Pacepa dezvaluie legaturile secrete dintre Arafat si Ceausescu

Arafat a fost creat de Moscova si educat de Bucuresti. Asta este concluzia pe care o prezinta generalul Pacepa in Jurnalul National. Fostul general de Securitate roman, Ion Mihai Pacepa, devenit celebrul spion al Estului care a dezertat din randurile Securitatii, pentru a cere azil politic si protectie in Statele Unite, semneaza, in paginile Jurnalului National, o analiza despre sfarsitul erei Arafat.

FOTOGRAFIE-DOCUMENT. Pacepa (cu ochelari) in imagine, in dreapta lui Ceausescu, in 1978, la ambasada Romaniei din SUA

"Jurnalul National mi-a solicitat un necrolog pentru Yasser Arafat, a carui viata s-a intersectat cu a mea, intr-un fel sau altul, aproape 50 de ani. Despre morti se vorbeste de bine. Arafat este insa una dintre putinele personalitati contemporane care s-a autoexceptat de la aceasta regula. Pana si presa occidentala, care l-a elogiat zeci de ani, realizeaza acum ca de fapt el este singurul laureat al Premiului Nobel despre care opinia publica mondiala nu cunoaste nici de unde a aparut, nici cum s-a numit, si nici de ce a murit. "Unde v-ati nascut si unde ati crescut?", l-a intrebat Paul Martin de la The Washington Times in iulie 2004, cand Arafat a dat ultimul sau interviu pentru presa occidentala. "Not allowed", i s-a raspuns - intrebare nepermisa.

FACATURA. Arafat a fost creat in Moscova si modelat politic in Bucuresti, din care cauza a trebuit sa traiasca - si sa moara - in secret. Timp de cinci decenii el a pretins ca s-a nascut in Ierusalim, si a lasat cu limba de moarte sa fie inmormantat in orasul natal. In realitate, Arafat s-a nascut in Cairo, s-a numit Mohamed Abdel Raouf Arafat al-Qudwa al-Husseini, si a fost transformat de Moscova in palestinian (1) in acelasi fel in care Moscova a transformat in romani o serie de maghiari, bulgari si sovietici pe care i-a numit lideri ai PCR, ca Elek Koblos (1924-1928), Vitali Holostenko (1928-1931), Aleksandr Danieluk (1931-1935), Boris Stefanov (1935-1940). Sau, pentru a fi mai aproape de zilele noastre, in acelasi fel in care Moscova l-a transformat in roman pe primul sef al Securitatii, generalul sovietic Gheorghe Pintilie, nascut Panteleimon Bondarenko.

LIDERUL. Potrivit lui Pacepa, Kremlinul l-a propulsat pe Arafat la conducerea OEP, in 1963

TOVARASUL DE NADEJDE. Yasser Arafat, nom de guerre Abu Ammar, a avut numeroase fete. Pentru liderii fostei comunitati de informatii sovietice, cand am fost printre ei, Arafat a fost "tovarishch Yaska". El a intrat in atentia KGB in 1957, cand a devenit presedinte al Uniunii Generale a Studentilor Palestinieni cu sediul in Cairo, si a fost recrutat ca agent de influenta in anul urmator la Praga, unde a participat la un congres al Uniunii Internationale a Studentilor - organizatie finantata de Moscova. (2)

In acea vreme, KGB era interesat sa creeze o miscare revolutionara palestiniana si Arafat a fost selectionat ca unul dintre liderii potentiali. Ca atare, KGB a eliminat din registrul local al starii civile inregistrarea nasterii sale in Cairo si i-a confectionat documente atestand ca s-ar fi nascut in Ierusalim. Departamentul "D" (Dezinformare) al KGB a preluat apoi Falastinuna (Palestina Noastra), un buletin de patru pagini distribuit de Arafat in randul studentilor egipteni, si l-a transformat intr-o revista internationala de 48 de pagini. (In acei ani, KGB era specializat in reviste internationale, ca Nouvelles perspectives, Courrier de la Paix, Nouvelles du monde ...tudiant, F...d...ration Mondiale de la Jeunesse D...mocratique, editate in Moscova si prezentate ca organe de presa a diferitelor organizatii internationale finantate de KGB.)

