Problema WC-ului din curtea școlii, descoperită și de premierul Ciucă

Premierul Nicolae Ciucă le-a dat ultimatum, marţi, miniștrilor Sorin Câmpeanu și Lucian Bode, ca până la sfârşitul acestui an să vină cu un plan pentru eliminarea toaletelor din curţile şcolilor. Pe hârtie apare o situație legată de refuzul primăriilor din 100 de localități de a folosi banii de la Ministerul Educației, de anul acesta, pentru a rezolva problema. În realitate, acele școli necesită investiții mult mai mari decât banii care le-au fost alocați, neavând canalizare și apă curentă, dar nici spațiu suficient. Adevăratul pericol e desființarea acestor școli.

Nicolae Ciucă cere ca până la sfârșitul anului 2024 să nu mai fie nicio școală cu WC-ul în curte. La perspectiva desființării unităților de învățământ cu toaleta neconformă, care e mult mai nocivă pentru România, nu s-a gândit. Aceste unități sunt chiar în zonele cu populația cea mai vulnerabilă, unde și riscul de abandon școlar e foarte ridicat. Premierul probabil nu a corelat cifrele referitoare la WC-ul din curtea școlii cu cele care arată gradul de sărăcie din jurul acelor unități de învățământ, cu populația vulnerabilă, cu gradul de abandon școlar din respectivele comunități și lipsa infrastructurii de orice fel, de la cea rutieră până la apă-canal. Uneori chiar și electricitate, în unele sate care și azi au rămas neelectrificate. 

Pe sistemul „să facem totul”, premierul și-a pus la zid doi miniștri care, teoretic, ar trebui să găsească soluții pentru a obliga primarii să acceseze fondurile și să construiască toalete în interiorul școlilor. Dar unde? De fiecare dată când s-a pus problema aceasta, din teren au venit reacții din partea celor care au arătat că într-o clădire cu trei sau patru încăperi folosite ca săli de cursuri într-un sat deja depopulat nu se poate transforma una dintre clase în toaletă. Chiar dacă ar face asta, nu ar avea apă și canalizare. Pentru fosă septică și puț e nevoie de o sumă mult mai mare decât cea prevăzută în bugetele calculate pe principiul egalității, fără a ține cont de diferențe.

Probleme socio-economice grave

Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, a explicat că două treimi din bugetul ministerului s-a alocat, anul trecut, pentru conformarea toaletor din curţile şcolilor, dar banii s-au întors la bugetul de stat, pentru că autorităţile locale nu au folosit această linie de finanţare. Totuși, există o evoluție: au rămas 100 de şcoli cu WC-ul în curte, din mai mult de 2.000, câte erau acum patru ani, după investițiile făcute de Ministerul Educației. Discuția a mai avut loc și la începutul acestui an, când Guvernul deja se pregătea să elimine problema „din rădăcină”, prin desființarea unităților școlare cu WC-ul în curte. Cei care au găsit „soluția” - ca să dăm bine în statisticile internaționale - nici măcar nu s-au gândit la elevii care vor abandona școala, neavând cu ce să se deplaseze, uneori pe distanțe de zeci de kilometri, la alte școli din localitățile învecinate. Analiza statisticilor arăta că nu e o mare pierdere să se desființeze aceste unități cu o medie de 144 de elevi fiecare și fără statut juridic și administrație proprie. 

Tot atunci, Ministerul Educației a alocat bani pentru 126 de școli, pentru rezolvarea problemei WC-urilor neconforme. Dar banii nu au fost dați pentru toate școlile care au această problemă și nici măcar nu li s-au alocat direct școlilor, ci Consiliilor Locale, care au trimis fondurile înapoi.

Calcule greșite de la început

Cei care au refuzat banii mai au nevoie de canalizare sau fosă septică, alimentare cu apă, unele localități nici măcar nu pot avea rețele de alimentare cu apă și canalizare, nu neapărat pentru că nu sunt bani sau pentru că nu s-a investit, ci pentru că nu permit condițiile tehnice, în zonele izolate, mai ales la munte și în Delta Dunării. 

Sindicatele din învățământ atrăgeau atenția de atunci că suma alocată este imposibil de folosit pentru a construi toalete în interiorul unora dintre școli din mediul rural: circa 15.000 de euro, împărțiți în mod egal, „din pix”, fără alte calcule la fața locului. Iar Consiliile Locale – unele deja în faliment, în zonele sărace și depopulate – ar trebui să pună restul de bani pentru fose septice, puțuri și încălzire, la iarnă, deși bugetele locale deja nu mai pot asigura nici salariile angajaților primăriilor, la final de an. „Vrem să știm care sunt cauzele pentru care primăriile nu au vrut să acceseze banii, care au fost sumele alocate, câte unități sunt în această situație și cum ar putea fi obligate Consiliile Locale? Problema canalizării, a foselor septice, a apei curente și multe altele nu se rezolvă cu aceeași sumă. Ministerul ar trebui ca măcar acum să facă această analiză corect. Am mai văzut, într-un sat din Teleorman, o toaletă de 100.000 de euro, dar fără apă curentă, într-o școală veche de 100 de ani, cu parchetul pus direct pe pământ. Ministerul ar fi trebuit să aibă controlul asupra școlilor, dar s-a vrut descentralizare și acum nu se poate controla ce se decide în Consiliile Locale”, a explicat, pentru Jurnalul, Marius Nistor, președintele FSE „Spiru Haret”. Prin descentralizare, sindicatele mai spun că s-a ajuns și la presiuni ale politicului asupra conducerii școlilor, astfel încât este afectat procesul de educație. 

Soluția comasării școlilor pentru a se elimina problema latrinelor din curte va duce, inevitabil, la abandon școlar și o mai mare depopulare a zonelor deja sărace. Apoi la creșterea șomajului, sărăciei și infracționalității. Dar în cifrele despre latrine vom sta bine, la următoarea numărătoare Eurostat.