Propunere Jurnalul: Eliberaţi-l pe Stănculescu!

După 20 de ani de la evenimentele din decembrie ’89, Victor Ata­na­se Stănculescu, general al Arma­tei Române, se află încă în închisoare. Nimic nu pare să-i impresioneze pe ma­­gistraţi pentru a-l elibera. Nici vârsta înaintată, nici lunga listă a boli­lor de care suferă, nici timpul scurs de la presupusele lui fapte. Nici măcar ideea că însăşi justiţia se decredibili­zează, ţinând în boxa acuzaţilor un bă­trânel, pe care, dacă l-ar elibera, numai pericol social nu s-ar numi. Dacă acesta ar putea fi un motiv…

Dar ce mai contează? Victor Atanase Stănculescu nu e Gorbunov, interlopul pe care un simplu glaucom "l-a aruncat" peste gardul în­chisorii. Nu contează că ori­când, potri­vit ultimelor investigaţii medicale, gene­ralul Stănculescu ar putea părăsi această lume, riscul cardiac fiind ma­xim. Nu contează că medicii specialişti care l-au examinat au avertizat că gene­ralul Stănculescu trebuie monitorizat şi tra­tat în unităţi sanitare de vârf. Probabil că, în cinismul ei, acea comi­sie de expertiză, care a decis că generalul Stănculescu îşi poate trata cele 12 boli în reţeaua sanitară a penitenciarelor, a considerat-o de vârf! Păi, şi-atunci, Gorbunov şi alţii ca el de ce au scăpat?


În timp ce alţi infractori, adevărate pericole publice, au obţinut întreruperea pedepsei pentru ce te miri boli, generalul Victor Atanase Stănculescu este plimbat prin instanţe şi ţinut după gratii, deşi are 80 de ani şi suferă de nu mai puţin de 12 boli.

Cazul lui Serghei Gorbunov eliberat din închisoare pentru a se trata de glaucom, a adus în atenţia presei cazurile a peste 40 de infractori condamnaţi pentru crime, violuri, trafic de droguri. Într-un cuvânt adevărate pericole pentru societate, dar probabil inofensive pentru  instanţe din moment ce i-au eliberat, iar aceştia duşi au fost, că nu s-au mai întors.

Nu de aceeaşi clemenţă a avut parte şi generalul Victor Atanase Stănculescu condamnat la 15 ani de închisoare, în dosarul Revoluţiei de la Timişoara din decembrie '89. În ciuda expertizelor medico-legale efectuate încă din 1996, el nu a reuşit să obţină întreruperea pedepsei.

O nouă încercare a avut loc săptămâna aceasta, când Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a amânat pentru 14 aprilie judecarea dosarului generalului. Motivul amânării l-a constituit faptul că noua expertiză medico legală ale cărei concluzii le prezentăm mai jos nu a fost semnată de toţi membrii comisiei de medici. Instanţa a constatat că raportul de expertiză a fost semnat doar de doi membri ai comisiei, respectiv de preşedintele acesteia - dr Valentin Iftenie şi de reprezentantul reţelei sanitare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor - dr Condeescu Primavera. În consecinţă, instanţa a decis ca expertiza să fie semnată de toţi membrii comisiei, până la termenul următor al dosarului.

RISC VASCULAR SAU CARDIAC MAXIM
Pentru realizarea noii expertize medico-legale, Victor Atanase Stănculescu a fost supus mai multor investigaţii la începutul acestui an, atât în cadrul Penitenciarului Jilava, cât şi la Institutul de Medicină Legală, Spitalul Colţea, Spitalul Bagdasar, Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, Spitalul de Psihiatrie Obregia, Institutul Naţional de Neurologie şi Boli Neurovasculare.

În urma investigaţiilor făcute la acest institut, concluziile au fost că "bolnavul Stănculescu Victor Atanase se află într-o situaţie de risc vascular sau cardiac maxim", şi se propunea monitorizarea bolnavului deoarece "în momentul de faţă are nevoie de o terapie activă, pentru a evita consecinţele nefaste". De asememea, medicul care l-a examinat, prof. dr Crina Sinescu este de părere că supravegherea medicală a lui Victor Atanase Stănculescu este posibilă "numai în unităţi medicale de vârf". Or, dacă un spital din penitenciar nu a putut trata un glaucom, nu poate fi considerat de vârf şi cu atât mai puţin ar putea să-l trateze pe generalul Stănculescu de lungul şir al bolilor de care suferă.

