Prima "mineriadă": "Ţărănişti în blugi şi geacă, care n-au văzut o vacă!"

În 28-29 ianuarie 1990, Bucureştiul a fost scena unor teribile întâmplări. Nebăgat în seamă până la 22 decembrie, televizorul devenise între timp un fel de membru cu drepturi depline în fiecare familie. Dar "poporul" nu s-a mai mulţumit să fie doar spectator la facerea deciziei politice prezentată ceasuri întregi pe micul ecran. Hotărârea liderilor FSN de a participa la alegeri şi reacţia Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, Partidului Naţional Liberal şi Partidului Social Democrat a încins spiritele şi a coborât mulţimile în stradă.

La 23 ianuarie, Frontul Salvării Naţionale şi-a anunţat intenţia de a se transforma în partid politic şi de a participa la viitoarele alegeri. În cursul lunii ianuarie, deţinătorii puterii şi partidele apărute între timp se întâlniseră în câteva rânduri. S-a discutat cum ar fi mai bine să fie conduse afacerile curente ale statului până la desemnarea unei puteri legitimate de votul popular: să conducă în continuare Frontul sau să-şi trimită şi partidele nou-apărute reprezentanţi, şi dacă da, câţi, cum să se cheme structura de conducere, ce atribuţii să aibă şi altele asemenea. În cursul negocierilor, liderii partidelor numite istorice au înţeles că Ion Iliescu şi Frontul Salvării Naţionale nu intenţionează să participe la alegeri şi s-au declarat surprinşi de anunţul că Frontul va participa la alegeri. Anunţul a stârnit reacţia PNŢCD, PNL şi PSD. A doua zi, cele trei partide au emis un comunicat, criticând decizia. FSN reprezintă o formulă de tranziţie, menită să conducă ţara doar până la alegeri, au spus Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu şi Sergiu Cunescu. Nu poţi fi şi jucător, şi arbitru, adică şi să participi la alegeri, să le şi organizezi, s-a mai spus.  Frontul trebuie să renunţe la monopolul puterii şi să accepte crearea unei structuri în care să intre toate partidele.


TRĂDARE, TRĂDARE, DE TREI ORI TRĂDARE!
A fost o confuzie, a declarat Ion Iliescu şi atunci, şi mai târziu. Joi, 25 ianuarie, Iliescu a mers la Televiziune şi s-a adresat poporului. "Niciodată, conducerea FSN nu a afirmat că nu va participa la alegeri, a spus Ion Iliescu în discursul televizat, reluat şi de presa scrisă. Am întârziat să dezbatem în Consiliu această problemă, întrucât nu problemele campaniei electorale ne-au preocupat în această perioadă, ci probleme mult mai presante ale vieţii noastre economice şi sociale." "Am aşteptat la 24, 25, 26 ianuarie, a povestit Corneliu Coposu în dialogul cu Vartan Arachelian, trei zile la rând, ca reprezentanţii puterii politice să apară la televizor şi să anunţe că, având în vedere schimbarea lor de atitudine şi dorinţa de a intra în competiţie cu partidele politice, ei renunţă la monopolul puterii politice, urmând să se găsească un sistem provizoriu de exercitare a acestor puteri. Nu s-a respectat acest angajament. Am urgentat prin repetate chemări telefonice. Cea din urmă, chiar din 26, cu avertismentul că, dacă nu se vor pune în practică şi nu se va executa angajamentul care trebuie luat, noi vom reclama, printr-o manifesaţie de stradă, îndeplinirea acestui angajament. Întrucât nu s-a respectat promisiunea, am anunţat într-un mod absolut regulamentar, prin Primărie şi prin organele de Poliţie, intenţia noastră de a face o manifestaţie în ziua de duminică, 28 ianuarie, lucru ce nu ne-a fost refuzat." Scopul mitingului PNŢCD, a mai spus Corneliu Coposu, era "să forţăm abandonul monopolului puterilor politice care era deţinut de guvernanţii provizorii."


