Orasul stiintei din Delta Dunarii

In anii ’60, comunistii au avut ideea construirii unui oras al stiintei in Delta Dunarii. Ridicata din temelii si dotata cu tot felul de aparate si masini, statiunea de cercetari de la Maliuc s-a dovedit a fi inca unul din proiectele utopice ale regimului comunist.

In anii ’60, comunistii au avut ideea de a construi un oras al stiintei in Delta Dunarii. Ridicata din temelii si dotata cu tot felul de aparate si masini, dar fara biserica, statiunea de cercetari de la Maliuc s-a dovedit a fi, in scurt timp, inca unul dintre proiectele utopice ale regimului comunist. In locul stiintei, la Maliuc s-au instalat saracia si problemele de zi cu zi ale vietii in Delta.

In anii ’60, pustii de clasa a V-a invatau la orele de Geografie de la scoala despre Maliuc, "oraselul minunilor din Delta Dunarii". Orasul stiintei, asa cum multi inca il denumesc, era prezentat propagandistic ca una dintre minunile socialismului, o bijuterie care n-ar fi putut exista sub guvernarea burghezo-mosiereasca. In realitate insa, lucrurile nu stateau nici pe departe atat de roz in mica localitate creata artificial pe malul stang al Canalului Sulina. Finalul esuat al orasului stiintei avea sa se produca foarte curand.

INCEPUTURI. Initial, Maliuc a fost doar un mic sat pescaresc in Delta Dunarii. Original insa, casele pescarilor erau pe malul drept al Dunarii, dupa razboi, satul avand din ce in ce mai putini locuitori. Prin anii ’50 insa, comunistii s-au gandit ca ar prinde bine pentru industria socialista aflata in plina ascensiune daca s-ar construi in Delta o statiune stiintifica de cercetare, care sa puna la punct diverse masinarii pentru a imbunatati exploatarea economica a Deltei. Iar localitatea Maliuc, aflata chiar in inima Deltei, parea unul dintre cele mai bune locuri pentru amenajarea acesteia. Informatiile de arhiva arata ca lucrarile au demarat la sfarsitul anilor ’50, cand pe malul stang al Dunarii s-a asanat un mic ghiol si a fost ridicata o platforma pe care s-a construit noul Maliuc, fata in fata cu vechiul sat pescaresc.

FARA BISERICA. Fiind o asezare comunista, Maliucul a fost de la inceput sistematizat, fiind impanzit de blocuri. Imobile cu 3 si 4 etaje au fost construite pe faleza, ca sa poata fi vazute foarte bine din ambarcatiunile care tranzitau canalul. Blocurile au fost mobilate si utilate cu toate facilitatile, astfel incat cercetatorii care urmau sa locuiasca in ele sa nu duca lipsa de nimic. Dulapuri, covoare, instalatii, toate au fost carate cu vapoarele de la Tulcea si Galati si transportate pana la Maliuc, pentru localitatea care urma sa fie una dintre mandriile regimului. Tinerii cercetatori si-au primit noile case la cheie. Chiar si un hotel cu restaurant si bar a fost cladit pe platforma de la Maliuc, pentru cercetatorii care veneau in vizita la statia de cercetare. Pe langa blocuri, la Maliuc s-au construit o sera si o uzina de apa, cateva laboratoare si o biblioteca. Aici s-au adus mai multe volume cu literatura sovietica de specialitate, cercetarile vecinilor de la rasarit in ceea ce priveste recoltarea stufului fiind considerate deschizatoare de drumuri de catre savantii romani. Alaturi de Maliuc, a fost construita o ferma piscicola. Directivele de la centru au interzis o singura constructie la Maliuc. La fel ca si in cazul orasului Victoria, nici in micuta localitate din Delta nu a fost construita o biserica, fiind un sat exclusiv socialist. Directiva s-a pastrat si dupa ce au plecat toti cercetatorii, iar in blocuri s-au mutat locuitorii vechiului Maliuc, dar si delteni din Mila 23, Gorgova sau Partizani sau Crisan. Abia dupa multi ani de la Revolutie, localnicii au reusit sa stranga bani si sa ridice o biserica in Maliuc.

