Elvira Loredana Ghioca a dispărut la 21 februarie 2007 din oraşul Berbeşti, jud. Vâlcea. Avea 9 ani şi ieşise la joacă. S-au împlinit doi ani de când a început ancheta, iar cercetările nu au dus la nici un rezultat. Deşi nu au dovezi în acest sens, principala pistă a anchetatorilor este că fetiţa a fost victima traficului de persoane. Răpită pentru a fi folosită la cerşit.
Toată lumea o striga Bianca, deşi nu acesta era numele ei. "Eu am mai avut o fetiţă şi mi-a murit. O chema Elvira Loredana. Şi eu, de rău ce mi-a părut de aia, i-am pus numele ăşteia tot Elvira Loredana. Toată lumea mi-a zis că nu-i bine, că de ce îi zic la fel... Când era ea mică, avea o păpuşă cu o de-aia prinsă aicea (n.r. - la încheietura mâinii), pe care scria Bianca. Şi surorile mele i-au tot zis Bianca, Bianca, şi aşa i-a rămas fetii numele. Deci, o strigam toţi Bianca", povesteşte Felicia Purcaru, mama fetiţei.
Tatăl Biancăi şi-a părăsit familia la scurt timp după dispariţie. Cel cu care locuieşte acum Felicia Purcaru a fost pompier, dar a stat şi după gratii, un an, pentru furt
FILMUL UNEI DISPARIŢII
Părinţii fetiţei locuiau în cartierul de blocuri din Berbeşti. Bianca, sora şi fratele ei - Alexandra (5 ani) şi Andrei (7 ani) - stăteau la bunica maternă, în satul Slăveşti, la nici un kilometru de locuinţa mamei. În seara dinaintea dispariţiei, bunica, Elena Mircea, a adus copiii la bloc. "Trebuia să plec a doua zi la Mihăeşti, îl aveam pe bărbatu-meu în spital şi n-aveam cu cine să-i las", îşi aminteşte bătrâna. La 21 februarie, dimineaţa, a venit la fiica ei. Bianca i-a ţinut calea şi i-a cerut s-o ia şi pe ea la bunicul, la spital. "Maşina cu care mergeam era plină. N-avea loc. I-am zis «nu pot să te iau, mamaie, dar vin după tine când mă întorc». Şi i-am dat 5.000 de lei. Nu a vrut. S-a pus pe plâns. Şi m-am dus sus, la maică-sa, cu ea şi am lăsat-o acolo", spune Elena Mircea. Mama Biancăi povesteşte că apoi, în jurul orei 10:00, fetiţa s-a dus cu o vecină să ia apă. În spatele cartierului de blocuri din Berbeşti, peste calea ferată, e o cişmea. "I-am dat o sticlă de două kile şi zice - «Nu, dă-mi două!». I-am dat două. I-am zis că nu poate să le ducă. Ea a zis - «Ba le aduc!». A venit cu sticlele, le-a pus în pat şi zice - «Mami, eu mă duc la tanti Maria», e o femeie aici la noi. I-am zis - «Ce să mai cauţi la ea?». Zice - «Ba mă duc!». A ieşit şi dusă a fost. Pe la 12:00 a venit copilul (n.r. - Andrei, fratele mai mic al Biancăi) acasă, să mănânce. Şi i-am zis - «Bine, mă, de ce n-ai adus-o şi pe Bianca să mănânce?». Zice - «N-a vrut să vină!». Am strigat-o eu să vină, dar n-a venit. Era 2:00 (n.r. - 14:00) fără ceva. Apoi, am auzit-o plângând, că avem parcul aici în spate. Am ieşit pe geam şi zic - «ce-i fată?». Zice - «Nu mă lasă Ionuţ să mă dau şi eu în tobogan». Zic - «Lasă, mămică... te dai şi tu după ce or pleca ei acasă». De atunci, n-am mai văzut-o", reface Felicia Purcaru filmul acelei zile de miercuri.
