x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nichita si Dora Stanescu, o poveste pe buza mortii

0
16 Feb 2004 - 00:00

Cea din urma dragoste a poetului Nichita Stanescu i-a dublat opera, ca intensitate si simt artistic.

Ea avea 22 de ani, el implinise 45. S-au cunoscut in 1978, in apartamentul-laborator, cu doua camere, din Piata Amzei, al poetului, sub binecuvantarea unui plop-prieten, "Copacul Gica". Dora era pe atunci studenta la franceza, colega cu Traian T. Cosovei, Florin Iaru, Ion Stratan, viitoarele vedete ale generatiei ‘80. CIPRIAN CHIRVASIU

Inca nu debutasera editorial, publicau doar prin revistele literare, dar creasera emulatia care avea sa-i tina apoi mult timp impreuna si sa-i protejeze: se intalneau cu bucurie, isi citeau reciproc poemele, faceau planurile care au devenit mai apoi paradigma postmodernismului romanesc. In fata Dorei, Traian T. Cosovei pierdea cavalereste la badminton (ea devenise campioana universitara!), dar asta il rodea. Era singurul din grup care il cunoscuse pe Nichita si s-a gandit sa joace asta ca pe un atu. Si-a invitat deci prietenii la Nichita acasa.

"Tu vei fi nevasta mea!"
Poetul uitase ca-si fixase intalnirea, a aparut in prag usor fastacit, a vazut ca sunt cinci musafiri deodata, "Dar intrati o data!", le-a zis. Intrega dupa-amiaza si-au citit poemele. Cand a venit randul Dorei, Nichita i-a poruncit: "Hai, citeste si tu!". "Eu nu scriu", i-a raspuns. "Atunci de ce ai venit?", s-a burzulit el. Nu putea sa conceapa ca cineva care nu scrie ar putea sa-i intre-n casa. Le-a spus ca zilele urmatoare va trebui sa plece la Cluj pentru un colocviu poeticesc. S-au ridicat sa plece, dar poetul i-a mustrat morocanos: "Adica m-ati obosit si acum ma lasati singur? Veti pleca pe rand, din sfert in sfert de ora. Ea (Dora - n.n.) va pleca ultima!". Cand a vrut sa iasa, a oprit-o, a asezat-o la loc si i-a dictat, aproape strigand, un poem. Dora scria spaimoasa, insa avea sa afle mai tarziu ca Nichita se alinta. Dupa un timp a venit Florin Iaru, s-o recupereze. Nichita i-a dat intalnire peste doua dimineti. Din prag, a privit-o adanc si i-a zis: "Sa stii ca tu vei fi nevasta mea!".

"Cand ma gandeam la tine, mi se rasucea un cutit in inima"
Desi aflase ca va fi plecat, peste doua zile i-a sunat la usa. Nichita i-a deschis, a poftit-o la masa rotunda, "masa pentru prieteni", pusese la indemana o farfurie cu fursecuri, tacea crancen, isi aprindea tigara de la tigara, se plimba agitat prin camera, trecea in balcon, venea inapoi. Intre doua tigari sudate, spunea ca pentru el: "Mai ia un fursec! ". Dora spunea speriata cate un "multumesc", tensiunea devenise insuportabila. Deodata, el a hotarat s-o rupa: "Stii ce mi s-a intamplat? Am ajuns aseara la Cluj si mi-am adus aminte ca azi trebuia sa ma intalnesc cu tine. M-am suit in tren si m-am intors in Bucuresti. Cand ma gandeam zilele astea la tine, parca mi se rasucea un cutit in inima". S-au intalnit vreme de-un an, o lua cu el pretutindeni. Peste inca doi ani, s-au casatorit.

