva exemple:

Generalul Stefan Guse, care prin functia sa de sef al Marelui Stat Major era informat permanent de catre organele de specialitate subordonate, a declarat: "Inaintea inceperii evenimentelor de la Timisoara ezistau date in sensul ca se urmarea destabilizarea Romaniei si ca erau trimise in acest scop elemente din strainatate".

COMANDO. Colonelul de Securitate Rogojan Aurel relateaza: "In luna decembrie 1989 existau date din care rezulta ca se urmareste destabilizarea situatiei in Romania prin trimiterea de grupuri de comando formate din transfugi, fiind vizate judetele Arad si Timis ca puncte de penetrare".

Virgil Magureanu, fost sef al SRI, analizeaza pertinent aceasta prima etapa intr-un interviu acordat postului de radio BBC, in decembrie 1994: "Rolul hotarator in rasturnarea lui Ceausescu apartine maselor de revolutionari.

In legatura cu prezenta unor agenti straini la Timisoara, din capul locului vreau sa spun ca aceasta influenta din afara a existat la Timisoara, inclusiv amestecul unor grupari care au fost anterior pregatite in afara pentru a interveni intr-o eventuala revolta".

Generalul Mircea Constantinescu din comisia tehnica de pe langa Comandamentul Unificat al statelor participante la Tratatul de la Varsovia avea sa declare: "Aliatii asteptau de la Ro-mania inlaturarea lui Ceausescu, o schimbare gen Gorbaciov. Atunci noi aveam planificata o grupa de lucru la… Bucuresti. Inainte de a pleca din Moscova (evenimentele de la Timisoara nu incepusera) si cehul si neam-tul si ungurul mi-au spus: tu vii inapoi fara Ceausescu" (Observatorul militar, nr. 16).

AVERTISMENTE. In perioada 17-21 decembrie, generalul Milea si generalul Topliceanu (comandantul Armatei a 4-a Transilvania) au purtat convorbiri telefonice relevante. Redau cateva fragmente:

17 decembrie: Milea catre Topliceanu: "Fii atent pentru ca sunt adunate forte in Ungaria care pregatesc o agresiune la frontiera de vest. Luati masuri ferme pentru ridicarea capacitatii de lupta a unitatilor".

21 decembrie: Milea catre Topliceanu: "Ma ingrijoreaza informatiile pe care le am privind o posibila agresiune combinata cu actiuni teroriste in interior, in special in orasele de frontiera si in Cluj-Napoca, Miercurea Ciuc si Tg.-Mures. Iti atrag atentia ca numai eu aprob scoaterea militarilor si a tehnicii pentru a acoperi solicitarile primilor secretari". consemnare. Jurnalul de lupta al Diviziei 18 Mecanizata, anexat la dosarul procesului "Lotul Timisoara", oglindeste cu exactitate si minutiozitate cine anume a transmis ordine cu caracter militar, in ce scop s-au dat anumite ordine, ce continut aveau ele si termenele de adus la indeplinire. In acest document oficial, ca si in jurnalele de lupta ale tuturor unitatilor militare din zona - Logoj, Buzias, Caransebes, Arad - nu s-a descoperit nici o consemnare din care sa rezulte ca eu as fi transmis vreun ordin cu privire la folosirea focului de arma impotriva populatiei din Timisoara, sau ca la fosta judeteana PCR s-ar fi format vreun comandament in perioada 17-22 decembrie 1989.

Un material publicat in Observatorul Militar face precizarea relevanta ca "in ziua de 17 decembrie, cand au fost declansate actiunile de la Timisoara, generalul colonel Vasile Milea a condus personal de la Bucuresti actiunile militarilor Timisoarei. A mers pana acolo incat a telefonat el insusi la parcurile de tehnica ale unitatii, pentru a ordona ce si cate mijloace sa fie scoase in strada".

"RADU CEL FRUMOS". Rapoartele comisiilor senatoriala, guvernamentala si a SRI cu privire la evenimentele din decembrie 1989 precizeaza, pe langa alte multe lucruri concrete, ca la ora 14:25 in ziua de 17 decembrie 1989, generalul colonel Vasile Milea a transmis Div. 18 Mec. Parola "Radu cel Frumos". Transmiterea parolei confirma ordinul telefonic al ministrului Apararii Nationale care a fost comunicat incepand cu ora 13:30 din ziua respectiva. Amintind si de consemnarea facuta in Jurnalul de lupta al Div. 18 Mec., anume ca "generalul Stefan Guse soseste la Timisoara cu un ordin", rezulta ca in modul de lucru ierarhic se respecta principiul regulamentar privind transmiterea ordinelor in situatii deosebite, adica: orice ordin transmis prin telefon ori prin reteaua radio de garnizoana trebuie sa fie confirmat in scris.

