Pescarii migratori

 

Satele Deltei tind sa se depopuleze. Tinerii pleaca in strainatate in cautarea unor locuri de munca. Pescuitul nu mai e o afacere pentru ei.

 

Stramosii lipovenilor si ucrainenilor de astazi si-au construit gospodarii in Delta Dunarii tocmai pentru bogatia capturilor de peste. Astazi fenomenul este invers. Lipsa locurilor de munca ii determina pe fostii pescari, ramasi fara obiectul muncii, sa plece la oras.

 

Cei mai multi insa au ales calea strainatatii. Localitatile Sarichioi si Carcaliu, prima din zona complexului de lacuri Razim-Sinoe, sunt doua dintre asezarile din care locuitorii pleaca la munca in strainatate, in Israel, Spania si Italia. Tonul, spun localnicii, l-au dat, prin ’96, fostii pescari din Carcaliu care au plecat, care-incotro, prin Italia. Chiar si primarul de atunci s-a dus si nu s-a mai intors. Au urmat lipovenii din Sarichioi, de-a lungul anilor, cam vreo 2.500-3.000 de suflete dintr-o populatie de 9.000 de oameni. Familii intregi.

 

In Sarchioi au ramas numai batranii. Tinerii vin doar in vacanta vara, la parinti, cu nepotii. Sunt recunoscuti usor dupa masinile cu numere de Italia sau Spania cu care se lauda. Din pescuit, in veci nu si le-ar fi permis! Batranilor nu le-a mai ramas decat bucuria de a-si vedea copiii si nepotii veniti in vizita. Cei mai fericiti dintre ei au avut ocazia sa-i viziteze, sa vada lumea.

 

PESCARI IN LUME. Mos Isai, un batranel simpatic cu barba alba din Sarichioi, a fost impreuna cu baba lui de cateva ori in Statele Unite.

 

La 76 de ani, mosul spune ca, acu’ cativa ani, atunci cand a ajuns la fiica lui stabilita in Oregon, s-a angajat la un patron, cu 50 de dolari pe zi. Bani buni, pe care nu i-ar fi castigat in tara. Lucra la o sera imensa cu flori. "O data, cand am fost singur, am stat sase luni. Apoi, a fost baba singura. Dupa aia, impreuna", ne povesteste Isai Bapchin.

 

Ii place sa dea pe gat un paharel cu tarie. Bine, sa nu-l miroasa baba, ca se face foc pe el. Usa magaziei unde se afla vinul este ferecata. Cheia, la nevasta. Dar, din cand in cand, mos Isai o mai gaseste deschisa. Ca doar femeia nu poate sa stea toata ziulica cu ochii pe el. Atunci isi ia de acolo cat ii trebuie. Cate o sticla cu vin, "ca doar nu trebuie sa se strice", ne spune mosul, frecandu-si multumit de buze degetul aratator de la mana stanga. Isi aduce aminte cu placere ca in SUA a gustat din bauturile tari ale strainilor. "Tineam o sticluta, din alea mici si patratoase, la brau. Cand ieseam afara din casa mai trageam o dusca. Ca doar nu era foc!" Mos Isai a facut de toate pana cand a iesit la pensie. La inceput a fost argat, a lucrat pentru altii, apoi pescar, ca multi dintre locuitorii comunei.

 

La pensie a iesit dupa ce a muncit la sisteme de irigatii. Are trei fete. Toate maritate si asezate la casele lor. Una in SUA. Celelalte in tara. Ceilalti doi gineri ai mosului lucreaza in strainatate, unul in Italia si altul in Spania. "Cand m-am intors din America i-am cumparat uneia dintre fete o masina. Ca, deh! Acolo se lucreaza pe alti bani. Am plecat de acolo pentru ca mi s-a facut dor de casa. Patronul la care am lucrat m-a rugat sa mai stau. Nu intelegea de ce plec".

 

"Am parasit America razbit de dorul de tara. Sa fiu sigur ca mor acasa. Patronul nu intelegea de ce plec" - Isai Bapchin

 

 

SECRETELE DELTEI - SUMAR (Editie de colectie - 27 septembrie 2004)

 

Geneza Paradisului

 

Uscat nascut din preaplinul apelor

 

Istoria "mincinosilor"

 

Turnul Babel la gurile Dunarii

 

Recomandarile lui Cousteau

 

Coloniile durerii

 

Viata ca o prada

 

Aici, copiii imbatranesc mai repede

 

Liane de Delta

 

Nepotul piratilor din Caraorman

 

Se face prea mult curent pe Dunare

 

Ruina poarta numele Sulina

 

Vaneaza cu ochiul

 

Mos Ivan se roaga sa scape de peste

 

Afaceri lacustre

 

Razboiul Bistroe

 

Cine si cum administreaza Delta?

 

Pescarii migratori