O vilă din Kiseleff, clasată "nelegal", în lista monumentelor

Dezvoltatorii imobiliari au planuri mari pentru Şoseaua Kiseleff. Sunt vizate amplele proprietăţi de la nr. 45, 35-37, 39 (clădire care a primit aviz de demolare) şi nu în ultimul rând Ştrandul Tineretului. La acestea se adaugă reşedinţa Adinei Woroniecka, situată la intersecţia dintre Kiseleff cu Strada arh. Ion Mincu nr. 19.

Vila construită la începutul celui de-al doilea război mondial în apropierea fostei reşedinţe a Regelui Mihai a avut iniţial numărul 11 pe Kiseleff, în prezent are număr doar pe Strada arh. Ion Mincu.
Construcţia clădirii a început în 1940, antreprenorul lucrărilor a fost ing. I. Kivonu, iar arhitectul, Alexandru Zaharia. Are subsol parţial, parter, etaj şi mansardă acoperită cu olane, structura fiind din zidărie şi beton, cu planşee din beton armat. Toate profilele, decoraţiile în ipsos şi piatră artificială, coloanele, baluştrii, cornişele, cartuşele, lucratul fierului şi tâmplăriile s-au făcut la faţa locului. (Dosar 124/1940, Arhiva PMB)

Adina Woroniecka a condus "personal şantierul", spunea Luli Sturdza în amintirile sale, iar casa a fost gata în septembrie 1940. La parter, zona oficială pentru primiri era mare, cu un hol amplu şi o scară monumentală, o sufragerie şi un living-room care dă spre o curte interioară. Bucătăria cu oficiu avea intrare separată. Etajul era împărţit în două dormitoare, un dressing-room, două băi, o galerie şi două saloane mai mici. La mansardă erau spălătoria, o baie, patru camere ale servitorilor şi un apartament.

Vila "nu era foarte luxoasă", pereţii erau placaţi cu imitaţie de piatră, însă cele două şeminee, din salon şi din hol, erau din travertin, lucrate de meşteri italieni. Tablouri şi tapiserii Aubusson acopereau pereţii salonului cu câteva mobile, semnate, canapele şi fotolii comode. "Sufrageria era ceva foarte frumos şi original, o masă de piatră şi două console din piatră, erau mobilierul, restul erau nişte scaune. Pe console se punea foarte multă argintărie. Masa era frumos ornamentată cu o piesă, un fel de tavă. Deşi masa era din piatră dădea o impresie bogată, erau plasate păsări din argint, iar în mijloc era un pocal de argint, dăruit lui Take Ionescu de Lloyd George", îşi amintea Mircea Nasta.

Între 1975 şi 1978, vila a adăpostit colecţia fraţilor Beatrice şi Hrandt Avakian. După cutremurul din 1977 şi crearea Muzeului Colecţiilor, clădirea a primit alte destinaţii. Între 1994 şi 2003 a redevenit sediul colecţiei Avakian. După procesul de retrocedare câştigat de moştenitorii Adinei Woroniecka, Dan şi Mircea Nasta, în 1994, preşedintele Iliescu a anulat decizia Tribunalului. Ulterior, cei doi moştenitori au recuperat în natură imobilul, pe care l-au vândut la scurt timp. Acesta era estimat în 2003 la 900.000 de euro, iar astăzi la 4 milioane de euro. Din 2003 are lacăt pe uşile de intrare, unele geamuri sparte, semn că nu e locuită.

Recent, eleganta reşedinţă interbelică a fost subiectul a două adrese emise de Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniul Cultural Naţional al Municipiului Bucureşti (DCPCNMB). Prima, din 12 iulie 2010, anunţa declanşarea în regim de urgenţă a procesului de clasare. Minunat, ar spune majoritatea dintre noi, dacă la 21 iulie o altă adresă nu anunţa "nelegalitatea" celei dintâi.

Prima adresă DCPCNMB nr. 964/SM/12.07.2010 către SC Tehnoservice Bucureşti SA informa că în urma "cererii Institutului Naţional al Patrimoniului nr. 431/22.02.2010 în care se solicita declanşarea procedurii de clasare a imobilului, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (2) pct. e) din Legea nr. 422/2001, la 8 iulie CZMI Bucureşti-Ilfov-Giurgiu a analizat documentaţia şi a dat aviz favorabil".