În jurul orei 16:00, bunica, întoarsă de la spital, a venit la blocuri, să le ia pe cele două fetiţe - Bianca şi Alexandra. A găsit-o în casă doar pe cea mică. Spune că a întrebat de Bianca şi, chiar în acel moment, a intrat pe uşă Andrei, fratele fetiţei. "Zice - «Mami, io pe Bianca n-o văzui de mult. O căutai pe la gară, pe la punte» - nu ştiu pe unde a mai zis. Parcă a trecut un fior rece prin mine. Zic - «I-auzi, fată, du-te după fată!». Ea a strigat de pe geam o vecină - «Simona, Simona!». Aia a răspuns şi a întrebat-o - «Bianca-i pe la voi?» Zice - «Nu, se joacă» - nu ştiu pe unde a zis. O văzuse şi aia mai de mult, da' n-o văzuse atunci, în momentul ăla. Dacă am auzit aşa, eu n-am mai stat s-o caut. Am plecat, că aveam pe maică-mea de 90 de ani, căzuse de pe scară. Am luat-o doar p'a mică şi-am plecat." Spre seară, bătrâna s-a gândit să meargă din nou la blocuri, după Bianca. N-a lăsat-o însă inima s-o mai plimbe pe drum pe cea mică, Alexandra, şi nici nu vroia s-o lase singură. Aşa că n-a mai plecat.
Felicia Purcaru spune că nu s-a îngrijorat. Băiatul cel mic i-a spus mai târziu că "i-au zis nişte fete că Bianca a plecat la mamaia, la vale". "Eu, cu gândul că fata era foarte isteaţă, se ducea, venea, toată ziua făcea drumul ăsta, n-am dat importanţă", îşi aminteşte mama.
Abia a doua zi dimineaţă, în jurul orei 9:00, tatăl Biancăi s-a întâlnit cu bunica. Se dusese să ia pâine de la chioşcul aflat lângă casa bătrânei. De acolo îi dădeau "pe caiet". "L-am văzut şi i-am zis - «De ce n-o aduseşi şi pe Bianca, să se joace cu asta mică, că mai am şi eu treabă?». El zice - «Păi, Bianca nu-i aicea?». Vă daţi seama că am crezut că pic jos din picioare când am auzit că nu e Bianca. Şi am plecat la bloc. Felicia a crezut că glumesc când i-am spus că nu e la vale fata. Şi am plecat la Poliţie", povesteşte Elena Mircea.
Bunicii fetiţei plâng de câte ori vorbesc despre ea. Bătrânul, semiparalizat, abia mai poate vorbi, dar când aude numele Biancăi i se umezesc ochii
ULTIMUL LOC: DN 67
Potrivit comisarului Valeriu Piron, şeful Serviciului Investigaţii Criminale din IJP Vâlcea, imediat ce s-a primit sesizarea dispariţiei tot serviciul Investigaţii Criminale s-a pornit către Berbeşti. Pe lângă aceştia, au fost chemaţi şi lucrătorii de poliţie de la posturile din Horezu, Berbeşti şi Bălceşti, jandarmii, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi gardienii publici. "Am constituit echipe mixte cu poliţist, pompier, jandarm, gardian şi, pe baza hărţii oraşului, s-au luat la scotocit scări de bloc, subsoluri, bazinele de apă de peste calea ferată, curţi, albia râului Tăria. În aceeaşi zi am adus şi câini, dar n-au fost rezultate, mai ales că părinţii ne-au anunţat dispariţia copilei abia a doua zi. De jur împrejur, pe o rază de 4 km, am intrat în fiecare curte şi am căutat în fiecare şură şi pod şi spre Bălceşti, şi de la Bălceşti încoace", spune comisarul Piron.
Conform informaţiilor obţinute de anchetatori, la 21 februarie 2007, Bianca a ieşit la joacă în jurul orei 11:30. Pe la ora 13:00 a fost văzută în faţa blocului de un vecin. Cam pe la aceeaşi oră, fochistul centralei termice aflate lângă bloc le-a spus poliţiştilor că a văzut-o lângă magazia de lemne şi că i-a dat nişte sticle, rugând-o să-i aducă apă de la cişmea. Drumul spre izvorul de apă trecea pe lângă cantonul de cale ferată, unde Bianca a mai primit două sticle de la acar. Fata s-a întors cu apa la cantonier în jurul orei 13:30, a lăsat sticlele şi şi-a văzut de drum. La fochist însă n-a mai ajuns cu ele. Sau cel puţin aşa le-a declarat el anchetatorilor. Bărbatul a fost supus ulterior testării poligraf şi exclus din cercul de suspecţi pentru că, spun poliţiştii, există persoane care au văzut-o pe fetiţă şi după ora la care ea s-ar fi întâlnit cu fochistul.
