Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Totul a pornit de la textul unei invitaţii. Apoi drumul. Apoi locaţia. Şi în final, dar nu în cele din urmă, show-ul de modă.
Invitaţia: “Monday, the second of June two thousand and
eight at half past eight in the evening Bragadiru Palace,
Colloseum ballroom one hundred and forty seven, Rahova Avenue”. Ei bine, invitaţia
provoca viziunea Lolitelor lui Oianu
defilînd mătăsos cu decadenţa lui Rahova
Avenue bîntuind prin jur. Plus nesăbuita dorinţă
de a scotoci după un vechi şal negru croşetat al bunicii, despre care sigur te
va întreba cineva dacă e de... firmă, şi de a-l combina straniu cu blugi.
Drumul: cînd maşina străbate Bucureştiul – un oraş frumos
numai noaptea, “dotată” cu o Janis Joplin cîntînd din toţi rărunchii “Take
another little piece of my heart now, baby” pentru a ajunge la Bragadiru Palace, deja ai fost păcălit! Drumul pînă
la această Rahova Avenue
te plasează în ciudata senzaţie de suspendare într-un timp al tuturor modelor.
Destin de Palat. Locaţia: Palatul Bragadiru, supranumit şi Colosseum, a fost proiectat de arhitectul german A. Schucker, în 1894. A fost construit între anii 1908 şi 1911 de afaceristul Dumitru Marinescu Bragadiru – o întrupare românească a “visului american”. Dumitru uceniceşte cărînd apa cu cobiliţa din Dîmboviţa, pentru “racheria lui Ştefanescu” şi, în scurtă vreme, devine om de încredere al patronului, care îl ia asociat şi îi lasă pe mîini prăvălia cînd pleacă la băi. Şi uite aşa, după ce vinde rachiu pe front în timpul războiului de Independenţă, Dumitru înfiinţează, în comuna Bragadiru de lîngă Bucureşti, prima fabrică de alcool rafinat. Aceasta îl face să-şi schimbe numele din Dumitru Marinescu în Dumitru Marinescu Bragadiru şi să devină unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri ai epocii (printre altele, a “construit” primul telefon din România, cu stîlpi de telegraf care făceau legătura între moşia de la Bragadiru şi Fabrica de Bere, aflată în zona Coşbuc). Palatul Bragadiru a fost gîndit ca loc de recreere şi de educaţie pentru angajaţii fabricii, un fel de Palat al Culturii, cu sală de bal care folosea atît pentru petreceri, dar şi pentru teatru şi concerte, cu bibliotecă, popicărie, magazine şi camere de oaspeţi. Cu scările sale în spirală în stil normand, oglinzile veneţiene şi balcoanele în stil Victorian, Palatul are o valoare deosebită, atît istorică, cît şi culturală. Aici au funcţionat şi Banca Bragadiru-Rahova, precum şi cinematograful Aida. Din 1948, Palatul Bragadiru s-a transformat în Casa de Cultură Lenin. Numele fondatorului a fost spart cu ciocanul şi a fost şters din memoria oraşului.
DE FIRMĂ. Show-ul: “E de firmă, dragă?”. “Nu, a fost al bunicii. Sigur
mama mă va certa că n-am spus că e de firmă. Iar tata va spune că trebuia să zic
că e de la second hand. Nu mai vorbim de bunica, care îmi va reproşa că de ce
n-am zis ca nea Spirache în «Titanic Vals»: «Gratis, mamă soacră!»“. Conversaţiile
pe tema şalului negru curg flotant pe lîngă stîlpii domnului Bragadiru. “Gata, începe”,
spune cineva. O colecţie de vară, se numeşte “No 10”. Pentru că e cea de-a
zecea colecţie pe care o prezintă Oianu de cînd s-a întors în ţară, după ce a
traversat faţetele Occidentului. Joplin a rămas pe drum, e rîndul celor de la
U2. Designerul Adrian Oianu e un mare “păcălici”: cele mai neaşteptate locaţii,
pentru o scurtă defilare pe cea mai neaşteptată muzică, iar la final lumea spune ce vrea. De la “Dom’le, nu m-aş îmbrăca
în aşa ceva”, “Dom’le, oare cumpără cineva de la ăsta?”, “Dom’le, oare ce-a
vrut să transmită?”, pînă la “Dom’le, interesant”. Manechinele defilează
fluid în spaţiul ce semnifică un rest dintr-un fel de viaţă distrusă în timpul
comunismului. Nimic nou la prima vedere, aceleaşi manechine cu aspect de
Lolite, aceleaşi rochii-bluze, sau bluze-rochii se perindă într-un joc subtil,
numit silueta fără formă şi forma fără siluetă, în stilul Oianu.
VEDETA. Final: într-adevăr,
chestiile acestea nu le poţi îmbrăca. Adică nu le poţi îmbrăca oricum. Pentru că
ele te roagă, minimalist, să le adaugi ceva ce mintea ta poate “crea” pe loc.
Culori? Bejuri, griuri, negru (şoapte: “A, a, a, e culoarea vedetă a sezonului
următor”. Da’ cînd n-a fost negrul vedetă?) şi, new entry, multă culoarea
prunei (pruna e vedeta!). “Un eveniment cu ştaif, dragă”. “Zici tu?”. Desigur,
doamna enervată de lumina care nu cade cum trebuie pe chipurile fetelor poate
are dreptate. Desigur, nu ştim dacă are dreptate domnul prea ocupat de faptul că
autobronzantul nu a prins bine pe picioarele fetelor. Desigur, un motiv de bucurie
ar putea fi acela că lumea a venit nu foarte fiţoasă pe Rahova Avenue. Într-un
Palat scăpat ca prin minune de demolările masive ce au avut loc cu ocazia
construirii Centrului Civic. Preferat azi de cei preocupaţi de organizarea
unei nunţi speciale, sau de cei care
doresc desfăşurarea unui eveniment în cadru elegant, sau de cei care
organizează diverse şedinţe foto.
“Bine, bine, da unde-i show-ul?”. Asta a fost tot: neaşteptat, scurt, iar dumneavoastră spuneţi ce vreţi!
Citește pe Antena3.ro
În beneficiul celor cu dizabilităţi
Concomitent cu prezentarea colecţiei “No.10”, la Palatul Bragadiru a avut loc şi premierea sportivilor Motivation, în urma evenimentului Stars Wheelchair Competition desfăşurat pe 29 mai la Sport Arena. Stars Wheelchair Competition este un eveniment organizat de Adrian Oianu în parteneriat cu Mihaela Rădulescu, în beneficiul Fundaţiei Motivation, cu scopul integrării sociale a persoanelor cu dizabilităţi locomotorii şi a strîngerii de fonduri pentru continuarea programelor sportive iniţiate. Aflat la prima ediţie, evenimentul din 29 mai a beneficiat de suportul unui număr mare de vedete, din diferite domenii, care au jucat timp de o oră un meci sportiv într-un scaun rulant. În urma evenimentului s-au strîns fonduri în valoare de 9.500 euro, precum şi produse în valoare de 5.000 euro.