Noua revista a lui Arafat a continuat sa se numeasca Falastinuna, dar a fost difuzata si in Europa, unde se aflau numerosi studenti palestinieni. In anii cand am fost sef al rezidentei (3) romane de spionaj din Germania Occidentala (1957-59) am avut sarcina de a distribui Falastinuna si in randul diferitor grupari marxiste locale, ca Revolutionäre Zellen (Celulele Revolutionare) si Revolutionärer Kampf (Lupta Revolutionara) care contineau un numar substantial de palestinieni.

CRESTEREA UNUI LIDER. In 1963, Kremlinul l-a propulsat pe Arafat la conducerea Organizatiei de Eliberare a Palestinei, creata de Moscova ca "gropar" al Israelului. OEP a fost primul asa-zis "oras al lui Potemkin" construit in Orientul Mijlociu (4). Numele organizatiei s-a nascut in Lubianka, sediul KGB, care a avut predilectie pentru fronturi si armate nationale de eliberare, cum au fost Frontul National Democratic in Romania (1944), Frontul Salvarii Nationale (SAM) in Spania (1955), Armata Nationala de Eliberare a Boliviei (1964), Armata Nationala de Eliberare a Columbiei (1965) sau Frontul National de Eliberare al Palestinei (1970). Noul OEP a fost condus de un Comitet Executiv de tip sovietic, si a avut sarcina de a transforma traditionalul antisemitism palestinian intr-o doctrina armata a Orientului Mijlociu - asa cum Moscova a transformat marxismul in doctrina armata a blocului sovietic. Romania a furnizat OEP-ului uniforme, medicamente, pasapoarte false si alte produse logistice. KGB-ul si Stasi l-au aprovizionat cu armament (explosivi, AK-47, Katiusa).

SARCINILE. In 1969 Arafat a fost "ales" presedinte al Comitetului Executiv OEP la propunerea lui Gamal Abdel Nasser, care era de asemenea in solda Moscovei (5). In noua functie, Arafat a fost insarcinat de Moscova sa creeze un stat palestinian care sa inlocuiasca Israelul — nu unul vecin Israelului. El a avut de asemenea misiunea de a starni ura lumii islamice impotriva "imperial-sionismului" american, caruia i-a declarat razboi public cateva luni mai tarziu, cu ocazia congresului din Barcelona al organizatiei "Black International", finantata de KGB. Arafat si-a asumat paternitatea termenului "imperial-sionism". In realitate, acest "battle cry", cum a fost numit in SUA, s-a nascut la Moscova, fiind un melanj intre traditionalul antisemitism rusesc si antiamericanismul sovietic.

ULTIMELE ZILE IN ROMANIA. Pacepa (al treilea, de la stanga la dreapta), impreuna cu premierul Ion Gheorghe Maurer (pe scaun), la o partida de vanatoare, inainte de a dezerta din randurile Securitatii si a parasi Romania

URMASUL LUI CEAUSESCU. Pentru serviciile de informatii occidentale, cu care am colaborat dupa ce am primit azil politic in SUA, Arafat a fost urmasul lui Ceausescu in functia de tiran favorit al Occidentului. In martie 1978, liderul OEP a fost adus in secret la Bucuresti cu unul dintre avioanele Securitatii spre a fi "instruit" cum sa se infiltreze sub pielea Casei Albe. Am descris acest eveniment acum 17 ani in Orizonturi Rosii - jurnalul ultimelor mele 30 de zile cu Ceausescu (6). Strategia operatiei, elaborata in Kremlin, era ca Arafat sa transforme OEP intr-un guvern in exil care sa renunte formal la terorism in schimbul stabilirii de relatii diplomatice intre SUA si OEP. Arafat s-a opus cu inversunare. "Sunt nascut terorist si voi muri terorist!", i-a replicat lui Ceausescu. "Toate guvernele, inclusiv cele comuniste, sunt incorsetate de legi si acorduri internationale care fac terorismul imposibil." (7)

PRIETENI. Fostul meu sef si-a convins oaspetele cu ajutorul materialismului dialectic - ambii erau stalinisti fanatici. Ceausescu a fost de acord ca terorismul era singura arma realista a lui Arafat, dar i-a explicat, cu rabdare, ca daca va transforma OEP intr-un guvern in exil si va pretinde ca a renuntat la terorism, America il va scalda in bani si glorie. "Dar trebuie sa pretinzi in fiecare zi. Influenta politica, ca si marxismul dialectic, se bazeaza pe principiul ca acumularile cantitative duc la transformari calitative. Ambele actioneaza ca morfina. Daca o inhalezi o data, nu-ti schimba viata; daca o folosesti in fiecare zi devii morfinoman - aceasta este transformarea calitativa."