CERCETARI. Savantii care au fost trimisi la Maliuc au avut cateva linii pe care au fost obligati de regim sa mearga. In primul rand, s-a incercat aclimatizarea mai multor specii de stuf, dintre cele mai rezistente. Apoi, cercetatorii trebuia sa puna la punct masini mai bune si mai rentabile pentru recoltarea stufului. Nu in ultimul rand, trebuiau facute planuri pentru a taia canale in Delta spre depozitele de stuf recoltat in timpul iernii. Daca in ceea ce priveste aclimatizarea s-au facut cativa pasi importanti, masinariile proiectate la Maliuc s-au nascut moarte, la fel ca si proiectul orasului stiintei. Si astazi, in malul baltilor din Delta se mai pot gasi epave de astfel de masinarii zamislite la comanda tovarasilor de la Bucuresti. Erau foarte scumpe, total ineficiente si n-au ajuns niciodata sa fie produse si folosite. Nici canalele proiectate si taiate pentru accesul la resurse nu au facut bine Deltei, acestea fiind taiate anapoda, fara a se tine cont de vreun criteriu ecologic.

BAZINELE. Apoi au fost bazinele piscicole. Proiectate si construite cu o mare eroare - nu au avut adancimea optima - , pestii crescuti aici au fost prada usoara pentru pasarile ihtiofage, care si-au gasit la Maliuc un neasteptat loc unde sa poata pranzi fara probleme. Abandonate, bazinele de odinioara s-au colmatat si au ramas astazi doar niste garle. Finalul maretului proiect gandit de fruntasii comunisti era din ce in ce mai aproape. Pe la jumatatea anilor ’70, cei mai multi dintre cercetatorii de la Maliuc plecasera deja spre alte institute. In acelasi timp, Tulcea, prin Institutul Delta Dunarii, a devenit centrul cercetarilor in ceea ce priveste Delta. Pana la sfarsitul anilor ’80, la Maliuc a mai functionat sera, in care se incerca aclimatizarea diferitelor specii de stuf. Dupa Revolutie, doar vreo 2-3 ani s-a mai desfasurat activitate stiintifica in mica localitate, ultimii cercetatori plecand prin 1992-1993. Acum, Maliucul este doar o localitate in Delta Dunarii. Nici macar faptul ca are blocuri nu-l mai scoate in evidenta, Ceausescu avand grija sa le comande secretarilor din judetul Tulcea blocuri si in alte sate din Delta. Articol realizat cu sprijinul Fundatiei Delta Verde

SATUL

INCEPUTURI. In anii ‘60, propaganda vremii a realizat inclusiv imagini aeriene cu orasul stiintei Saracia caracterizeaza astazi fosta statiune stiintifica de pe Canalul Sulina. Localnicii au uitat de mult trecutul satului si se ocupa astazi cu pescuitul si cresterea animalelor. Pe timp de vara, mai toata lumea inchiriaza apartamentele de bloc turistilor. Exista o singura mare problema in afara de lipsa banilor: apa. Pentru ca pompa este foarte veche si consuma foarte mult, apa este livrata cu program la blocuri, cateva ore de dimineata si alte cateva pe seara, asta indiferent de anotimp. Doar in preajma sarbatorilor, apa curg nonstop la Maliuc. Â

DIRECTORUL SCOLII, FOST CERCETATOR

Ion Gruia (foto) este directorul scolii din Maliuc si unul dintre consilierii locali ai comunei Partizani, de care apartine satul. A venit la Maliuc in anii ’80 si isi aminteste ca prima data a auzit de mica localitate din Delta din manualul de Geografie. "Maliuc vine fie de la un personaj despre care se spune ca a trait pe aceste locuri, Mos Maliuc, fie este un termen imprumutat din limba rusa, Malenchi. Indiferent de originea numelui, comunistii s-au gandit sa faca aici o statiune de cercetare, dar proiectul a fost total ratat. Nimic din ceea ce se preconiza a fi Maliucul nu a iesit cum trebuia", povesteste Ion Gruia.