Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In contextul miscarilor sociale ce au loc momentan pe strazile oraselor din Romania, o analiza comparativa a contextului international pentru acest tip de proteste ne ofera o perspectiva de ansamblu si o viziune constructiva asupra directiei, neajunsurilor dar mai ales a elementelor comune acestui tip de "revolutie'.
"Jos Basescu, Nu bonusurilor pentru bancheri din bani publici, Stop Rosia Montana, anticipate, anti-capitalism, pro-reforme politice si nu schimbarii de cadre, Solidaritate, Libertate!'. Acestea si multe altele sunt momentan cererile din pietele publice a peste 900 de comunitati din lume, inclusiv in Londra si Bucuresti. Agenda pare coplesitoare chiar si pentru cei mai devotati activisti. Intrebarea fireasca apare de indata ce pasesti intr-una din aceste piete: suntem martorii unei revolutii sau a unei reforme?
Miscarile de protest in Londra au inceput ca raspuns firesc al crizei economice cu care Marea Britanie se confrunta de cativa ani. Pe 8 octombrie 2008, Alistair Darling (responsabil de politicile financiare si economice in timpul mandatului lui Gordon Brown) anunta decizia guvernului de a interveni in sectorul bancar privat cu o investitie de peste 50 miliarde £. Statul urma sa detina actiuni in aceste banci, "programul fiind menit sa redea increderea in sistemul financiar si sa pozitioneze sistemul bancar britanic intr-o zona sigura' adauga Brown in aceeasi zi. Mai stiti pe cineva care recent a invocat acceeasi "stabilitate economica" ca si scuza a esecului?
Le-a luat britanicilor mai bine de 3 ani sa-si dea seama nu numai ca acesti bancheri au provocat criza economica mondiala intentionat printr-un rar amestec de incompetenta si lacomie, dar mai ales ca nici macar nu intentioneaza sa restructureze sistemul bancar ci continua sa exploateze fondurile publice ca o "pusculita a unui copil naiv'`(copii naivi find desigur platitorii de buna credinta de taxe si impozite). Bonusurile astronomice pentru presedintii de banci private au continuat iar contribuabilii erau buni de plata de fiecare data. 'Increderea' le era inselata pe fata, somajul a crescut ajungand la peste 2 milioane si jumatate in 2011 (dintre care un milion de tineri), cifre alarmante pentru Marea Britanie, taxa de scolarizare pentru facultate s-a triplat - intr-un cuvant: furtuna perfecta. Era clar ca ceva nu e in regula. "Calmul englezesc' a suierat ca un ceainic uitat prea mult timp pe foc in 15 octombrie anul trecut, cand mii de oameni au protestat in fata Bursei de Valori din Londra (Paternoster Square). Protestele din Londra au facut parte dintr-un val de indignare ce cuprindea din ce in ce mai multe orase (New York, Cairo, Toronto,Atena, Roma, Oakland) si s-au materializat intr-un prezenta de lunga durata in fata catedralei Sf. Paul (la cativa pasi de Bursa de Valori).
Ceea ce initial pare diferit fata de ce se intampla momentan pe strazile din marile orase ale Romaniei si in special in Piata Universitatii este in esenta acleasi lucru. Oamenii din Piata Universitatii protesteaza pentru acelasi motiv ca si cei din Londra: incapacitatea guvernului de a raspunde in fata unei crize economice din motive ce sunt fundamental legate de coruptie si lipsa de transparenta. Esecul guvernatilor britanici nu e departe de cel al guvernantilor romani. Adaugati ignoranta, obsesia de putere si viclenie din partea unui "presedinte jucator' si aveti un protest ce se incadreaza in cadrul general de nemultumire globala. Atitudinea tuturor celor care sunt prezenti in piete este una si aceeasi: de indignare. Din Londra si pana la Bucuresti, oamenii s-au saturat de coruptia alesilor, lipsa de transparenta, saracie, somaj crescut si cel mai important-o lipsa fundamentala de democratie. Sistemul actual nu mai functioneaza iar oamenii din strazi protesteaza pentru o reformare a sistemului si nu o "inlocuire de cadre' asa cum ni se propune momentan. Din acest motiv raspunsul la intrebarea multora daca ceea ce vedem momentan pe strazi este o revolutie sau o reforma este puternic in favoarea primului concept. Asistam la un eveniment istoric - o revolutie nu numai datorita diversitatii cererilor, multitudinii de voci cu provenienta din toate clasele sociale (mai putin cei corupti care au cauzat dezastrul economic), a formei de protest continuu prin ocuparea spatiilor publice dar mai ales datorita problemei ridicate: o schimbare fundamentala a relatiilor socio-economice intre oameni bazata pe principii democratice.
Un alt aspect comun, important de remarcat, al celor doua forme de protest (Londra si Bucuresti) este diversitatea celor care protesteaza. De la tineri corporatisti, activisti ecologisti, profesori universitari, studenti, oameni de succes cu propriile afaceri, pensionari, bugetari si cel mai importanta categorie sociala - oamenii indignati, toata lumea e in strada articuland pe voci diferite, contrastante de multe ori, aceeasi nemultumire fata de starea actuala a lucrurilor. Li s-a reprosat celor din Londra (si li se va reprosa, daca nu deja se intampla si celor din Piata Universitatii) ca nu propun alternative. Insa acest argument este unul pe care cei din strada trebuie sa-l respinga pentru inceput, fie si cu pretul pierderii unui suport intial din partea multora. Protestul, prezenta in spatiul public, este in primul rand un mod de a invata sa ne cunoastem si sa ne reconstruim fibra sociala atat de erodata de guvernele corupte si nedemocratice. Acolo in piata, la temperaturi cu minus in fata, oamenii se cunosc si (re)cunosc. Invata arta dialogului - o arta pe cale de disparitie intr-o lume tot mai alienata electronic - si participa la refacerea Solidaritatii. Alternativele vor aparea in momentul in care protestatarii vor inceta sa-si articuleze discursurile ca si reactie la politicile si schimbarile de personal in guverne si se vor concentra pe semnificatia prezentei lor in spatiul public, In momentul in care solidaritatea va deveni fundamentul protestului, in mod natural dialogul democratic al solutiilor isi va face simtita prezenta. In momentul in care protestul nu va mai fi doar o activitate part-time (cum este momentan in Romania) si va fi mai apropiat de o prezenta permanenta in pietele publice ale tuturor oraselor inevitabil schimbarea mult dorita va avea loc.
Despre autor: jurnalist freelance, membru al NUJ (National Union of Journalists-Londra), absolvent al Facultatii de Istorie si Filosofie Babes-Bolyai si in prezent masterand al aceleiasi facultati. Si-a petrecut ultimele 3 luni participand activ la Occupy Londra, unde printre multe alte activitati a co-fondat si este unul din editorii ziarului The Occupied Times of London.
Referinte utile:
www.occupylsx.org - website-ul miscarii Occupy London.
www.theoccupiedtimes.com –website-ul ziarului pe care il editeaza impreuna cu o echipa de jurnalisti si activisti din Londra.
http://www.huffingtonpost.co.uk/2011/10/26/occupy-london-the-first-e_n_1032909.html -recenzia aparitiei primului numar in Hufftington Post.