PROPUNEREA. O luna mai tarziu, Ceausescu i-a spus presedintelui Carter ca il poate convinge pe Arafat sa recunoasca Israelul si sa renunte la terorism daca SUA vor accepta sa stabileasca relatii diplomatice cu Organizatia pentru Eliberarea Palestinei. Am fost la dreapta tiranului si am auzit cu propriile urechi cand Carter l-a proclamat pe Ceausescu "mare conducator politic national si international" (8) si i-a soptit ca-l va propune pentru Premiul Nobel.

Peste trei luni presedintele SUA mi-a acordat insa azil politic, si Nobel-ul lui Ceausescu s-a naruit. Cativa ani mai tarziu, discipolul sau favorit, Yasser Arafat, a fost primit insa cu aceeasi pompa la Casa Alba, unde un alt presedinte, Bill Clinton, care i-a multumit pentru "decenii si decenii de eforturi neobosite menite sa elibereze poporul palestinian si sa-i asigure prosperitatea" (9). Stockholmul l-a rasfatat pe Arafat cu Premiul Nobel pentru Pace. Jacques Chirac l-a onorat ca sef de stat - desi Arafat nu a reprezentat niciodata un stat. Presedintele Egiptului i-a organizat funeralii nationale.

In septembrie 1978 - doua luni dupa ce am primit azil politic in SUA - am fost implicat, indirect, in tratativele de la Camp Davis dintre presedintele Carter, Menachem Begin si Anwar al-Sadat, cu care fusesem anterior in contact ca mesager al lui Ceausescu pentru a organiza o conferinta de pace similara la Sinaia. Atunci am incercat sa-l conving pe Arafat sa-mi urmeze exemplul. El a preferat insa gambitul Ceausescu si loialitatea fata de Kremlin.

FATETE. Pentru istorie, Arafat este tatal terorismului contemporan. Iuri Andropov, seful KGB (devenit ulterior presedinte al URSS), care l-a manevrat pe Arafat 19 ani, l-a botezat "Cheiadbom" (de la Chelovecheskaia Iadernaia Bomba, sau bomba nucleara umana). Arafat nu si-a dezmintit porecla.

In 1969 a transformat rapirea de avioane intr-un instrument de teroare politica internationala care a fost folosit in infamul atac impotriva SUA din 11 septembrie 2001, soldat cu 3.000 de victime. In 2.000, el a inventat bombele umane, care au devenit arma favorita a teroristilor din Irak si au facut alte mii de victime.

De fiecare data cand am vizitat sediul KGB din Lubianka am fost dus cu piosenie la un planiglob pe care era marcata fiecare operatie terorista organizata de Arafat. Prima a avut loc la 23 iulie 1968, cand teroristii sai au rapit avionul El Al zbor 426 de la Roma catre Tel Aviv si l-au deturnat la Alger, unde cei 38 de pasageri si 10 membri ai echipajului au fost tinuti ostatici cinci saptamani. Curand dupa aceea, teroristii lui Arafat au aruncat in aer un avion Swissair in plin zbor, ucigand 47 de persoane. Imensul succes publicitar l-a incurajat pe liderul OEP sa-si extinda terorismul.