DUMINICĂ, MITING DE DIMINEAŢĂ PÂNĂ ÎN CRUCEA NOPŢII
Discuţiile dintre liderii politici ai momentului s-au revărsat rapid în stradă. Televiziunea le transmitea în direct. Avid de informaţie, după o lungă perioadă în care nu fusese interesată câtuşi de puţin de politica făcută doar de Ceauşescu, "poporul" stătea de dimineaţa până seara cu ochii lipiţi de televizor. Brusc, apatia a fost înlocuită de patimi şi emoţie. Nu-l dărâmase ea, mulţimea, pe însuşi Ceauşescu? De ce n-ar participa şi pe mai departe la facerea şi desfacerea trebilor politice? În acele zile, tot românul se simţea chemat să participe, să spună, să ia atitudine, să se facă auzit şi să fie parte la marile decizii. Duminică, 28 ianuarie, şi a doua zi, un amestec pestriţ de muncitori, gospodine şi intelectuali, pensionari respectabili şi elevi de liceu fugiţi de-acasă s-a revărsat pe străzi. Duminică la prânz, susţinătorii ţărăniştilor s-au adunat la Universitate şi în faţa sediului Partidului din Bulevardul Republicii nr. 34. În Strada Banu Manta din apropiere de Piaţa Victoriei s-au adunat simpatizanţii Frontului, în frunte cu Dan Iosif. Cum, necum, prin zvonuri circulând de la om la om alimentând suspiciunile reciproce, cele două mulţimi s-au pus în mişcare şi s-au întâlnit în Piaţa Victoriei. După prânz, Ion Iliescu, Petre Roman, Cazimir Ionescu, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Liviu Petrina, Sergiu Cunescu, Călin Popescu Tăriceanu, Dinu Patriciu s-au întâlnit pentru noi discuţii. PNŢCD, PNL şi PSD solicitaseră o audienţă. În acest timp, mulţimea aştepta şi scanda, iar televiziunea transmitea evenimentele. În cursul după-amiezii au mai sosit şi alţii. Cineva a spart geamurile intrării dinspre stânga a Palatului Victoria. Către ora 18:00, liderii au ieşit să vorbească mulţimii. Corneliu Coposu a cerut simpatizanţilor PNŢ să se retragă în linişte.
"CINE E CU FRONTUL SĂ COBOARE LA «ŞTEFAN CEL MARE»!"
A doua zi, luni, 29 ianuarie, susţinătorilor bucureşteni ai Frontului li s-au adăugat oameni veniţi din Iaşi, Fălticeni, Constanţa, Medgidia, Năvodari, Călăraşi, Piteşti, Ploieşti, Giurgiu, Alba, Făgăraş, Braşov, Maramureş, Bacău. Cine-i chemase?!

"Părerea mea este că aceşti domni care până acum au trăit la Paris sau în alte locuri, fără să cunoască ce am îndurat noi, simplifică lucrurile, spunea Nicu Mladin, un muncitor din  Brăila, ajuns la Bucureşti, reporterului trimis de ziarul Tineretul liber. Cred oare, dânşii, că dacă noi am urât ceauşismul şi l-am răsturnat, vrem acum imediat să privatizăm întreprinderile şi să rămânem la cheremul unor investitori străini? Nu vrem să ne vindem ţara, nu vrem să muncim la patroni. Pentru asta suntem alături de Frontul Salvării Naţionale!" "Aseară am văzut la televizor imagini din această piaţă, se confesa unui ziarist de la Adevărul şi Marian Gârziu, elev la Liceul Industrail nr. 9 ­ Constanţa. Împreună cu alţi peste 200 de colegi ne-am urcat în tren şi a venit aici. Nu vrem să se mai întâmple ce s-a întâmplat, cerându-i-se domnului Iliescu să demisioneze. Noi nu ne-am vândut ţara. Părinţii ne-au învăţat că EA nu are preţ, că nimeni n-are dreptul s-o scoată la mezat." Provincialii s-au amestecat rapid cu bucureştenii. S-au întâlnit în mai multe puncte din Bucureşti: la Televiziune, în faţa sediului PNŢ din Bulevardul Republicii şi al PNL de pe Magheru. "Cine e cu Frontul să coboare la «Ştefan cel Mare»", li s-a anunţat călătorilor cu metroul.