Aplicarea acestui principiu regulamentar, legal, a fost mentionata si de generalul Constantin Rotariu, comandantul garnizoanei de la Timisoara, care, prin declaratia sa data in timpul cercetarii penale, arata: "Am actionat in stricta conformitate cu ordinele date de catre ministrul Apararii Nationale, pe atunci general colonel Vasile Milea - document secret care se gaseste la dosarul cauzei - si, in baza acestuia, a ordinului expres dat de generalul Stefan Guse care, in calitate de prim loctiitor, a condus intreaga activitate de la Timisoara… si cu care eam in legatura directa".

ORA EXACTA. De retinut ca toate aceste ordine au fost date cu mult timp inaintea sedintei CPEx care s-a tinut la ora 17:00, a teleconferintei organizate de Nicolae Ceausescu, la ora 18:00 si de ajungerea mea la Timisoara, la ora 17:30 in ziua de 17 decembrie 1989.

REGULAMENT. Teleconferinta s-a terminat in jurul orelor 18:30-18:45, deci eu nu puteam sa transmit ordinul dat de Nicolae Ceausescu decat catre ora 19:00. In aceasta situatie, orice militar intelege ca, pentru aplicarea ordinului, erau necesare inca trei-patru ore, ajungandu-se astfel, pentru aplicarea lui, catre orele 22:30-23:00 ale zilei respective. Era obligatorie parcurgerea urmatoarelor activitati:

aducerea cadrelor de acasa in cazarmi, conform sistemului de alarmare;

transmiterea ordinului pe verticala la toti comandantii ierarhici, pana la co-mandanti de grupa;

scoaterea munitiei de razboi din depozit si predarea ei, pe subunitati si pe fiecare militar in parte, neaparat cu forme legale;

parcurgerea de catre militari a distantei de la cazarma pana la obiectivul incredintat;

darea misiunilor de lupta si recunoasterea zonei de responsabilitate.

Prin urmare, mi se imputa ca as fi transmis un ordin militar care, in realitate, se executa inca din ziua pre-cedenta sosirii mele in orasul de pe Bega. Dupa ce am coborat din avion, in drum spre judeteana PCR Timis, am auzit focuri de arma.

ORDIN

"Iti atrag atentia ca numai eu aprob scoaterea militarilor si a tehnicii pentru a acoperi solicitarile primilor secretari" - ministrul Vasile Milea catre generalul Topliceanu

EXPLICATIE

"Mi se imputa ca as fi transmis un ordin militar care, in realitate, se executa inca din ziua precedenta sosirii mele in orasul de pe Bega. Dupa ce am coborat din avion, in drum spre judeteana PCR Timis, am auzit focuri de arma" - Ion Coman, general de corp de armata

BIOGRAFIA GENERALULUI ION COMAN

Nascut la 25 martie 1926.

General de corp de armata in retragere.

In perioada 1959 - 1962 a urmat cursurile Academiei Militare, Facultatea de Comanda si Stat Major, sef de promotie.

Instructor, sef birou, sectie, directie, comandant al Armatei a 4-a "Transilvania", adjunct al ministrului, ministru al Apararii Nationale, secretar al CC al PCR.

Primul sef de Stat Major al unei tari socialiste, membra a Tratatului de la Varsovia, care a facut o vizita oficiala in SUA, in 1975. La 22 decembrie 1989 a fost arestat. Timp de doi ani a fost arestat si judecat pentru genocid. In 1992 a fost condamnat la 15 ani detentie pentru "omor si tentativa la infractiunea de omor".

A executat trei ani, trei luni, 10 zile de detentie. In urma agravarii starii de sanatate, instanta a dispus intreruperea executarii pedepsei.

A fost gratiat prin Decretul prezidential 588 din 11 decembrie 2000.

Considera ca a fost victima unei erori judiciare, ba, mai mult, ca a fost condamnat din ratiuni politice si asteapta reparatia printr-o hotarare de amnistiere.