Mentionez doar cateva actiuni mai importante pentru care KGB i-a acordat paternitate in anii cand am fost in Romania: decembrie 1968, capturarea unui avion El Al pe aeroportul din Atena; februarie 1969, distrugerea birourilor El Al din Zürich; noiembrie 1969, atac asupra unui avion El Al la Atena; mai 1972, atac impotriva aeroportului Ben Gurion, soldat cu 22 morti si 76 raniti; septembrie 1973, atacul unui tren de pasageri in Viena; decembrie 1974, explozie la un teatru in Tel Aviv, soldata cu 2 morti si 66 de raniti; martie 1975, atacul asupra unui hotel in Tel Aviv, soldat cu 25 morti si 6 raniti; mai 1975, iulie 1975, atac cu bombe in Zion Square, Ierusalim, soldat cu 15 morti si 62 de raniti; aprilie 1978, atac impotriva reprezentantei El Al pe aeroportul din Bruxelles soldat cu 12 raniti; mai 1978, capturarea unui avion El Al la Paris, soldata cu 12 raniti. "Tovarishch Yaska a schimbat fata lumii", a remarcat generalul Aleksandr Sakharovski, fost consilier sef al KGB pentru Romania, care a condus apoi serviciul de spionaj sovietic (10) timp de 15 ani.

BEST-SELLER. In imagine, primul exemplar al cartii "Orizonturi Rosii" oferite presedintelui Ronald Reagan de catre congressmanul Frank Wolf, care in decembrie 1989 a aterizat la Bucuresti, pentru a o lua pe Dana Pacepa, fiica generalului, in SUA

MISIUNI. Pentru justitie, Arafat a fost un ucigas de drept comun. In 1973, el a coordonat personal rapirea si asasinarea ambasadorului SUA in Sudan, Cleo A. Noel Jr., a adjunctului sau, George Curtis Moore, si a insarcinatului cu afaceri belgian in Khartoum, Guy Eid. In mai 1973, in timpul unui dineu restrans oferit de Ceausescu, Arafat si-a facut titlu de glorie din acest asasinat politic. "Ai grija", l-a atentionat Ion Gheorghe Maurer, "daca omori sau furi, poti fi condamnat chiar si daca esti sef de stat". Desi comunist inveterat, Maurer a avut o teama superstitioasa fata de ceea ce el a numit "cele doua crime fundamentale" ale civilizatiei. "Nimeni nu poate dovedi ca am fost implicat", i-a replicat liderul OEP. Arafat s-a inselat.

"NAHR AL-BARAD". In 2002, dupa ce am publicat un larg articol despre Arafat in SUA (11), am fost contactat de James Walsh, un ofiter american care in anii 1970 a condus unitatea din National Security Agency (NSA) insarcinata sa intercepteze convorbirile radio ale lui Arafat. Walsh era inca obsedat de o veche interceptare nedescifrata in care Arafat a ordonat lui Abu Jihad, unul dintre adjunctii sai: "Lichideaza Nahr al-Barad". Misterul s-a lamurit instantaneu. "Nahr al-Barad" a fost numele de cod al operatiei OEP pentru rapirea ambasadorului Cleo A. Noel Jr. Abu Jihad a condus echipa care i-a rapit. Arafat a transmis ordinul prin radio la 2 martie 1973, ora 20:00. Ambasadorul Cleo A. Noel Jr. si ceilalti doi inalti demnitari au fost executati in aceeasi seara, la doar cateva minute dupa ora opt (12). In vara anului 2002, implicarea lui Arafat in asasinarea ambasadorului Noel era deplin dovedita, si liderul OEP devenise un cadavru politic.

ARAFAT SI CEAUSESCU. Pentru concetatenii sai, Arafat a fost un Ceausescu palestinian care va intra in istorie tot ca simbol al terorismului, tiraniei si coruptiei. Ambii si-au tratat supusii ca sclavi personali. Ceausescu i-a vandut pe valuta forte. Arafat i-a transformat in sinucigasi. Ambii le-au jefuit avutiile. In 1978, cand am facut ruptura cu comunismul, Ceausescu si familia lui acumulasera functiile majore ale statului si tezaurizasera deja peste 400 milioane de dolari in conturi personale secrete. Arafat a fost despotul absolut al palestinienilor aproape patru decenii, si a murit ca unul dintre cei mai bogati oameni din lume - averea sa ascunsa in conturile din Elvetia este estimata acum intre 2 si 3 miliarde de dolari.

