Pe umeri avea un magnific fluture din briliante

3 mai 1883
Vineri seara, recepţia de la legaţia Rusiei a fost strălucită, fiind urmată de un concert de viori. Sărbătoarea a fost ca întotdeauna, o strălucire de mare eleganţă într-un cadru de aur, mai strălucitor prin graţia, frumuseţea şi amabilitatea gazdei. Prinţesa stătea la intrare în mijlocul tablourilor sale, a bronzurilor şi porţelanurilor, un veritabil muzeu. Aici îşi primea invitaţii asistată de prinţul Urusov ale cărui maniere sunt bine cunoscute.

Salonul Ludovic al XVI-lea, debarasat de mobile şi de covor, strălucea de lumină. Parchetul lucea neted ca suprafaţa calmă a unui lac indicând că se putea dansa.

Porţile terasei larg deschise lăsau să se vadă grădina luminată de razele argintate ale lunii – un decor feeric. Urmează salonul Ludovic al XV-lea, care servea de buen retiro. Muzica a dat semnalul luptei în ciuda căldurii a unei nopţi de vară s-a dansat cu frenezie până la primele raze de soare. Valsuri, polci, cadriluri s-au succedat fără un minut de pauză. Este inutil de spus că reuniunea era foarte sclipitoare. Culoarea albă domina în toaletele ornate cu primele flori de primăvară – ghiocel, lăcrămioară, liliac, trandafiri. Voi enumera: prinţesa George Bibescu, în satin alb cu un voal de lăcrămioare căzând pe rochie, pe cap o coroană de lăcrămioare naturale presărate cu stele din briliante.

Doamna Grigore Ghica, înveşmântată în alb rază de lună, rochie luminată de tufe de trandafiri dalbi; capul, de o frumuseţe sculpturală, încadrat într-o coroană de trandafiri albi; doamna Zoe Ghica Comăneşti, în trandafiriu tulburător, luminat de focul ochilor săi frumoşi albaştri şi de razele de aur din părul său; doamna Mihai Balş – rochie cu semitrenă, satin de culoarea aurului de galion, şorţ Ludovic al XV-lea voalat în vechi punct, corsaj imperial parfumat de ramuri de liliac natural, pe umeri un magnific fluture din briliante; flori şi diamante în păr.

Prinţesa Ferdinand Ghica, înveşmântată în albastru rază de lună, broderii de perle de cireşe, corsaj valois, o adevărată scară de trandafiri pe umăr, în păr stele şi semilune. Doamna Lucia Duca într-un val de tul presărat cu trandafiri dalbi. Doamna White, în albastru de sirenă voalat cu draperii de satin alb, corsaj împodobit cu lăcrămioare, părul blond pudrat cu briliante amestecate cu lăcrămioare naturale; doamna Zoe Sturza apărea ca aurora într-un nor, rochie de satin de asfinţit de auroră, voalată cu un nor de ţesut aerian gri presărat cu stele din briliante, corsaj deschis regal încadrat de boboci de trandafiri, o roză de briliante în păr. Marchiza de Aubespine-Sully, toaletă scurtă din moar pompadour brodată cu flori de crin din aur şi ridicată într-o parte în panere de flori de câmp, părul său blond legat foarte sus în torsadă pe gât.

Doamna contesă de Kreneville, înveşmântată regeşte în satin alb; cordon de trandafiri de două culori puse în jurul gâtului. Doamna Alexandru Darvariss, în satin albastru, corsaj de delfină, valuri de dantele, ploaie de liliac natural. Doamna Elena Catargi, în alb înflorit de trandafiri naturali; domnişoara Sleed.

Domnişoarele de Listenay, cea mică într-un nor de tul alb luminat de mari trandafiri roşii-stacojii intenşi, cea mare în trandafiriu de Orient şi încoronată cu liliac. Domnişoara Maria Catargi, foarte frumoasă în rochie de camelii cu flori de tul alb şi dantele trandafiri, copleşită de trandafiri naturali etc.
La orele 2 se hotărăşte un armistiţiu.
Este ora cinei. Damele şi cavalerii trec în sala de mese care este superbă. Pereţii sunt în întregime acoperiţi de globenuri; imense vitrine din epoca Medicis, împodobite cu farfurii din Saxonia veche şi ceramică veche. Masa este un rond de flori de unde izbucneşte un magnific serviciu de Sèvres. Supeul este servit.
Cotilionul urmează cina.

Marele dans final este sclipitor condus de domnul Isvolsky, primul secretar al legaţiei. Aurora indiscretă s-a arătat deja dar se dansează încă. Lumina lustrelor dispărea sub primele raze ale soarelui. În sfârşit galopul final termină sărbătoarea. Lachei în jiletci de galp aduceau pe platouri de argint blonda licoare din China. Este ceaiul binefăcător pentru această curajoasă legiune care a luptat atât de bine toată noaptea. Zâna acestei sărbători, prinţesa Urusov, în toaletă pompadour, neobosită şi încântătoare, a fost constant pe baricade dansând cu antren şi făcând onorurile casei sale bogate cu o graţie distinsă.

Cultură versus civilizaţie 
Văzute drept pereche conceptuală în aproape toate construcţiile filosofice, cultura şi civilizaţia sunt profund diferite, chiar opuse, ar spune Oswald Spengler. La începutul secolului XX, civilizaţia era pentru filosoful german, autor al celebrei lucrări Declinul Occidentului, faza de decădere a culturii, care are o structură organică. După geneza sa, cultura parcurge o fază de creştere şi de maturizare, caracterizată prin dezvoltarea activităţilor spirituale. Acestor faze le urmează decăderea, atunci când cultura se "cristalizează” în forme stilistice inerte, se ofileşte şi se transformă în civilizaţie, fază în care predomină maşinismul, spiritul mercantil şi pragmatic, iar viaţa umană se tehnicizează. De asemenea societatea suferă un proces intens de desacralizare, în care valorilor morale devin obiect de tranzacţie, iar lipsa de ideal spiritual se generalizează. Cei mai mulţi teoreticieni au criticat această viziune, în primul rând considerarea culturii şi a civilizaţiei ca două faze succesive în evoluţia unor societăţi, dar n-au abandonat distincţia respectivă. Au privit însă cultura şi civilizaţia ca pe două componente simultane ale vieţii umane, ca pe două registre diferite prin structură şi funcţii, dar interdependente. Deşi astăzi suntem educaţi să refuzăm dihotomii severe, totuşi distincţia dintre cultură şi civilizaţie ne apără de confuzii, de judecăţi inexacte ale evoluţiei şi transformării lumii actuale.