Negocieri la nivel inalt

DUPA 18 DECEMBRIE. Au incetat vandalismele, s-a dialogat cu Puterea din balconul Operei

Intr-o convorbire telefonica avuta cu Elena Ceausescu in ziua de 18 decembrie 1989 m-am opus categoric intentiei acesteia de a fi aduse in Capitala 40 de cadavre pentru incinerare. Am prevenit-o asupra impactului emotional negativ deosebit pe care actiunea preconizata ar fi avut-o asupra familiilor celor decedati, a opiniei publice din tara noastra si de pretutindeni. Vanitoasa, cum era din fire, a ramas la parerea ei si a trecut la fapte; i-a convocat pe Nicolae Popovici, procurorul general, si pe Tudor Postelnicu, ministrul de Interne, le-a facut cunoscuta pozitia mea contrara intentiilor sale si le-a cerut sa organizeze transportul respectiv. Potrivit legii de atunci, o asemenea ma-sura era de competenta exclusiva a procurorului general, iar acesta avea datoria sa-i spuna Elenei Ceau-sescu cum se punea problema sub aspect juridic. Nu s-a intamplat acest lucru, cei doi au trecut direct la executare, prin adjunctii lor aflati la Timisoara si anume col. magistrat Gheorghe Diaconescu, prim-adjunct al procurorului general si general Constantin Nuta, adjunct al ministrului de Interne. Stiindu-mi-se parerea, bineinteles ca eu nu am mai fost pus la curent in nici un fel.

POPOVICI A RECUNOSCUT. Ca martori in proces, Emil Bobu, Emil Macri, ofiterii MI care fusesera obligati de sefii lor sa participe la aplicarea masurilor necugetate ordonate de Elena Ceausescu, au declarat, sub prestare de juramant, ca Ion Coman nu a fost implicat in organizarea acestor actiuni si nici in transportul celor 40 de cadavre de la Timisoara la Bucuresti. Nicolae Popovici, audiat si el ca martor, fiind incoltit de inculpati fara vina, cu greu a recunoscut implicarea sa in transportul cadavrelor; la inceputul audierii el a declansat stupefactia salii afirmand ca despre existenta mortilor Timisoarei a aflat abia in ziua de 27 decembrie 1989. In schimb, loctiitorul sau, col. Diaconescu, a declarat in calitate de martor ca el a organizat transportul cadavrelor si a facut-o in baza Decretului nr. 271/1960. Am inteles ca era vorba despre un decret care reglementa inhumarea persoanelor neidentificate in urma marilor calamitati naturale.

Astfel, a recunoscut implicarea personala si a justificat-o invocand prevederile unui act normativ, iar organul de ancheta a acceptat explicatia, doar venea de la un magistrat. In acest caz, o minima perseverenta ar naste totusi o intrebare: daca activitatea col. magistrat Gheorghe Diaconescu a fost legala, de ce n-ar fi fost asa si pentru 12 ofiteri MI care au executat un ordin al sefilor lor, fiind condamnati la multi ani de in-chisoare.

Convorbirea telefonica purtata cu Elena Ceausescu si Emil Bobu in dimineata de 19 decembrie 1989, la ora 9:00. Erau de fata Radu Balan, prim secretar la judeteana PCR Timis, Ilie Matei, secretar CC al PCR, general-locotenent Victor Athanasie Stanculescu. Ca martor in procesul nostru, generalul Stanculescu a relatat despre convorbirea mea cu Ceauseasca:

SA VINA DASCALESCU. In esenta, i-am informat pe cei doi ca la Timisoara au incetat actele de vandalism, ca incepusera pregatirile pentru o demonstratie pasnica si ca nu este bine sa fie folosita Armata si fortele de ordine impotriva acesteia. Totodata am insistat sa vina la Timisoara grabnic prim-minis-trul Dascalescu si Emil Bobu, secretar al CC al PCR, impreuna cu ministrii cu pondere economica in judetul Timis pentru a rezolva, impreuna cu factorii locali de conducere, anumite greutati intampinate de intreprinderi, indeosebi pe linia aprovizionarii tehnico-materiale. Intr-adevar, pe 20 decembrie 1989, in jurul orei 13:30, cei chemati au sosit la Timisoara.