Care sunt bolile de care suferă generalul

La 12 martie 2009, comisia de nouă expertiză medicală de la IML a trimis Tribunalului Militar Bucureşti - Secţia Penală, un raport de nouă
expertiză medicală, care i-a stabilit următorul diagnostic lui Victor Atanase Stănculescu:

1. Insuficienţă cardiacă clasa II/III NYHA prin:
  1.1. boală cardiacă ischemică prin stenoze/ocluzii coronariene aterosclerotice;
   1.2. hemibloc atero-superior stâng;
   1.3. hipertensiune arterială esenţială stadiul II (JNC VII), grup de risc foarte înalt cu
   1.4. hipertrofie de ventricul stâng

2. macro şi microangiopatie cerebrală aterosclerotică cu:
  2.1. accident vascular cerebral ischemic în antecedente:
    2.1.1. în anul 2001 - posibil (anamnestic);
    2.1.2. în anul 2004 - documentat;în prezent fără manifestări clinice.

2.2. leziuni ischemice occipital dreapta;
2.3. leziuni lacunare cronice.

3. Leucemie limfocitară cronică stadiul O (A):
- fără semne generale de boală;
- fără organomegalie (ganglioni, ficat, splină);
- fără indicaţie de tratament, în prezent.

4. Oftalmologic:
 4.1. ambii ochi - astigmatism hipermetropic compus;
 4.2. cataractă:
 4.2.1. senilă, aproape matură - ochi drept;
 4.2.2. senilă incipientă - ochi stâng.

5. Pahipleurită bazală dreaptă.

6. Gastrită atrofică:
 6.1. a corpului gastric - autoimună (tip A):
 6.1. antrală - prin factori de mediu (tip B).

7. Microlitiază renală bilaterală.

8. Constipaţie cronică funcţională.

9. Dislipidemie mixtă.

10. Adenom de prostată

11. Hemoroizi interni.

12. Diabet zaharat tip (în observaţie - semnalat în urma consultului neurologic).

COMPLICAŢII IMPREVIZIBILE, DAR RĂMĂNE ÎN PENITENCIAR!
Raportul de nouă expertiză medico-legală semnat de şeful IML, Dan Dermengiu, admite că "patologia menţionată, ce poate fi interpretată ca fiind gravă, datorită pe de o parte comorbidităţiilor complexe, iar pe de altă parte întrucât evoluează pe fondul unui organism de vârstă înaintată, cele două condiţii potenţându-se reciproc, este susceptibilă de complicaţii imprevizibile ce pot apărea mai ales dacă nu sunt respectate recomandările terapeutice. Actualul stadiu evolutiv al bolilor de care suferă Stănculescu Victor-Atanase permite acordarea asistenţei medicale şi în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, sus-numitul fiind:

- inapt de efort şi necesitând
- teevaluări periodice de specialitate, mai ales în sfera cardio-vasculară şi neurologică, în urma cărora se va putea stabili atât efectuarea unor evenutuale alte investigaţii paraclinice cât şi adjustarea schemei terapeutice.

Cu toate acestea, raportul precizează că "având în vedere cele menţionate apreciem că asistenţa medicală ar fi de dorit să se realizeze la nivelul unei unităţi sanitare cu paturi din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, eventual prin internări periodice într-un penitenticar-spital astfel încât să se paote asigura, pe lângă o monitorizare medicală eficientă şi decelarea în timp util a unei posibile decompensări a echilibrului biologic care să ameninţe viaţa, cu atât mai mult cu cât pacientul este vârstnic, iar «detenţia în sine antrenează inevitabil efecte asupra deţinuţilor» (Jurisprudenţa CEDO).


Prin prisma precizărilor formulate şi în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală considerăm că, în actualul stadiu evolutiv al bolilor de care suferă, dacă sunt respectate recomandările, inclusiv cele terapeutice, care au fost făcute, Stănculescu Victor-Atanase «deşi nu beneficiază de o calitate a vieţii echivalentă cu aceea pe care ar fi avut-o în libertate» (Jurisprudenţa CEDO) nu se află în imposibilitatea executării pedepsei în regim penitenciar, exclusiv din punct de vedere medical".
 

Fragment dintr-un Jurnal necenzurat

Exact în ziua când actualul şef al statului studia atent chipurile, deloc vesele, ale generalilor şi ofiţerilor prezenţi la tradiţionalul bilanţ anual al armatei, cel ce a condus România, pentru câteva ore, cruciale, la 22 decembrie 1989, enigmaticul Victor Atanasie Stănculescu era condus, ca ultimul infractor, în boxa acuzaţilor. S-a aşezat liniştit. Şi a întors curios capul spre stânga sa, căutând parcă pe cineva anume în sală. O clipă i s-a părut că a recunoscut un chip drag. Apoi a privit spre cel menit să îi comunice, conform procedurilor legale, prin ce furci caudine mai trebuie să treacă...