"CÂMPEANU LA AZIL, COPOSU LA CIMITIR!"
La ora prânzului, în Piaţa Victoriei erau câteva sute de mii de oameni, după aprecierile reporterilor de atunci. Câţiva au destănuit reporterilor de teren ai ziarului Adevărul ce i-a mânat afară din case. "Eu mi-am lăsat mâncarea pe foc, protesta o gospodină. Le-am adunat şi pe vecinele astea. Mergem să apărăm Frontul!" "Am ieşit la demonstraţie nu numai pentru că domnii istorici ne-au stricat duminica, spunea Stana Neacşu, muncitoare la Chimica Dudeşti. Asta mai treacă-meargă, am fi închis televizoarele şi gata, dacă ştiam. Dar după câte am văzut, ei vor să ne strice şi multe, multe alte zile. Să fim serioşi, domnilor. Lăsaţi Frontul să lucreze pentru refacerea ţării." "Mărturisesc că este pentru prima oară în viaţa mea când particip la o demonstraţie fără să ducă cineva «muncă de lămurire» cu mine, se confesa şi Ana Caleiu, pensionară. De ce am venit? Pentru că m-au scos şi pe mine din sărite pretenţiile acestor domni care spun, nici mai mult, nici mai puţin, că ei «sunt poporul». Care popor, mă rog?" Poporul indignat scanda "Iliescu nu ceda, ţara te va apăra! Iliescu nu ceda, noi suntem de partea ta!",  "Ei au emigrat, noi am rezistat! Liberali şi ţărănişti, puneţi mâna şi munciţi!", "Nu vrem partide de fosile!", "Nu partide cu dolari, sunt doar nişte bişniţari!", "Afară cu vânzătorii de ţară!", "Frontul este poporul!", "În ziua de 22, Iliescu-a fost cu noi!", "Câmpeanu la azil, Coposu la cimitir!", "Ţărănişti în blugi şi geacă, care n-au văzut o vacă!"


VIN MINERII!
În mulţimea adunată pe străzile Capitalei au ajuns luni dimineaţă şi aproximativ cinci mii de mineri din Valea Jiului. Aflaseră tot de la televizor că ţara e în primejdie. Duminică seară s-au adunat în faţa Primăriei din Petroşani. Aveau de ce să apere Frontul. Cu câteva zile în urmă, la 19 ianuarie, reprezentanţii sindicali ai minerilor se întâlniseră cu Ion Iliescu, Petre Roman şi Nicolae Dicu, ministrul minelor. În urma discuţiilor, li s-au satisfăcut mai multe revendicări: săptămâna de lucru de cinci zile, posturi de câte şase ore, salariu dublu pentru cine lucra în zilele de sărbători legale, de la 30 până la 36 de zile de concediu pentru lucrătorii din subteran, creşterea sporului pentru munca de noapte de la 15% la 25%, plata integrală a salariului pentru zilele de spitalizare cauzate de accidente de muncă, pensie de urmaş pentru soţiile celor decedaţi în accidente de muncă.

Luni dimineaţă, minerii de la Vulcan, Livezeni, Aninoasa, Paroşeni, Lupeni şi ale întreprinderi miniere din Valea Jiului s-au îndreptat spre gara din Petroşani. La plecare au povestit ulterior unii dintre participanţi, li s-a spus să meargă liniştiţi, nu vor fi sancţionaţi pentru absenţa de la locul de muncă. Plecarea fusese organizată de sindicat. Cei cinci mii de oameni au încăput cu greu în cele 18 vagoane ale garniturii speciale puse la dispoziţie de CFR. Mulţi au rămas pe dinafară. Ca să facă faţă frigului, probabil, s-au aproviziont ceva licori, aveau să recunoască ulterior unii participanţi. Reporteri  i-a însoţit în drumul de la Petroşani la Bucureşti, opiniile consemnate au apărând în Tineretul liber. "Părinţii şi bunicii noştri au cunoscut pe propria lor piele politica acestor partide", mărturisea atunci Horia Botar, de la Mina Paroşeni, "politică la care nu vom adera, ne sunt suficiente tristele lor amintiri. Am muncit şi am trăit atâţia ani sub dictatură. Ne-am săturat să mai fim slugi, vrem o viaţă liberă, condusă de oameni care au muncit aici în toţi anii grelelor noastre încercări, oameni care ne cunosc şi pe care îi dorim. Am văzut la televizor câţiva dintre membrii PNŢCD şi credem că îşi mai aduc aminte de Lupeni 29, când au îndreptat armele spre piepturile minerilor şi-au înăbuşit în sânge grevele minerilor. Ce caută printre noi? Vor să mai ordone foc?"