Aceleasi probleme le-am discutat, prin telefon, cu ministrul Apararii Nationale, generalul Vasile Milea, la ora 9:30, iar acesta le-a consemnat in dosarul operativ al Ministerului Apararii Nationale si le-a comunicat apoi generalului Stefan Guse, in aceeasi zi la ora 11:00, dupa ce acesta a revenit la comandamentul Diviziei 18 Mecanizata de la Intreprinderea Elba, unde mersese din proprie initiativa, insotit, cu totul nejustificat, de trei TAB-uri avand asupra lor munitie de razboi; acolo situatia devenise tensionata si ca urmare a ranirii unei muncitoare cu foc de arma. Pentru calmarea spiritelor, cu aprobarea generalului Vasile Mi-lea, l-am trimis pe lt.-col Du-mitru Daescu sa comunice generalului Guse sa se intoarca la divizie si sa ordone retragerea imediata a TAB-urilor.

Atmosfera din oras a devenit favorabila inceperii pregatirilor pentru demonstratia pasnica. Intr-un interviu, Guse avea sa confirme ca i-am reprosat deplasarea la Elba. Comunicarea dintre Milea si Guse a fost insotita de ordinul celui dintai de retra-gere a trupelor in cazarmi. Asa a inceput la Timisoara cea de-a doua etapa in desfasurarea evenimentelor: etapa 19-22 decembrie a fost pas-nica.

RETRAGEREA GARZILOR PATRIOTICE. Dupa acest moment crucial, in convorbirile avute cu Bucu-restiul, mi-am asumat raspunderea de a face propuneri fostei conduceri de partid si de stat, precum si Ministerului Apararii Nationale, in raport cu evolutia concreta a situatiei din judetul Timis. Cele mai importante initiative ale mele au fost retinute si in hotararea instantei de fond:

"Ion Coman a afirmat ca e bine ca decretul cu privire la starea de necesitae nu contine sanctiuni, ca in seara de 20 decembrie a staruit pentru punerea in libertate a persoanelor retinute in zilele de 16 si 17 (si imediat au fost eliberate iar in ziua de 18 decembrie, cu toata impotrivirea Elenei Ceausescu, au fost eliberati peste 100 de minori), el a cerut retragerea garzilor patriotice (in ziua de 21 decembrie 1989, ora 14:00 a inceput defluirea garzilor catre judetele de resedinta, unde au ajuns catre ora 22:00 a zilei respective.). Prin retragerea garzilor patriotice s-a evitat, practic, declansarea unui razboi civil, cu urmari catastrofale."

SITUATII DE CRIZA. Au existat si alte momente care puteau evolua imprevizibil si periculos. Iata un exemplu: la un moment dat, demonstrantii au luat de la militari 10-12 arme automate cu munitia aferenta. Fiind informat asupra acestei situatii, ministrul apararii a ordonat generalului Guse sa le recupereze imediat, inclusiv o statie de radioamplificare, instalata la propunerea mea, in ziua de 19 decembrie, de catre organele locale de stat, in balconul Operei. In seara zilei de 21 decembrie, generalul Guse m-a anuntat de primirea ordinului, insa ca sa poata fi indeplinit era necesara o schita a cladirii Operei pe baza careia sa fie intocmit un plan comun de actiune, Armata si Securitate, pentru noaptea de 21/22 decembrie.

Dandu-mi seama de pericolul unei actiuni pe timp de noapte, l-am sfatuit pe general sa se gandeasca daca n-ar fi bine sa actioneze a doua zi, pe lumina. Pentru evitarea varsarii de sange si a distrugerii cladirii Operei, i-am spus generalului ca voi incerca sa rezolv eu aceasta problema delicata prin dialog. In ziua de 22 decembrie, la ora 8:00 si 11:00 am trimis in balconul Operei pentru a discuta cu reprezentanti ai demonstrantilor, in vederea inapoierii obiectelor, pe Petru Mot si Florea Sofronie; acestia au fost refuzati de cei ce se gaseau acolo. Prin plecarea lui Nicolae Ceausescu in ziua aceea, planul generalului Guse nu s-a mai aplicat. Petru Mot si Florea Sofronie, audiati martori in procesul nostru, au declarat ca i-am trimis la Opera cu scopul declarat si nu pentru arestarea celor din balcon, cum eronat au scris unele ziare.

In discutia telefonica din 19 decembrie, ora 9:00, cu Elena Ceausescu, propunerile pe care le-am facut conducerii de partid si de stat au insemnat, in principal, salvarea de la moarte sigura a zece-cincisprezece mii de vieti omenesti, "planificate" sa piara de catre fortele tenebroase care regizau halucinante masacre, iar mass-media din unele tari vecine le-au si comunicat ca fiind deja savarsite.