O munca fara odihna
Nu a fost o casnicie tocmai usoara. Prin casa lui Nichita se perindau zilnic zeci de oameni, vechi prieteni, necunoscuti. Nu respingea pe nimeni. Mai ales, avea o grija princiara de tinerii poeti. Mereu ii spunea sotiei sale: "De unde sa stiu ca nu bate la usa Eminescu? Daca ii spun ca a scris un text prost - asta i se poate intampla oricui! - si el renunta sa mai scrie?!". Beau cafeaua de dimineata cu oaspetii de atunci, dereticau in prezenta celor ai momentului, scria si citea impreuna cu cei din jur. Deseori, cate unii ramaneau peste noapte. Nichita isi dicta poemele intrand in transa, conectandu-se, cum spunea, "instantaneu, cu toate punctele din Univers". Ii dicta Dorei ziua si noaptea, zile si nopti, in singuratatea populata a casei sale (cum spunea Eugen Simion) munca sa continua in minte fara odihna. Cand se adunau mai multe poeme, trebuia sa i le citesca de cateva ori. Cand i se pareau bune, se bucura ca un copil. Din cateva zeci de poeme geniale, ramaneau doua-trei. Restul le rupea sau le punea deoparte. Motivele valoroase reveneau in altele mai reusite.

"Verde rece!"
Zilnic ii dedica Dorei poeme. Zilnic ii dadea cate un nume nou. In schimb, ea i-a vegheat cu dragoste mare toate daruirile, toate risipirile. I-a ramas alaturi pana la capat si inca. Alaturi i-a fost si in fatidica zi de marti, 13 decembrie 1983. Povesteste poetul Aurelian Titu Dumitrescu, cel care, impreuna cu Nichita, a scris "Antimetafizica": "Spunea: "Bre, batrane, cand o sa mor, o sa fiu curios sa vad ce simt si vreau sa spun asta!". In doi ani, cat aproape am locuit in casa aia (...) cred ca a spus-o de o mie de ori. Si, printre dantelele hazoase pe care le-a rostit pana sa se aseze pe patul ultimei crize, cu privirea lui plina de anecdote nespuse si tandre, care te apropiau intotdeauna, intr-o candoare cu fineturi distilate, de rafinariile mari ale creierului sau, glumind aproape, s-a ridicat in sezut si, ca si cand ar fi spus un vers sau poanta la ceva ce se intampla langa el, a zis: "Verde rece!", a sfarsit energia, viata si a murit. (...) A fost o lectie a curiozitatii in fata mortii, curiozitate mai mare decat frica de moarte, si a dorintei de a transmite ceea ce simte, fara disperarea ca intra in moarte nepregatit: el chiar atunci scria! Nici macar nu si-a tras sufletul, nu si-a facut freza, inainte de a muri cu o pieptanatura potrivita".
Dupa moartea sotului ei, Dora si-a trait indelung disperarea. S-a invelit cu un val de discretie pana astazi. I-a facut toate parastasele. A refuzat sa dea interviuri, a evitat sa apara la comemorarile de conjunctura, s-a mutat la Paris.

"Dora era cenzura sanatoasa."
Alexandru Condeescu
directorul Muzeului Literaturii Romane

