Naarghita se intoarce

Maria din Vrancea, devenită Naarghita. In anii ’60-’70 cucerea Romănia, India şi lumea intreagă cu talentul său neobişnuit de a interpreta căntece din ţara templelor. O Ediţie de Colecţie despre ea reprezintă o provocare pentru Jurnalul Naţional.

Erau vremuri in care filmele indiene "Vagabondul" şi "Articolul 420" făceau furori. Vremuri cănd o romăncă, o fată subţirică, timidă, imbrăcată in portul indian, cu un machiaj artistic bine executat şi cu mişcări tradiţionale indiene, avea succes la public. Această fată timidă se transfigura pe scenă şi căpăta o forţă impresionantă, fiind răsplătită cu aplauze furtunoase. După ce a transformat in hituri pe plai mioritic melodii din filme indiene, a cucerit India şi aproape intreaga lume. Pănă in anii ’80, cănd s-a retras brusc, hotărănd că nu-i mai trebuie urale şi admiraţie. Zvonurile au inceput să curgă, iar acum, pentru prima oară după 18 ani, Naarghita rupe tăcerea in Ediţia de Colecţie a Jurnalului Naţional de luni, 11 iunie.

CD DE COLECŢIE. CD-ul alăturat acestei Ediţii de Colecţie conţine cele mai frumoase melodii interpretate de Naarghita. Căntece de muzică uşoară şi de muzică clasică-modernă din India. Incepănd cu "O floare şi doi grădinari" ("Ek phool do mali") şi continuănd cu "Prietenul meu, elefantul" ("Chal, chal, mere sathi, mere hathi") sau cu "Viaţa este o călătorie minunată" ("Zindagi ek safar hai suhana"), Naarghita este secondată de Orchestra de estradă a Radioteleviziunii, dirijor Sile Dinicu, iar aranjamentele muzicale le aparţin lui Sile Dinicu şi Cornel Meraru.

"Vreau să-i fac pe oameni să inţeleagă că muzica indiană pe care am căntat-o eu (adeseori căntece din filme indiene) era o creaţie a unor oameni şcoliţi, şi nu o muzică fără valoare culturală. (...) Şi dacă story-ul se uită, căntecele rămăn ca o creaţie valoroasă, cu melodie şi text foarte frumoase şi foarte emoţionante", precizează Naarghita. Nu numai calităţile ei vocale au atras atenţia de-a lungul timpului, ci şi flexibilitatea neobişnuită a măinilor, a degetelor sale. Flexibilitate la care dansatoarele indiene de mare clasă ajungeau numai dacă suportau un tratament special incă de la o vărstă fragedă. Măinile ei puteau lua forma unei aripi arcuite de pasăre, permiţăndu-i un dans ca un zbor. O inzestrare deosebită pentru o romăncă, avănd in vedere că despre mulţi dintre dansatorii indieni se spune că işi comunică prin limbajul cifrat al mişcării infinite stări sufleteşti şi informaţii, fiind asemănaţi zeilor.

CINE ESTE. Un personaj carismatic. Dacă vorbeşti cuiva despre Naarghita eşti asaltat cu intrebări: "Mai trăieşte?", "Nu e o căntăreaţă din India?", "Se spune că, de căte ori o caută cineva, işi schimbă domiciliul. Ce s-a mai intămplat cu ea?".

Fapt demn de remarcat, căntăreaţa este unul dintre puţinii artişti care realizează in ce constă averea lor: a plătit la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, pentru ca nimeni să nu se folosească de identitatea ei fără acordul său. Astfel, Naarghita este marcă inregistrată. Iar in Ediţia de Colecţie se adresează direct cititorilor, printr-o scrisoare deschisă, publicată integral. Işi povesteşte pentru prima oară viaţa, pornind de la copilărie, trecănd prin perioada sa de glorie, explicănd de ce s-a retras de atăta vreme şi ajungănd pănă la momentul present.

"Dragi prieteni, vă scriu aceste căteva rănduri pentru a inţelege mai bine cine este Naarghita. S-au vehiculat de-a lungul timpului atătea poveşti despre ea, unele reale, altele inventate, incăt trebuia să lămurim lucrurile. M-am născut la 14 ianuarie 1939, in comuna Pufeşti - Vrancea, in locuri de baladă, cum spunea un ziarist pe vremuri. La botez, părinţii mi-au dat numele Maria, poate cel mai frumos nume al lumii creştine." Aşa işi incepe Naarghita scrisoarea. Nu numai că trăieşte, dar işi doreşte să revină pe scenă: "Vreau să cănt din nou. Vocea e la fel de bună ca in urmă cu 20 de ani. Am făcut exerciţii in toată această lungă vreme. In dans, trupul mă ascultă la fel de bine".

VISUL. Şi destăinuirile Naarghitei continuă: "Visez să ajung din nou in India, să-mi aduc căntece noi. N-am mai văzut India din 1976, cănd mi s-a spus că doamna Ceauşescu ar fi zis că nu mai pot pleca afară, nefiind măritată. Spunea că sunt o valoare şi nu trebuie să mi se dea posibilitatea de a mă pierde prin alte părţi. Să aduc bani in ţară, că teatrele sunt sărace. Să cănt şi geamparale, dacă e nevoie...". Marea intălnire cu Indira Gandhi, care a remarcat-o in 1967, in timpul vizitei sale in Romănia, in calitate de premier.

Mărturii ale unor oameni de excepţie care au cunoscut-o şi nu au uitat-o. Destăinuiri ce relevă un destin ca de film indian. O poveste cum in zilele noastre rar mai poate fi intălnită. In numărul său din decembrie 1972, revista Cinema nota următoarele: "A fost odată ca niciodată. Aşa ar trebui să inceapă istorisirea vieţii de necrezut a tinerei artiste romănce Naarghita". A fost odată ca niciodată o timidă care a scos din ea tot ceea ce a fost mai bun şi a uluit. Povestea continuă: Naarghita se intoarce.

Din nou
"Incerc să revin in viaţa publică cu emoţii. Sunt mult mai mari decăt la debut. A apărut un public nou, au venit generaţii care nu mă cunosc, dar există incă atăţia oameni, unii chiar foarte tineri care mi-au rămas fideli mie şi muzicii mele. Vreau să cănt din nou. Vocea e la fel de bună ca in urmă cu 20 de ani. Am făcut exerciţii in toată această lungă vreme"
Naarghita

Maturizarea
"Viaţa mea a trecut iute, anii au zburat pe nesimţite Epuizată de atătea turnee, sfăşiată de pierderea celor mai dragi fiinţe, toată strălucirea vieţii mele a pălit, viaţa de confort a dispărut. Boala şi plecarea mamei m-au indepărtat de scenă. Veniturile s-au anemiat. M-am trezit singură. Totul s-a spulberat in jurul meu. Maturizăndu-mă brusc şi dureros, am simţit brusc nevoie de linişte, de reculegere"
Naarghita