MINERII SUNT CU FRONTUL!
"Frontul a trăit cu noi, a suferit cu noi, s-a născut în bătaia gloanţelor", a consemnat reporterul şi opinia lui Mircea Comşa de la Mina Paroşeni. "Fugarii din perioada dictaturii vin astăzi şi se erijează în reprezentanţi ai întregului popor, ei nu merită să participe la alegeri în nici o calitate, ca alegători sau candidaţi. Unde au fost ei şi ce au făcut în ultimii ani? Să-şi prezinte biografiile! De ce nu şi-au asumat răspunderea preluării conducerii ţării, în momentul critic - 22 decembrie 1989 - şi în special răspunderea pentru soarta ţării? Nouă, minerilor, ne trebuia fapte şi nu promisiuni!" "Ceea ce ne-a dat frontul în aceste zile de libertate a simţit întregul popor", a spus şi Florea Viorel, miner, membru al Asociaţiei Tineretului Liber de la Vulcan. "Toată stima pentru membrii Frontului şi vom fi alături de el la alegeri." "Am înţeles că revoluţia înfăptuită de tineri a fost expresia voinţei întregului popor", spunea Ştefan Czako, electrician, membru al Sindicatului Liber al Minei Paroşeni. "Nu am fost pe baricade, pentru că în Valea Jiului nu a fost necesar dar am fost la locurile noastre de muncă pentru că noi, ţara are nevoie mai mult ca oricând de cărbune, de energie. Vom munci şi mai cu spor şi dorim ca Frontul să fie lăsat în pace, să lucreze în linişte şi eficient, pentru a redresa economia ţării." "Din sărăcia noastră vom face chetă şi vom cumpăra bilete de întors tuturor domnilor care au sosit zilele astea în ţară şi vor să pună mâna pe putere", se oferea Vasile Maramă, inginer la Mina Lupeni. "Îi rugăm să nu ne deranjeze, pentru că vrem să muncim, să dăm ţării cărbunele necesar. Dacă totuşi le vine greu să se despartă de noi, îi invităm să muncească împreună cu noi în mină, că doar, nu-i aşa, noi suntem poporul, zicea domnul Coposu sau un alt coleg de-al dumnealui duminică la televizor." De la Gara Băneasa, unii dintre mineri au fost transportaţi la sediul PNL, din Bulevardul Magheru, pe care ulterior l-au devastat. Alte grupuri s-au dus direct în Piaţa Victoriei. Au stat acolo câteva ore, apoi au făcut cale întoarsă spre gară, şi de acolo înapoi la Petroşani. Aveau să revină peste nici o lună. Între timp, sub presiunea străzii, Ion Iliescu şi liderii partidelor de opoziţie se întâlniseră pentru noi discuţii. De pe urma lor, peste câteva zile avea să se apară Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN).


ION ILIESCU, CAP DE LISTĂ LA ŢĂRĂNIŞTI
Mărul discordiei pe final de ianuarie a fost decizia FSN de a participa la alegeri. Peste ani, într-un volum de convorbiri, Ion Iliescu a susţinut că la mijloc a fost o confuzie. "Atunci, în discuţia cu delegaţia PNŢCD, Corneliu Coposu mi-a propus să accept să fiu cap de listă pe listele PNŢCD. Nici mai mult, nici mai puţin! Era o confirmare a faptului că se petrecea ceea ce spuneau cei din teritoriu, relativ la faptul că unii n-aveau altă treabă decât să se pregătească pentru alegeri - atât şi nimic altceva ­ , în timp ce noi eram sufocaţi de problemele curente. Şi am avut această reacţie: «Vedeţi, domnule Coposu, cum e viaţa? Noi suntem aici înglodaţi în probleme curente, probleme economice, cum să facem să se reaşeze societatea. Dumneavoastră, fiind decuplaţi de la asemenea preocupări, vă gândiţi deja la campania electorală. Noi nici nu am discutat până acum pe ce principii să se organizeze alegerile, iar dumneavoastră deja vorbiţi de liste (habar nu aveam că se vorbea de ideea votului pe liste în zilele acelea). Noi nici nu ştim, în momentul de faţă, cum şi în ce formă o să participăm la alegeri». După acea discuţie s-a lansat fabulaţia că Iliescu s-ar fi angajat că nu va participa la alegeri - speculându-se şi răstălmăcindu-se, probabil, faptul că nu acceptasem să fiu pe lista PNŢCD! - ceea ce era o aberaţie. Dar s-a folosit apoi ca argument politic: iată că Iliescu, cu ambiţii de putere, deşi a promis că nu o să participe la alegeri, şi-a făcut partid şi participă la alegeri."