Pentru Nichita, intalnirea cu Dora a insemnat momentul culminant al unei vieti sentimentale destul de zbuciumate. El era cautatorul unui tip de iubire absoluta. Veti putea observa cu usurinta ca femeile din viata sa corespund cumva unei tipologii. Au acelasi aer, tenul acela curat, parul negru. Un prototip fizic. Nichita insusi era un barbat frumos care, prin darul cuvantului si carisma sa, avea mult succes la femei. Fiind un poet al iubirii, era vesnic indragostit. Cand se indragostea de o astfel de femeie, facea totul pentru ca lucrurile sa devina stabile. Legatura se transforma fie intr-o casatorie, fie intr-o convietuire de lunga durata. Nichita era foarte gelos. Accepta cu greu pe cineva in preajma iubitelor si sotiilor sale. In 1978, Dora era o tanara studenta la Filologie. Era colega cu "opzecistii" care-l vizitau cu admiratie pe Nichita. Din aceasta admiratie a izbucnit o mare iubire. In anii aceia, poetul inca nu era atat de bolnav, dar dadea semne evidente de uzura. Din punctul acesta de vedere, Dora i-a fost un inger pazitor. Incerca sa-l fereasca de asaltul multor asa-zisi prieteni care socoteau ca Nichita trebuie sa-si tina casa deschisa la orice ora. Pur si simplu se pomenea cu ei la usa. Poetul suferea de o teama de singuratate, de neant, isi dorea sa fie mereu inconjurat de oameni. Dupa ce am lucrat impreuna la niste selectii din opera sa, am devenit prieteni de familie. Pe langa un simt fin al poeziei si o devotiune extrema pentru arta lui Nichita, Dora si-a asumat rolul de inger pazitor pana astazi, dovedindu-si calitatea umana, dincolo de frumusetea si de farmecul ei. Cu delicatete, l-a insotit in periplurile sale poetice. El ii dicta poemele. Prefera sa dicteze cuiva apropiat, cu care avea comunicare. Nu era usor de trait in atmosfera aceea impregnata de geniu. Am petrecut multe momente in patru. Eram atunci casatorit cu Ofelia, actuala doamna Cretia. Stateam in Militari, ei veneau pe la noi tocmai ca sa scape de acel asediu. Era un fel de contrapunct al boemei. "Batrane, lasa-ma sa nu fiu genial!", imi spunea cu drag. Dar, dupa trei-patru zile de lucru si de relaxare, simtea din nou nevoia publicului. Impreuna cu Dora alcatuisem un soi de conjuratie antialcool. Faceam perchezitia oaspetilor. Toti se simteau datori sa vina cu cate o sticla de votca, iar el avea ciroza. Nichita ascundea sticlute prin cele mai ciudate locuri: in cutia televizorului, in pendula. Isi facea mici rezerve, departe de ochii Dorei. Dora era cenzura sanatoasa. Nu ingaduia consumul prelungit de bautura. Dar stia dupa felul lui de a vorbi ca a adaugat si putina voiosie. Se confisca atunci tot ce se putea gasi. Tot Nichita m-a indemnat sa ma insor: "Daca o iubesti, ia-o de nevasta! O sa-ti fiu nas". El se casatorise cu Dora inaintea mea. Era o oferta pe care nu o puteam refuza. In 1983 am facut cununia civila la sfat, apoi cununia la Turnu-Severin, de unde erau parintii sotiei. Atunci protopopul ne-a intrebat ce zi de praznic ne alegem. M-a luat prin surprindere, nu auzisem de asta. Nichita a sarit si a zis: "Cum care? 15 ianuarie, ziua Sfantului Eminescu!". Pentru prima oara, Eminescu era acceptat intr-o biserica drept sfant.

Doamna Dora Stanescu a dublat fiinta unui maestru dezagregat
Aurelian Titu
poet

In vulgaritatea romaneasca, prea putin cunoscuta si deloc explorabila prin vointa legalizata, prezenta distinsei si, dincolo de orice dubiu, frumoasei doamne Dora langa Nichita Stanescu reprezenta, din magma statutara a jovialitatii crepusculare a acestui popor, un contract faustic. Toti porneau de la dubiu si nimeni nu avea curajul moral de a ajunge la certitudine. La toate parastasele lui Nichita, vazand ca nici o alta fiinta de pe pamant nu stia atat de multe poeme ale maestrului, atat de multe cate ar fi putut fi spuse si cate deja au fost, cu discernamant si discretie oraculara, rostite de Dora Stanescu, am ajuns la dulcea concluzie ca i se cuvine frumusetea si ca distinctia pe care o are prin nastere este lipsita de importanta in contextul unei intelegeri atat de profunde a operei lui Nichita, singurul geniu din literatura romana acceptat inainte de a fi cunoscut. In conditiile in care Mihai Eminescu este si necunoscut, si neacceptat pana azi. In conditiile in care Lucian Blaga, pentru cei lipsiti de spirit, trece drept o partialitate atemporala a unui tron romanesc din Ardeal, incredintat, din cand in cand, filozofiei germane. Prezenta doamnei Dora Stanescu, ultima iubita a maestrului, a aristocratului de spirit Nichita Stanescu, a germinat atatea conspiratii intelectuale intre etniile poporului roman, incat fiecare dintre ele a fost nevoita sa faca un raport. Nu ne putem salva decat prin sfiala de a recunoaste ca aceasta femeie, dezavuata de mai putin una dintre etniile Romaniei, a dublat, ca intensitate si simt artistic, fiinta unui maestru dezagregat, care devenea cosmic prin pudoarea de-a se reconstrui in prezenta frumusetii ingenue si prin responsabilitatea iresponsabila a unei doamne atat de expuse, incat spiritul nostru mistic ne retrage din judecata.