A doua adresă DCPCNMB nr. 1285/21.07.2010 o anula pe cea din 12.07.2010, întrucât Direcţia a aflat din contestaţia făcută, împotriva clasării, de TS Hotels SA că a informat alt proprietar despre declanşarea procedurii de clasare, trimiţând adresa către SC Tehnoservice Bucureşti SA, Bd. Timişoara nr. 5C, Sector 6, nu către TS Hotels SA, Str. Ion Mincu nr. 19, Sector 1, astfel nu se respecta art. 14(1) din Legea nr. 422/2001 "obligaţia de a comunica de îndată proprietarului (...) declanşarea procedurii de clasare sau de neclasare". Ceea ce nu ştie DCPCNMB este că SC Tehnoservice Bucureşti SA şi TS HOTELS SA au acelaşi preşedinte şi aceiaşi acţionari. Acţionarul majoritar şi preşedintele celor două firme fiind Răsvan-Liviu-Ioan Popescu, Cristian Iftimescu, Mircea Ciufu, Mihai Jipescu, Gheorghiţă Jipescu fiind directori, iar doamna Rodica Anton, director Economic şi de Resurse Umane la SC Technoservice SA, este şi administratorul TS HOTELS SA. Astfel, prima adresă a Direcţiei de Cultură informa corect proprietarii.

Dar la 12 iulie "conducerea DCPCNMB nu avea cunoştinţă" de adresa nr. 482/13.03.2008 care comunica nedeclanşarea procedurii de clasare sau de avizul intervenţii radicale nr. 591/Z/20.05.2008, emise de aceeaşi instituţie şi semnate de Ştefan Damian, directorul de atunci, actual consilier superior. Aşadar avem o clădire istorică într-o zonă protejată pentru care exista un aviz de supraetajare şi transformare radicală din iunie 2008, dar nu şi o autorizaţie de construcţie şi o aprobare a documentaţiei de clasare în regim de urgenţă din 08.07.2010, ambele emise de DCPCNMB. Cert este că proprietarii au ipotecat clădirea la BRD pentru 2 milioane de euro, bani cu care vor distruge această reşedinţă interbelică.

"Întrucât Avizul nr. 591/Z/ 20.05.2008, de consolidare şi extindere, nu a fost declarat ca nelegal, nu se poate declanşa procedura de clasare pentru acelaşi imobil asupra căruia s-au admis deja intervenţii majore", afirmă dr Nicolae Stan, directorul actual al DCPCNMB, care dă vina pe CZMI Bucureşti. Trebuie accentuat din nou că DCPCNMB este singura instituţie abilitată de Legea 422/2001 să dispună clasarea de monumente grupa B, deşi aceştia se ocupă mai mult cu acordarea de avize pentru declasarea monumentelor grupa B şi a clădirilor istorice din zone protejate.

Comisia Zonală a Monumentelor Istorice Bucureşti-Ilfov-Giurgiu a afirmat într-o petiţie către ministrul Patrimoniului Naţional că proiectul avizat de DCPCNMB "nu a figurat pe ordinea de zi din 17.04.2010. A fost prezentat pentru consultare, întrucât prevedea supraetajarea, nu a fost acceptată propunerea, cerând o propunere care să nu depăşească înălţimea volumului existent. Nu a mai existat nici o altă discuţie în comisie cu privire la proiectul de intervenţie. Orice răspundere în acest sens aparţine DCPCNMB". Nu ar fi prima dată când avizele sunt în contradicţie cu analiza proiectelor pe baza fişelor de avizare şi a buletinelor de vot ale CZMI Bucureşti.

"Refuzul clasării de urgenţă a imobilului nu are bază reală şi este abuzivă." CZMI solicită ministrului Patrimoniului Naţional, Kelemen Hunor, revocarea Avizului nr. 591/Z/20.05.2008, fiind emis prin încălcarea cadrului legal, invocân-
du-se o decizie a Comisiei Zonale care nu a existat, care nu a fost consemnată într-o fişă de avizare şi nu a fost votată, şi apoi redeclanşarea procedurii de clasare de urgenţă.

Asociaţia "Salvaţi Bucureştiul" specifică într-o plângere că această "clădire face parte din zona de protecţie a unui monument grupa A" şi "menţionează că avizul nu a fost urmat de autorizaţie de construire, deci revocarea sa poate fi făcută de organul emitent", dar solicită şi ministrului "ca instanţa ierarhic superioară să revoce avizul". "Nu putem admite însă că, în momentul în care o constata, Direcţia îl revoca pe acela care este în sensul protejării patrimoniului construit şi îl păstrează pe acela care este în sensul distrugerii", spune Nicuşor Dan.

"Salvaţi Bucureştiul" mai cere ministrului "schimbarea întregii echipe de conducere a Direcţiei de Cultură Bucureşti, instituţie care de ani buni acţionează împotriva patrimoniului construit şi nu pentru protejarea acestuia, dar şi publicarea pe site-ul ministerului a tuturor proceselor-verbale ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi a Comisiilor Zonale". Întrebat, ministrul Kelemen Hunor nu are încă o poziţie oficială, dar studiază situaţia.