O zi printre “presari‘‘

Nimeni nu şi-ar fi imaginat vreodată că “mândria‘‘ ceauşistă – fastuoasa Casă a Poporului – va adăposti unul dintre cele mai occidentale evenimente ale mapamondului. Ziarişti din toată lumea şi-au stabilit pentru patru zile cartierul general la Bucureşti.

INVITAŢIE LA PALAT - Impresii din spatele uşilor securizate

Nimeni nu şi-ar fi imaginat vreodată că “mândria‘‘ ceauşistă – fastuoasa Casă a Poporului – va adăposti unul dintre cele mai occidentale evenimente ale mapamondului. Ziarişti din toată lumea şi-au stabilit pentru patru zile cartierul general la Bucureşti. Vă invităm în culisele presei din cea mai fierbinte zonă a lumii: Bucureşti, Casa Poporului, Summit-ul NATO.

Agitaţie. Peste 3.000 de jurnalişti acreditaţi la summit. Subiecte fierbinţi, oameni politici aleşi pe sprânceană, uşi păzite şi controale la sânge. Nici măcar legitimaţia de presă nu îţi conferă dreptul să treci necontrolat. Jos cureaua, scoate pixurile metalice, justifică monezile care declanşează alarma. Jandarmii, băieţi drăguţi – nu degeaba boss-ul de la Interne i-a selectat cu atenţie – dar filtrul al naibii de sever! În sfârşit, scăpăm de control! Ţinta, Palatul Parlamentului, zona P.

UN FEL DE STAR TREK. Încăperea pare ruptă dintr-un film SF. Sute de ziarişti, contectaţi la laptop-uri, telefoane mobile încălzite la maximum, camere de filmat la tot pasul şi cele mai performante aparate foto. Cădura, din ce în ce mai insuportabilă. Deşi cu greu te strecori fără să fi luat în cadru de vreun cameraman agitat să surprindă venirea unui politician cunoscut, oamenii, cel puţin jurnaliştii străini, par că se amuză din când în când. Mult mai obişnuiţi decât noi cu astfel de evenimente ei ştiu exact ce trebuie să facă. Ei au reprezentanţi în sălile unde se hotăreşte practic soarta lumii, reprezentant care, la anumite intervale de timp le comunică ultimele informaţii. “ It’s ok in Romania, it’s nice‘‘, îi auzi din când în când schimbând impresii. Astăzi par mai mulţumiţi. E drept că ieri a fost ceva zarvă. Cafeaua vândută la suprapreţ şi sandvişurile cam prea piperate pentru bogăţia conţinutului  i-au indispus pe oaspeţii noştri.

GUSTĂRI CU ŞTAIF! Organizatorii s-au trezit la timp. S-au gândit probabil că ne-au ajuns maidanezii care i-au trecut calea preşedintelui Bush şi ieri au cam schimbat socotelile: ia mâncarea neamule, că astăzi este gratis!

Ca să vă putem spune pe bune cu ce delicatese au fost serviţi ziariştii, am gustat şi noi din oferta bogată. Apetisantă, ce-i drept! Cu certitudine au fost atenţi la preferinţele occidentalilor, căci tradiţionalele sărmăluţe şi mămăliguţa românească nu şi-au prea găsit loc printre salatele cu fructe de mare sau dulciurile renumite ale turcilor.

Surpriză însă! Cozile interminabile cu care ne-am obişnuit la mesele cu fasole şi cârnăciori din Piaţa Universităţii nu se regăsesc şi  aici. Ziariştii îşi găsesc cu greu câteva minute pentru a gusta ceva pe fugă. Este mult mai important pentru ei să fie în mijlocul evenimentelor. Nimic nu trebuie ratat, până una alta, aici se decide soarta lumii. “Am reuşit să îl prind pe Viktor Iuşcenko. Îl ai, dacă nu, poate facem schimb. Ce sincron ai luat?‘‘. Sunt  replicile auzite cel mai des printre jurnalişti.

CULORILE LUMII! Deşi te aştepţi ca nemţii cei riguroşi să fie mai  atenţi şi mai tensionaţi putem spune că desk-ul reprezentanţilor Chinei pare, de departe cel mai serios şi bine organizat. Micii roboţei conectaţi la cele mai sofisticate aparate sunt cu totul acaparaţi de eveniment. Dezinvolţi ca de obicei, americanii domină sala, plimbându-se neastâmpăraţi pentru a lua cât mai exact pulsul evenimentelor. Doar sunt obişnuiţi cu adrenalina. Pe olandezi nu ai cum să nu îi observi. Sunt tipii relaxaţi care se simt mai bine decât peştele în apă. Englezii, uşor tipicari şi scorţoşi, cu accentual lor făr’ de  cusur par veteranii evenimentelor de acest gen.

Francezii, joviali şi prietenoşi, la fel ca italienii. Pe români i-am recunoscut din prima, înainte de a-i auzi vorbind. Ei sunt puţin mai agitaţi decât restul lumii. Este de înţeles. Suntem debutanţi în ale summit-ului şi după ce ne-am chinuit atât cu strânsul maidanezilor, aurolacilor, plantatul panseluţelor, poate că am merita un happy-end. Mai e şi mâine o zi!