CONCLUZII. In noiembrie 1989, cel de al XIV-lea Congres al PCR, la care au participat peste 3.000 delegati, l-a ovationat pe Ceausescu peste 100 de minute, l-a declarat erou intre eroi si l-a reales in unanimitate lider suprem al Romaniei. Pastrez ziarele Scinteia din acele zile, care descriu "euforia cu care tara a intampinat acest eveniment istoric". Cateva saptamani mai tarziu, valul revolutionar ce a maturat dictatorii comunisti din Europa a ajuns la Bucuresti, si Ceausescu a fost executat pentru genocid de propriii sai supusi. De la o zi la alta, "cel mai iubit fiu al poporului" a devenit Dracula, si romanii au inceput sa-si indrepte privirile catre Occident. 13 ani mai tarziu, Romania a fost primita in NATO.

Din nefericire, palestinienii i-au ramas inca fideli lui Arafat. La 16 noiembrie 2004, organizatia militara Fatah a rebotezat "Yasser-1" racheta Al Aqsa-2, una dintre principalele arme ale teroristilor palestinieni din Orientul Mijlociu. Abu Kasi, un lider al brigazii teroriste Al Aqsa, creata de Arafat, a anuntat ca are 5.000 de bombe umane in Iudeea, Samaria si Gaza, care sunt gata sa dezlantuie o alta Intifada Arafatista impotriva "imperial-sionismului" iudaic si american (13).

URMAREA. In 2001, presedintele George W. Bush si vicepresedintele Dick Cheney au fost informati in detaliu despre adevaratul Arafat si au refuzat sa-l mai recunoasca lider palestinian. Aceasta a declansat procesul ostracizarii politice si istorice a lui Arafat. Realegerea presedintelui Bush cu o majoritate de voturi rar intalnita in istoria SUA da sperante omenirii ca urmarile dezastruoase ale tiraniei lui Arafat vor fi, in sfarsit, eradicate. Inca inainte ca liderul OEP sa fi fost inmormantat, presedintele SUA a lansat o noua initiativa de pace in Orientul Mijlociu. Premierul britanic Tony Blair si-a dat imediat acordul, creand astfel o coalitie menita sa eradicheze terorismul lui Arafat si sa-i ajute pe palestinieni sa-si construiasca, in sfarsit, un stat pasnic, civilizat si prosper.

VIITORUL. Daca guvernele francez si german se vor alia acestei initiative de pace, va fi un plus. Absenta lor nu va fi insa un impediment. In cel de-al doilea razboi mondial, America si Anglia au eliberat singure Franta si au eradicat singure militarismul german, italian si japonez, dupa care au ajutat, tot singure, acesti inamici sa devina democratii prospere. "Tarile de limba engleza au pastrat legalitatea si libertatea omenirii in secolul XX", a observat Margaret Thacher, celebrul premier britanic din anii razboiului rece. "Ele le vor prezerva si in secolul XXI." (14)

La 22 decembrie 2002, cand presedintele Bush a facut prima sa vizita la Bucuresti, un curcubeu a aparut pe cer. "Pana si Dumnezeu ne zambeste", a remarcat liderul american. Am serioase motive sa sper ca in curand va aparea un curcubeu si pe cerul palestinian."

.

.

