Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un mesaj care a aprins spiritele este al unei doamne care condamnă compasiunea cu care sunt priviţi refugiaţii: „Din Ucraina au fugit 1,7 milioane de oameni din cauza războiului și-i compătimesc toți, iar din România, 5-7 milioane, fără să fie război, și nu-i compătimește nimeni”. Reacțiile dure nu au întârziat să apară.
Tot pe rețelele de socializare, un internaut pro-Rusia face o remarcă ironică referitoare la cum sunt prezentate ştirile despre război. „OK, am înţeles de la unii dintre voi: ruşii sunt ăia răi care cenzurează, arestează, bat, omoară, iar ucrainenii sunt the good boys, exemplu de toleranţă etnică şi ideologică, mai mereu victime. Putin e un fel de Stalin al zilelor noastre care îşi duce poporul la sapă de lemn, iar Zelensky este un Churchill la puterea n+1, dar care nu prea trage la măsea, care este şi vedeta TV, un curajos şi mare iubitor de popor. Am înţeles, ce atâta propagandă?”. Are mulţi prieteni care îi dau like și îi comentează. Acelaşi bărbat făcea în urmă cu câteva luni o campanie aprigă împotriva vaccinării și susținea că nu există coronavirus!
Am cerut mai multor psihologi să ne explice cum s-a ajuns la acest război virtual.
„Există o anumită categorie de oameni care manifestă comportamente verbale din registrul alegaţiilor, raportat la poporul ucrainean care în aceste momente se află într-o situaţie de criză. Este extrem de important să reţinem aspectul că există acești oameni care, prin contagiunea din mediul online, transferă comportamente verbale fără a avea legătură atât cu realitatea existentă între cele două ţări cât şi cu ceea ce experimentează poporul rus, dar şi cel ucrainean în cadrul acestui conflict”, atrage atenţia Narcis Constantin Sima, psiholog în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Argeş.
„Această poziționare antagonică ne adâncește problemele”
Citește pe Antena3.ro
Un psihoterapeut este de părere că astfel de postări apar la persoane care, la rândul lor, au suferit traume și nu au găsit compasiune și empatie la apropiați. Aceşti oameni nu au reușit să depășească momente dificile din viața lor și se exteriorizează în acest mod, consideră specialiștii. „Am observat și eu, din păcate, această sciziune între două tabere. Această poziționare antagonică ne adâncește problemele! Nu este ca și cum unii ar avea acces la adevăruri absolute și alţii, nu. Sunt filtre psihologice, filtre perceptive care ne fac să avem o poziţie sau alta. Filtrele ne duc de foarte multe ori în eroare. Ne țin într-o viziune distorsionată a realității. De ce oamenii tind să se ducă într-o direcție sau cealaltă ? Sunt aceste filtre pe care le-am format de-a lungul timpului! Sunt și sechele din comunism care au afectat aceste filtre subiective și ne influenţează percepţii, atitudini, comportamente. Eu cred că atunci când ai o apetență pentru lupte și conflicte este foarte important să începi să te întrebi tu de ce ai această tendință de a te duce acolo. De ce această poziţie antagonică faţă de aproapele tău? E ceva din interiorul tău! Este important să ne întrebăm unde anume în viața noastră, în copilăria noastră, am experimentat un sentiment acut de deconectare, nu am simți apartenența, nu am simţit că suntem acceptați. De foarte multe ori, este vorba de răni și traume în interiorul nostru care ne fac să ducem un război în afara noastră. Pentru că noi nu am experimentat în interiorul nostru un sentiment de conexiune, de atașament, cu oamenii semnificativi din viaţa noastră. Această atitudine a noastră este o reflectare a acestui sentiment de deconectare. Oamenii care au astfel de comportamente trăiesc ei înşişi un sentiment de deconectare de propriile trăiri, pentru că un tablou în care oamenii fug cu copii în brațe din fața urgiei nu are cum să nu atingă o coardă sensibilă în interiorul nostru. Nu are cum să nu ne pună în contact cu compasiune, cu empatie. Când nu o face, e important să înțelegem că de fapt noi suntem cei traumatizați și nu putem avea empatie și compasiune, pentru că noi nu am trăit asta!” , explică, pentru Jurnalul, Valeria Vîrlan, psiholog-psihoterapeut, membru al Asociaţiei Române de Psihoterapie Integrativă (ARPI).
„Sunt filtre psihologice, filtre perceptive care ne fac să avem o poziţie sau alta. Filtrele ne duc de foarte multe ori în eroare. Ne țin într-o viziune distorsionată a realității”
psiholog Valeria Vîrlan
>
Empatie transmisă din generație în generație
Cele mai multe postări de pe rețelele de socializare sunt ale unor oameni impresionaţi suferința ucrainenilor și a refugiaţilor. Oamenii le întind o mână, le oferă ceva de mâncare sau un pat în care să doarmă. Fiecare ajută cum poate! Sunt foarte multe anunţuri postate de cei care îşi pun la dispoziţie locuinţele gratuit unor familii de refugiaţi. Nu este de mirare că oamenii au reacţionat astfel. Poporul român are transmise din generaţie în generaţie empatia şi spiritul de a oferi ajutor necondiționat, explică psihologul. „Conform studiilor, fiecare stat îşi are psihologia proprie şi împărtăşeşte valori şi credinţe atât individuale, cât şi colective. Conform «Psihologiei poporului român», lucrare elaborată de psihologul Daniel David (n.r. rectorul Universităţii Babeş -Bolyai), din generație în generaţie este transmisă o valoare interiorizată de a veni în ajutor. Şi de această dată, ca un argument în plus, se demonstrează că poporul român îşi arată disponibilitatea de a oferi ajutor necondiționat fiinţelor umane care experimentează la nivel subiectiv psihologic, elemente specifice stresului posttraumatic indus de război. Încă o dată poporul român îşi arată capacitatea de empatie în relaţia cu semenii ucraineni, care în această perioadă se află în grea încercare”, a declarat pentru Jurnalul psihologul Narcis Constantin Sima.
Facem haz de necaz!
Evident că în mediul online au apărut şi o serie de glume pornind de la conflictul armat. Majoritatea se amuză pe seama reacției românilor la războiul de la graniță. „A zis Putin că nu o să dea cu bombe în România pentru că noi deja suntem proști de bubuim!” sau „Unde sunt dacii liberi? La coadă la pașapoarte.” Acest haz de necaz nu face rău nimănui atâta vreme cât nu este tendenţios, spun psihologii. Mai mult de atât, ne descreţeşte frunţile şi ne induce o stare de bine, terapia prin râs aducând beneficii organismului şi psihicului.
„Războiul ăsta a scos la suprafață toată ura din rasa umană. Câtă ură să ai în tine, încât să fii de acord cu vărsarea de sânge? Câtă frică de schimbare, încât să nu fii de acord cu progresul? Oare nu este în logica sănătății mintale să condamni agresorul?”, a scris o româncă pe contul ei de socializare
Psihologul Valeria Vîrlan s-a alăturat iniţiativelor umanitare şi oferă suport psihologic refugiaţilor ajunşi în ţara noastră. Este implicată în mai multe grupuri de voluntariat. Îi ajută pe oamenii care au fugit din ţara lor discutând cu ei online. Cea mai mare problemă vine de la faptul că mulţi refugiaţi nu vorbesc română sau engleză. Comunicarea se face prin intermediul unor psihologi din cadrul ARPI care vorbesc limba ucraineană.