Între orele 14:00 şi 15:00 Bianca a fost văzută pe strada principală, lângă o cantină din Berbeşti. "Fetiţa era cunoscută şi pentru că era foarte vioaie şi vorbăreaţă, dar şi pentru că mama ei fusese una dintre frumuseţile Berbeştiului în tinereţe. A fost, pare-mi-se, contabilă", spune comisarul Valeriu Piron. La ora 16:30, Bianca a fost văzută din nou la ghena din spatele blocului - în zona locului de joacă - de doi vecini. Între 16:30 şi 17:00 a fost văzută la ieşirea din Berbeşti, pe drumul către bunica. Ultima persoană care a văzut-o pe Bianca este o profesoară din Berbeşti. Femeia le-a spus poliţiştilor că îşi aminteşte că s-a întâlnit cu fetiţa undeva, între 16:30 şi 17:15, la aproximativ 100 de metri de calea ferată care traversează drumul principal din Berbeşti (DN 67 - n.r.)
Comisarul-şef Nicolae Sărdărescu, adjunctul şefului IJP Vâlcea, este şi cel care a coordonat căutările de la Berbeşti. El spune că, din locul unde a fost văzută ultima dată, Bianca mai avea 300-400 de metri până la casa bunicii. "Între locul unde a dispărut ea şi bunica ei este Grupul Şcolar din Berbeşti. A doua zi de la sesizare am făcut un experiment: am stat şi am ţinut oamenii o zi întreagă să aştepte să treacă toate persoanele care au acelaşi drum în fiecare zi, ca să îi întrebăm dacă au văzut-o. Şi am luat şi toate mijloacele de transport ce trec prin zonă. Dar nimic", spune Sărdărescu.
DEFICIT DE PROCURORI
"Cazul" Elvirei Ghioca s-a transformat într-un dosar penal cu autor necunoscut abia în luna mai 2007. La aproape trei luni de la dispariţia fetiţei. "Până atunci a fost considerată dispariţie suspectă. Fetiţa a fost pusă în urmărire naţională şi internaţională", explică comisarul Valeriu Piron, şeful Serviciului de Investigaţii Criminale din cadrul IJP Vâlcea.
Iniţial, de insturmentarea dosarului s-a ocupat Ramona Măndică, prim-procuror interimar, detaşat pentru un an de zile de CSM la Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu. La sfârşitul lui 2007, la Parchetul din Horezu mai lucra un singur procuror - Livia Dumitraşcu, care avea în lucru aproape 1.500 de dosare.
În iunie anul trecut, schema a fost completată de trei procurori noi. Dosarul dispariţiei Elvirei Ghioca a ajuns pe mâinile procurorului Dan Marian Pena. De atunci şi până acum, procurorul Pena n-a aflat decât sumar despre ce e vorba "în cazul de la Berbeşti". "El prea multe nu ştie în dosarul ăsta... I l-am prezentat aşa sumar... De două luni (n.r. - Dan Pena e de 6 luni la Parchetul Horezu) aşa, de când a venit... Nu l-a preluat, că el (n.r. - dosarul), faptic, e la noi, dar sub îndrumarea lor, că am avut nişte activităţi împreună cu Parchetul, că ei ne coordonează", zice comisarul Piron.
"Ghioca... (n.r. - pauză lungă)", şopteşte procurorul Pena, încercând să-şi stârnească memoria. "Parcă e un caz... de acum doi, trei ani, nu?" În cele din urmă îşi aminteşte. Spune că a preluat cazul în urmă cu 6 luni, când a venit la Horezu, pentru că "nouă ni s-a acordat sub supraveghere câte o zonă, iar mie mi-a revenit Berbeştiul". Mai multe nu ţine minte şi nici nu vrea să-şi bată capul cu noi. "Mai bine vorbiţi dvs. cu prim-procurorul, domnul Lucian Marinescu", ne expediază scurt.
Lucian Marinescu, prim-procurorul delegat al Parchetului din Horezu, la rândul lui, ne pasează - "Cel mai bine staţi de vorbă cu domnul Piron, de la poliţie, de la Vâlcea. Dânşii ştiu acolo tot ce s-a făcut în dosar. Eu am sunat acum şi pot să vă spun numărul dosarului, că l-am aflat...".
Şi totuşi, poliţiştii spun că au o colaborare excelentă cu procurorul Dan Pena: "Procurorii sunt veniţi mai de curând şi dosarul ăsta, numai să-l citeşti, îţi ia o grămadă de timp. L-a citit domnul procuror - ăsta e scheletul, porţiunea principală (n.r. - ţine în mână un dosar voluminos, cu coperte albastre). L-a citit, pentru că aveam nişte activităţi de făcut şi nu poţi să dai autorizaţii de percheziţie fără să citeşti, pentru că trebuie să susţii în faţa instanţei cererile. Au fost câteva percheziţii. Şi în Vâlcea, şi în Gorj, şi în Giurgiu, aproape de momentul dispariţiei (n.r. - procurorul a preluat cazul abia de 6 luni). Mie-mi place domnul Pena, că mi-am zis - «Uite ce repede merge treaba, că am venit într-o zi, într-o zi am şi obţinut-o!» (n.r. - autorizaţia de percheziţie)", zice inspectorul principal Bogdan Olaru.