EL

  • 31 martie 1933. Nichita Hristea Stanescu se naste la Ploiesti, dintr-un taran venit la oras si o rusoaica stabilita in zona
  • 1952-1957. Urmeaza cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti. Se casatoreste cu Magdalena Petrescu, sora celui mai bun prieten al sau, de care se desparte dupa un an
  • 1957. Debuteaza simultan in revistele "Tribuna" si "Gazeta literara"
  • 1957-1960. Pentru scurt timp, corector si apoi, pana in 1968, redactor la "Gazeta literara"
  • 1960. Debuteaza cu volumul "Sensul iubirii"
  • 1962. Se casatoreste cu Doina Ciurea
  • Dupa 1964, i se tiparesc volumele "O viziune a sentimentelor ", "Dreptul la timp", "11 elegii", "Rosu vertical", "Laus Ptolemaei", "Necuvintele", "Un pamant numit Romania", "In dulcele stil clasic", "Cartea de recitire", "Belgradul in cinci prieteni", "Maretia frigului", "Epica magna", "Opere imperfecte", "Respirari", "Oase plangand", antologii si numeroase traduceri
  • 1975. I se atribuie Premiul international "Gottfried von Herder"
  • 1980. La propunerea Academiei suedeze, candideaza la Premiul Nobel, alaturi de Elitis, Frisch, Senghor si Borges
  • 1982. Primeste Marele Premiu "Cununa de aur", al Festivalului International "Serile de poezie de la Struga ". Din vara, insotit de Aurelian Titu Dumitrescu, incepe lucrul la "Antimetafizica ", pe care o va incheia un an mai tarziu, la sfarsitul lunii noiembrie. Cartea va aparea intre coperte la 13 decembrie 1985. Se casatoreste cu Dora
  • 13 decembrie 1983. Moare in urma unui stop cardiorespirator.


INEDIT
Primul poem dedicat Dorei


Ma uitam absent la nu stiu ce
Desigur in spatele meu ningea
O fuga de iepuri lasase urme pe camp
Fara de arme fiind, Doamne,
cum am putut starni atata groaza!

Citeşte mai multe despre:   special,   nichita,   dora,   stanescu,   spunea,   dora stanescu

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

De ce amigdalele nu trebuie scoase pe bandă rulantă

De ce amigdalele nu trebuie scoase pe bandă rulantă
Interviu cu profesor doctor Dorin Sarafoleanu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, întemeietor de şcoală în ORL   Destule suferinţe pot apărea în zona ORL, adică nas-gât-urechi. Limpezim...

„Avem Johnson & Johnson și terasa cu mici aproape!”

„Avem Johnson & Johnson și terasa cu mici aproape!”
Deși, inițial, spusese că vaccinarea anti-COVID din Piața Obor va fi reluată abia spre finalul lunii, în perioada 25-29 iunie, primarul sectorului 2 al Capitalei, Radu Mihaiu, s-a răzgândit. Deoarece este...

Culoarea carnetului de partid aduce dezastru în companiile de stat

Culoarea carnetului de partid aduce dezastru în companiile de stat
Supraoptimismul premierul Cîțu care ne asigură că economia își revine într-un V perfect, este contrazis de rezultatele economiei de stat. Acea economie nereformată, unde managerii și membrii consiliilor de...

Arhivele Naționale se digitalizează. Peste patru milioane de documente scanate via… UDMR

Arhivele Naționale se digitalizează. Peste patru milioane de documente scanate via… UDMR
Galerie Foto După Consiliul Județean Vrancea, care a demarat operațiunea de arhivare electronică a documentelor fizice cu ajutorul companiei unui fost candidat al USR-PLUS de la alegerile locale de anul trecut, o altă...

SPP se transformă: caută cu microscopul și ia amprente

SPP se transformă: caută cu microscopul și ia amprente
Galerie Foto Echipamente de prelevare a urmelor de presiune și a amprentelor de pe documente, dispozitive capabile să identifice agenții biologici umani și microscoape de mare precizie sunt ultimele achiziții făcute de către...