... Aşa mi-am adus aminte că l-am văzut ultima dată la Buzău. Trecea în rezervă un general care nu a ezitat să îl numească pe Stănculescu drept un model al său. Acesta venise îmbrăcat în uniformă. Un oficial i-a menţionat la microfon prezenţa, dar de emoţie i-a greşit gradul. L-a corectat imediat un general care "a mâncat armată pe pâine". Reacţia celor din sală - ofiţeri activi şi în rezervă - a fost una spontană. De simpatie. Până şi preotul militar l-a rugat, ulterior, să accepte un instantaneu fotografic cu el.

Stănculescu era calm. La fiecare întrebare referitoare la ceea ce a fost în decembrie 1989 schimba vorba, referindu-se, ca din întâmplare, la un meci de fotbal, transmis în direct la televizor. Presimţea că libertatea sa este de scurtă durată şi îi va fi luată în curând. Se bucura, în felul său, relativ rece, de orice dialog cu aceia care îi arătau sincer respectul lor. Părea că vede nisipul cum se scurge în propria clepsidră... 

... Acolo unde o amintire semnificativă este legată de convocarea-bilanţ, evident tot a armatei, din 1985, când şef al statului era Nicolae Ceauşescu. Pe treptele actualei Universităţi Naţionale de Apărare, pe atunci Academia Militară, erau adunaţi ofiţeri-elevi meniţi a aplauda nolens, volens sosirea comandantului suprem.

La una dintre repetiţii, generalul Vasile Milea - pe atunci şeful Marelui Stat

Major - a fost total nemulţumit de cele văzute. A tunat şi a fulgerat. Garda a încremenit cu armele prezentate pentru onor. Ceilalţi generali nu mişcau în front. Singurul care şi-a păstrat sângele rece a fost Victor Stănculescu. A aşteptat ca Milea să intre în holul Academiei Militare, după care s-a întors spre comandantul gărzii şi i-a ordonat calm să plece cu subordonaţii în cazarmă.

Speriat iniţial de reacţia lui Milea, ofiţerul respectiv şi-a regăsit graiul şi a replicat scurt, dar bucuros: - Am înţeles! Garda a primit ordin să mânuiască arma pe umăr, apoi la picior. În pas de defilare a pornit spre unitatea aflată în apropiere.

A venit apoi ziua deschiderii convocării amintite. Autoturismul în care se afla Nicolae Ceauşescu a oprit în faţa scărilor de la intrarea principală în Academia Militară. Aplauze şi scandări tipice vremii. Numai că nu Constantin Olteanu l-a aşteptat pe şeful statului, ci... Vasile Milea. Stănculescu preferase să fie undeva, după uşile de sticlă, în holul oficial de primire. Presimţise enervarea lui Ceauşescu. Nici nu a apucat Milea să dea raportul de rigoare şi preşedintele i-a tăiat-o scurt: - Unde-i Olteanu?

Un locotenent-major i-a oferit un buchet de flori. Ceauşescu era de nerecunoscut. Cu pete maronii pe faţă. Cu priviri neîncrezătoare în ofiţerii aflaţi acolo pentru a marca ataşamentul cadrelor militare faţă de comandantul suprem. A intrat în holul unde se afla şi Victor Stănculescu. Afară, pe scări, s-a răspândit zvonul că Olteanu va fi schimbat pentru că... a fost primit de Gorbaciov la Moscova. Cei prezenţi erau uluiţi de întorsătura lucrurilor. Inclusiv de faptul că, de facto, ministrul Apărării îl sfidase pe şeful statului, nefiind prezent la sosirea acestuia la Academia Militară. Ceauşescu, încă nervos, nu intrase în sală.

Brusc a apărut maşina ministrului Apărării. Constantin Olteanu s-a dat jos în tăcere. Ofiţerii aflaţi pe scări încremeniseră. Acesta a urcat demn, cu o mână pe poala mantalei, spre uşa de sticlă a Academiei Militare. Din spatele acesteia, Victor Stănculescu privea imperturbabil. Nu puţini aveau presentimentul că, dintre toţi, probabil doar el ştia viitorul ţării... (colonel r. Ion Petrescu)