SUSPICIUNI DE TRAFFIC ŞI DOCUMENTE FALSE
Ca în mai toate cazurile de dispariţii de copii, primii suspecţi pe lista poliţiştilor au fost părinţii. În primele zile de după dispariţie, şi presa, şi gura lumii din oraş vehiculau ideea că Elvira Ghioca ar fi fost vândută de rude unor ţigani, pentru a fi trimisă la cerşit. La fel au crezut şi anchetatorii în cazul Andreea Dodan. Sau al Roxanei Iakab.
În cazul Biancăi, la două săptămâni după dispariţie, bunica a cerut ca toată familia să fie dusă la "detectorul de minciuni". "Veneau de de la Vâlcea şi întrebau - «E posibil să o fi dat mamă-sa?». Cum să o dea? Cât ai fi de... N-aş fi văzut-o eu cu bani dup-aia? Hai să mergem la detectorul de minciuni, am zis", îşi aminteşte Elena Mircea. Mama, tatăl, bunica, dar şi concubinul mamei au fost supuşi testului poligraf la Craiova. Nu minţeau când spuneau că nu şi-au vândut copilul.
"La un moment dat, au apărut nişte date că în blocul de vizavi locuia un mecanic auto, iar la el, în ziua dispariţiei, au fost două maşini cu număr de Olt. O Dacie albastră şi una albă. Iar momentul lor de plecare a coincis cu momentul dispariţiei fetei. Mecanicul n-a ştiut să dea multe date - doar că numerele erau de Olt şi erau ţigani. Am plecat cu omul şi în ditamai Doljul am reuşit să găsim cele două maşini. Erau ale unor ţigani care au recunoscut că au fost acolo, că au rămas în pană..., dar n-am găsit fata şi n-am aflat nimic de ea. O altă informaţie a fost că în noaptea de 21 spre 22 februarie 2007 trei maşini de ţigani, din cei care "fac Italia", au plecat în trombă spre Milano. Cum am aflat, s-a luat imediat legătura cu IGPR-ul şi cu Interpolul şi acele maşini au fost oprite în Ungaria şi la Milano şi verificate. Apoi, când s-au întors în ţară, au fost audiaţi. La început au fost două grupuri, dar s-au exclus. A fost grupul de la Bălceşti şi grupul de la Berbeşti care s-a întretăiat cu el şi care a plecat în Italia. Speranţa noastră şi ipoteza cea mai plauzibilă e că fata este undeva pe-afară dusă la cerşit. Şi, din acest motiv, suntem într-un permanent schimb de informaţii cu ofiţerii de legătură din Italia şi Spania", susţine comisarul Valeriu Piron. Poliţistul nu vede altă ipoteză plauzibilă - "dacă era să fie moartă undeva, că era moartă în Berbeşti, se afla imediat, că era moartă în Bălceşti se afla, că era moartă la Râmnicu Vâlcea, că apărea la Deva, că apărea la Bucureşti... oricum apărea un os undeva...". Acelaşi comisar recunoaşte însă că, până acum, în practica judiciară nu a întâlnit cazuri de copii răpiţi de pe stradă pentru a fi traficaţi în străinătate.
Comisarul-şef Nicolae Sărdărescu susţine, la rândul lui, că nu este exclusă din anchetă varianta unei infracţiuni grave, deşi se arată sceptic. "Ori a fost victima unei infracţiuni acolo în zona respectivă - ori accident de circulaţie cu toate că din cercetarea la faţa locului nu se vede nici o urmă de frânare sau vreun obiect - în caz de accidente rămâne, ori încălţăminte, ori ce avea pe cap - ori, dacă nu, vreun dezaxat, pentru o chestie de natură sexuală să fi luat-o - cu toate că am periat... şi nu o săptămână, nu două... un an şi ceva am lucrat efectiv pe acest caz. În primele trei luni s-a mers zilnic şi după aceea la două zile, la trei zile, în funcţie de ce date aveam. Am folosit toată tehnica din dotare şi toate metodele de investigare pe care ni le permite legea.
A doua variantă, şi pe care o cred, este că a fost dusă afară pentru a cerşi. Zona este cunoscută ca un potenţial focar. Avem colonia aceea de ţigani care se deplasau periodic în Italia. Am mers în relaţie directă cu Spania, unde am avut indicii, am mers în relaţie directă cu Italia, unde am avut indicii, dar nu reuşim să dăm de ea şi nu vreau să vorbesc cu păcat, dar tare mi-e teamă că nici familia n-a fost străină de asta", spune comisarul-şef.