Campanie de vaccinare cu iz de mici, lavandă și loz în plic

Campanie de vaccinare cu iz de mici, lavandă și loz în plic
Galerie Foto În timp ce mai toate centrele de vaccinare anti-COVID stau mai mult goale, de dimineață până-n seară, românii indeciși sunt momiți să se imunizeze, prin piețe, cu porții gratuite de mici cu muștar, cu...

Viziunea contabilă a lui Cîțu ține la distanță diaspora românească

Viziunea contabilă a lui Cîțu ține la distanță diaspora românească
Guvernele, indiferent care au fost ele de-a lungul anilor, și-au făcut un titlu de glorie din sărbătorirea Zilei Românilor de Pretutindeni. Sărbătoarea a fost instituită prin Legea nr. 299/2007, privind...

Pe ultima sută de metri, Guvernul înverzește pe hârtie flota auto

Pe ultima sută de metri, Guvernul înverzește pe hârtie flota auto
Deși au avut la dispoziție doi ani de zile pentru a pune legislația internă pentru promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante în acord cu prevederile Directivei UE 2019/1161, autoritățile de la...

Depunerea coroanelor de flori, subiect de dezbatere legislativă în Parlamentul României

Depunerea coroanelor de flori, subiect de dezbatere legislativă în Parlamentul României
Galerie Foto Toți parlamentarii AUR, inclusiv cei plecați din partid, cer modificarea legislației privind participarea la ceremoniile oficiale și introducerea pe lista celor care pot depune coroane de flori în timpul acestor...

Referendum pentru demiterea lui Nicușor Dan, primarul care, în opt luni, a reușit doar să se tundă

Referendum pentru demiterea lui Nicușor Dan, primarul care, în opt luni, a reușit doar să se tundă
Galerie Foto Nicușor Dan, primarul general al Capitalei, ar putea fi subiect al unui referendum pentru demiterea sa, după ce Partidul Puterii Umaniste (Social-Liberal) a anunțat că a inițiat procedurile pentru a demara această...

Povestea imobiliară de la Cimitirul Eternitatea, soldată cu descinderea DNA și a „mascaților” la primăria lui Mihai Chirica

Povestea imobiliară de la Cimitirul Eternitatea, soldată cu descinderea DNA și a „mascaților” la primăria lui Mihai Chirica
Galerie Foto Direcția Națională Anticorupție și-a trimis, tocmai de la București, procurorii, dar și luptători ai Brigăzii Speciale de Intervenții a Jandarmeriei, pentru a „călca”, ieri, biroul primarului PNL de...

PSD și PNL se bat în proiecte de lege pentru depolitizarea consiliilor de administrație, în plină ofensivă de politizare

PSD și PNL se bat în proiecte de lege pentru depolitizarea consiliilor de administrație, în plină ofensivă de politizare
Galerie Foto În toiul campaniei coaliției de guvernământ de împărțire a sinecurilor prin consiliile de administrație ale companiilor cu capital de stat pentru oamenii de partid, mai mulți parlamentari PSD au pregătit un...

Un caz rar în lumea civilizată: România nu știe ce populație are

Un caz rar în lumea civilizată: România nu știe ce populație are
Câți locuitori are România? Răspunsul pare simplu, dar nu este chiar așa! Recensământul populației dă o cifră, Institutul Național de Statistică, altă cifră, Ministerul de Interne are altceva în evidențe,...

PSD a vrut să transforme sponsorizarea dintr-un act benevol într-unul obligatoriu

PSD a vrut să transforme sponsorizarea dintr-un act benevol într-unul obligatoriu
Galerie Foto Sponsorizarea este considerată un act de responsabilitate socială, iar ea este definită de lege ca fiind actul juridic prin care două persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor...

Angajații din industria de apărare, în stradă, cei din sectorul energetic, în șomaj

Angajații din industria de apărare, în stradă, cei din sectorul energetic, în șomaj
Deși de mai bine de un an de zile guvernanții promit că vor găsi soluții pentru rezolvarea problemelor din industria de apărare, acest lucru încă nu s-a întâmplat, generând o situație din ce în ce mai...
Serviciul de email marketing furnizat de