Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Agentiile de presa vibrau, nu demult, la descoperirea, in Biserica Sf. Francisc din Assisi (Italia), a unei reprezentari socante, deopotriva pentru lumea laica si cea religioasa. Era vorba despre profilul unui demon pictat intr-o fresca realizata acum 700 de ani de pictorul renascentist Giotto (1267-1337). Fresca se numeste "Fratii, la funeraliile Sf. Francisc, al carui suflet e purtat la cer de catre ingeri". Ciudatenia vine din faptul ca istoricii de arta au vazut in aceasta fresca gigantica compusa din 22 de tablouri (care ilustreaza viata Sf. Francisc ) unul dintre chipurile Diavolului. Ei au reperat imaginea de profil a unui personaj dubios, considerat a fi Necuratul. Personajul, ascuns in norii pictati pe plafonul catedralei italiene, are un suras malefic si nasul coroiat. Basilica din Assisi a intrat in patrimoniul UNESCO in 2000. Cu trei ani in urma, un cutremur de pamant produsese mari stricaciuni orasului si mai ales locului de cult al carui acoperis s-a prabusit. Mai multi specialisti, intre care restauratorul bisericii, au emis opinia potrivit careia figura Diavolului ar putea reprezenta o gluma a lui Giotto la adresa unui adversar.
In timpul lui Giotto, figura Raului absolut era indeobste reprezentata de personaje cu anumite trasaturi inumane ingrosate, cum ar fi urechile de magar ori degetele in forma de gheare ori cu copite si mai ales, da, cu coarne de tap... Raul absolut era un amestec de regnuri, o confuzie om-animal recognoscibil si usor de izolat. Incepand din secolul al XV-lea insa, teologii medievali au considerat ca Diavolul poate infrange rezistenta la Rau, intrand si salasluind in oameni, luandu-le chipul si imitandu-le comportamentul. Posedati, asimilati de fortele Raului, acestia urmau a fi exorcizati, ulterior, de Biserica. Problema picturii a constat, din acest moment, in a exprima posesiunea diavoleasca sub aparenta "normaltatii" fizice umane. Imaginea Necuratului jumatate animal-jumatate om dispare, treptat, in ciuda disperarii unor teologi ai vremii. Exemplul cel mai cunoscut este al Cinei cea de Taina pictata de Leonardo da Vinci, unde Iuda a fost integrat, oarecum firesc, in grupul din jurul Mantuitorului. Nediferentiat, fizic, de ceilalti, Iuda e un personaj legat, obligatoriu, de povestea biblica, fara de care nu poate fi inteles. Si demistificat acest gen de reprezentare a Diavolului a coexistat, ulterior, in arta, cu reprezentarile unor personaje malefice cu trasaturi particulare cum ar fi transparenta, exsanguinitatea, model estetic urmat chiar pana in zilele noastre.
Citește pe Antena3.ro