Suspiciunile asupra familiei fetiţei i-au făcut pe anchetatori să reţină la dosar certificatul de naştere al Elvirei Ghioca, în original. "Nu care cumva, după un timp, să se apuce să dea vreo procură astfel încât fata să poată fi scoasă din ţară", explică comisarul Valeriu Piron. "S-au luat inclusiv notariatele şi s-a verificat dacă nu cumva s-au făcut copii", mai spune poliţistul.
În cei doi ani scurşi de la dispariţia Elvirei Ghioca, anchetatorii au efectuat percheziţii domiciliare în Gorj şi Vâlcea, au testat la poligraf şapte persoane, au întocmit hărţi relaţionale şi descinderi, audieri şi verificări prin toate cătunele rău-famate. Din zecile de audiaţi, nici unul nu a dat o informaţie clară despre unde ar putea fi copila. De aproape două luni, poliţiştii care se ocupă de cazul dispariţiei Elvirei Ghioca ţin sub supraveghere un alt grup, despre care au informaţii că se ocupă cu traficul de persoane pe care le duc peste graniţă la cerşit sau la furat. Întreaga anchetă e orientată într-o singură direcţie. Poliţiştii nu s-au mai întors în Berbeşti din 2007 şi până acum, să facă scotociri cu un câine antrenat în găsirea de cadavre. "Nu avem nici un indiciu despre aşa ceva. Dacă ne-ar spune cineva măcar - «Măi, ar putea să fie moartă, în zona aia sau aia», da. Dar aşa, să duc câinele prin tot Berbeştiul... Singurele indicii pe care le avem acum sunt pe această pistă. A traficului", spune comisarul Valeriu Piron.
Aşa ar arăta acum
Elvira Ghioca – septembrie 2006(stânga); Elvira Ghioca – martie 2009(dreapta)
În ziua în care a dispărut, Elvira era îmbrăcată cu pantaloni roşii cu dungă neagră şi pulover în romburi de culori diferite. În picioare purta sandale. Avea 1,30 m înălţime, părul blond, ochii căprui, faţa ovală şi tenul deschis.
Pentru a afla cum ar arată fetiţa astăzi, dacă mai trăieşte, am cerut ajutorul unui specialist: inspectorul Florin Lăzău de la Serviciul Criminalistic al IPJ Bihor, singurul poliţist român specializat în "îmbătrânirea imaginii". Declarat în 2008 "poliţistul anului" în judeţul Bihor, inspectorul a primit un premiu de 2.000 de dolari din partea IPA România şi IPA Bihor, pentru a face un curs în domeniu în SUA. Cursul de perfecţionare, pe linia întocmirii portretelor robot, a fost susţinut de Lois Gibson, "forensic artist" în cadrul Poliţiei Houston din statul Texas - SUA, recunoscut pe plan internaţional ca fiind unul dintre cei mai buni portretişti din lume, având cele mai multe identificări de infractori pe baza portretelor robot. În urma examenului de certificare, inspectorul Florin Lăzău a devenit singurul poliţist din Europa atestat în Arta Criminalistică.
Portetul actual al Elvirei Ghioca, obţinut prin procedeul numit "îmbătrânirea imaginii", a fost realizat de criminalistul orădean în baza fotografiei mediatizate de poliţie (făcută în septembrie 2006), a fotografiilor mamei, bunicii şi fraţilor fetiţei.
"În toată istoria dispariţiilor de copii, am avut un singur caz, o adolescentă - victimă a traficului de carne vie. Am găsit-o în străinătate. Însă şi ea e dispărută acum din nou, tot afară. De data asta, plecare voluntară..."
Un ofiţer criminalist
"Nu avem nici un indiciu că fetiţa nu ar mai fi în viaţă, ca să căutăm cu un câine specializat. Dacă ne-ar spune cineva măcar - «Măi, ar putea să fie moartă, în zona aia sau aia», da. Dar aşa, să duc câinele prin tot Berbeştiul... Singurele indicii pe care le avem acum sunt pe această pistă. A traficului"
Valeriu Piron, Comisar
"Dosarul ăsta, numai să-l citeşti, îţi ia o grămadă de timp. L-a citit domnul procuror, pentru că aveam nişte activităţi de făcut şi nu poţi să dai autorizaţii de percheziţie fără să citeşti, pentru că trebuie să susţii în faţa instanţei cererile"
Bogdan Olaru, Inspector principal
Citește pe Antena3.ro