OMUL CARE L-A TRADAT PE CEAUSESCU

Ion Mihai Pacepa s-a nascut in 1928 la Bucuresti, unde a absolvit Liceul "Marele Voievod Mihai" si Institutul Politehnic. In 1951 a fost repartizat la Directia Generala a Securitatii Statului din Ministerul de Interne, unde a fost incadrat ca sublocotenent inginer. La 28 iulie 1978 i-a solicitat azil politic presedintelui Jimmy Carter. In acea zi, Pacepa era general-locotenent, consilier personal al presedintelui Romaniei, secretar de stat la MAI si sef adjunct al serviciului de spionaj roman (DIE). El continua sa fie cel mai inalt demnitar din blocul sovietic caruia i s-a acordat azil politic intr-o tara NATO. In urmatorii 20 de ani, Pacepa a colaborat cu Guvernul SUA in diferite operatii impotriva serviciilor de spionaj ale blocului sovietic. Autoritatile americane au apreciat - intr-o scrisoare publica - activitatea sa din aceasta perioada ca "o importanta si unica contributie adusa Statelor Unite". In noiembrie 1987, Pacepa a publicat "Orizonturi Rosii", prima carte occidentala ce a descris viata la curtea unui dictator comunist. Radio Europa Libera a serializat-o atat in 1988, cat si in 1989. La 25 decembrie 1989, Ceausescu si Elena au fost condamnati la moarte pe baza unor acuzatii provenite aproape cuvant cu cuvant din "Orizonturi Rosii". (A doua editie a cartii contine stenograma procesului Ceausescu, care practic sintetizeaza dezvaluirile cartii despre familia Ceausescu.) La 26 decembrie 1989, "Orizonturi Rosii" a inceput sa fie serializata in Adevarul , cu mentiunea ca "a jucat un rol de necontestat" in rasturnarea tiranului. Fotografii prezentate de presa americana arata ca in aceasta perioada presedintele George Bush pastra "Orizonturi Rosii" pe masa lui de lucru. In urmatorii ani, cartea a fost tradusa in 27 de limbi, devenind best seller international. Generalul Pacepa este colaborator al unor publicatii majore americane si europene, ca Wall Street Journal, Washington Times, Los Angeles Times, American Spectator, National Review si L’Express. In Romania, el a publicat "Mostenirea Kremlinului" si trilogia "Cartea Neagra a Securitatii". In Statele Unite, Ion Mihai Pacepa este invitat, cu regularitate, la dezbateri online pe teme internationale, organizate de FrontPage Magazine. Acum, Pacepa lucreaza la o carte despre Arafat.

NOTE

1 Detalii in Ion Mihai Pacepa, "The KGB’s Man," The Wall Street Journal, 27 septembrie 2003, (www.opinionjournal. com/search/exec/htsearch.cgi?words=The+KGB+Man&db=db&where=oj) 2 Participarea lui Arafat la congresul UIS este confirmata de biograful sau oficial, Thomas Kiernan, in Arafat: The Man & The Myth (New York: W.W. Norton, 1976), p. 204. 3 Cuvant derivat din originalul rusesc rezidentura, care a devenit denumirea generica a filialelor de spionaj romane in strainatate. 4 Anterior, Moscova a creat Consiliul Mondial al Pacii deghizat ca organizatie internationala de origine franceza. Au urmat Federatia Internationala a Sindicatelor, Uniunea Internationala a Jurnalistilor, Federatia Mondiala a Tineretului, Uniunea Internationala a Studentilor si Federatia Democratica a Femeilor. 5 In 1969, Nasser primea de la Moscova 43% din totalul ajutorului sovietic pentru Lumea a Treia. 6 Ion Mihai Pacepa, Red Horizons: The true story of Nicolae and Elena Ceausescu’s crimes and corruption (Washington, DC: Regnery Gateway, 1987), pp. 13, 15-20, 23-29, 32-37, 57-58, 80, 93-89, 92-99, 111, 117-118, 126, 167, 177, 229, 244, 426. 7 Red Horizons, p. 28. 8 President Nicolae Ceausescu’s State Visit to the USA: April 12-17, 1978, English version (Bucharest: Meridiane Publishing House, 1978), p. 78. 9 "Clinton’s Praise of Arafat’s ‘Decades’ of PLO Leadership Implicitly Justifies Terrorism," Zionist Organization of America, 28 octombrie 1998, www.zoa.org/pressrel/1998/1028a.htm. 10 Pervoye Glavnoye Upravleniye, sau PGU. 11 Ion Mihai Pacepa, "The Arafat I Knew," (Arafat Asa Cum L-am Cunoscut) The Wall Street Journal, 12 ianuarie 2002, pagina editoriala. 12 Ordinul lui Arafat a fost inregistrat de Mike Hargreaves, un ofiter NSA stationat in Cipru, si transcrierea interceptarii a fost pastrata in NSA cu numele de cod "Fedayeen." Arafat a folosit un radio de tip Racal Single-Side Band, care a emis pe 7150 kHz. 13 "Arafat’s Fatah ‘ready with 5,000 bombers," JNW News, 5 ianuarie 2004, www.jnewswire.com/news_archive/04/01/040106_kasi. asp. 14 "We will miss you, Maggie," (O sa ne lipsesti, Maggie) The Washington Times, 3 Martie, 2002, editorial.