Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"O colega de clasa a fiicei mele, de 13 ani, a avut o tentativa de suicid. Presa n-a aflat, iar parintii, dar si psihologii care s-au ocupat ulterior de fata spun ca ea a avut noroc. Ca nu s-a aflat", povesteste psihologul Gabriela Romanet. "Daca ar fi venit presa si ar fi popularizat cazul, fetita aceea ar fi trebuit sa faca fata unor presiuni suplimentare, venite din partea societatii. Iar adolescentii care au o depresie si o tentativa de suicid sunt foarte vulnerabili, nu pot face fata presiunilor sociale suplimentare. Ei abia reusesc sa faca fata presiunilor interioare, parerilor personale despre viata si moarte... Presa extinde, externalizeaza acest conflict interior".
Pe 21 mai 2011, presa aducea pe lume un alt subiect. La Targu Jiu disparuse o eleva de 19 ani, iar un cotidian central titra: "Disparitia misterioasa a liceenei eminente i-a bulversat pe locuitorii orasului". In fiecare zi, dispar copii in Romania. Comunicatele de presa ale Politiei Romane sunt pline de anunturi cu adolescenti fugiti de acasa, pentru gasirea carora se solicita ajutorul, prin mediatizare. Niciunul dintre ei nu apare insa, la televizor sau in ziare. Drama prin care trece un copil n-a fost niciodata o stire, daca n-a avut s-un dram de spectacol in ea. Reteta unui subiect de succes contine ingredientele: moarte, sange, sex. Rareori, din fericire, disparitiile de copii devin spectaculoase si, prin urmare, subiecte de presa. De ce a fost cazul Ralucai Dragusin (19 ani) tratat altfel? Avea deja premizele unei drame. Promitea, din start, un final tragic, o inmormantare, lacrimi, rating si trafic, adica. Inainte de a disparea, Raluca trimisese un SMS unei colege: "Vei fi mesagerul meu, draga. Probabil ca ma vor cauta, mai devreme sau mai tarziu. Spune-le ca am plecat sa-mi indeplinesc planurile de a ma sinucide." Pentru intreaga mass-media, acesta a fost agatamentul.
22 mai 2011 – Acelasi cotidian central ne informeaza ca "Eleva eminenta a fost gasita moarta in Jiu cu un ghiozdan plin cu pietre in jurul gatului". Modul in care tanara a ales sa-si ia viata creste spectaculozitatea subiectului. Din acest moment, orice informatie despre eleva sinucigasa devine... vitala si de interes national. In aceeasi zi, apare stirea conform careia "In clasa in care invata liceana sinucigasa existau mai multi elevi care nu credeau in Dumnezeu". Articolul are in deschidere o fotografie mare a fetei, cu fotoexplicatia: "Nu se stie daca Raluca facea parte din grupul celor care nu credeau in existenta lui Dumnezeu". Fara comentarii.
23 mai 2011 - "Premianta Raluca s-a sinucis cum scrie la carte". In articol gasim numele si autorul cartii din care s-a inspirat Raluca Dragusin in actul suicidal. Sunt indicate greutatea exacta a rucsacului ei plin cu pietre si modul in care fata si-l prinsese de ea, inainte de a se arunca in apa. Se insista temeinic asupra performantelor scolare ale fetei, pentru a spulbera, involuntar sau nu, orice indoiala tinerilor care inca mai cred ca invatatura iti da o sansa in viata.
27 mai 2011 – Acelasi cotidian central anunta: "SOCANT: Inca un elev s-a aruncat in Jiu cu un ghiozdan plin cu pietre in jurul gatului". Minorul decedat apare in text cu nume si prenume. Plus imaginea cadavrului abia scos din apa. In text, un psiholog isi face meseria si avertizeaza: "Mediatizarea excesiva nu face altceva decat sa incurajeze replicarea modelului de rezolvare a acestor situatii problematice". Cui ce-i pasa? Circul merge inainte! In aceeasi zi e publicat un alt articol: "Vezi aici prima fotografie cu liceanul care si-a gasit sfarsitul la fel ca eleva eminenta". In textul de sapte randuri se spune ca tanarul avea in rucsac "X" kg de pietre, adica exact cantitatea mentionata de acelasi ziar in cazul Ralucai.
28 mai 2011 - "Clip in memoria elevului gasit cu un ghiozdan plin cu pietre in jurul gatului". Stirea are cateva randuri - "Prietenii lui Mihai au postat pe internet un filmulet in care apare o fotografie cu acesta".
29 mai 2011 - "Vezi aici de ce a murit elevul gasit in Jiu cu un ghiozdan plin cu pietre legat de gat". Prin inec.
30 mai 2011 - "Targu-Jiu: Sinucideri la indigo: Inca o eleva s-a aruncat in Jiu dupa modelul liceenei eminente". Articolul e ilustrat cu poza adolescentei de 13 ani, "eleva in clasa a VII la Scoala Generala din Stanesti", blurata neconvingator. Apare si poza unei vecine Adriana B. (in articolul original, numele e intreg), care "a spus ca minora a mai incercat anul trecut sa-si taie venele". Poze din spital (copilul sinucigas are o patura trasa pe cap). Poza tatalui, Constantin B. (in articolul original, numele e intreg), care declara "eu eram la munca, la Targu-Carbunesti. Nu stiu ce s-a intamplat. Nu am cuvinte. Chiar nu consuma bauturi alcoolice". E publicata si poza trecatorului care a salvat adolescenta, sarind dupa ea in apa.
31 mai 2011 - "Targu-Jiu: Liceanul care a copiat modelul sinuciderii elevei eminente, condus pe ultimul drum: «Acum a ajuns langa mama sa, asa cum isi dorea»". Foto de aproape, cu dricul inconjurat de copii. Fotoexplicatie: "Sicriul a fost purtat pe brate de colegii sai".
Azi e inca liniste. De la un post TV care n-a ratat nici o stire despre "sinuciderile cu rucsacul plin de pietre" aflam ca psihologii Inspectoratului Scolar Gorj au inceput "o ampla campanie in scoli". Elevii completeaza "chestionare ale depresiei", in baza carora vor fi evaluati. Presa merge mai departe... "Presa ar trebui sa se comporte cu discretie si cu responsabilitate. Ar trebui sa vorbeasca despre fenomen, cu detasare, cu o concluzie optimista, si nu despre istorii de caz", sustine psihologul Gabriela Romanet. "Insa mass-media nu-si mai asuma functia educativa si devine, in cazul acestor subiecte, un complice indirect la tentativele de suicid. Pentru ca se joaca cu implicatia emotionala".
Furadan si inocenta
Moartea Madalinei Manole a fost urmata de o intensa mediatizare a cazului (ce substanta a ingerat, in ce cantitate, mancase sau nu inainte, ce gust/miros are Furadanul, care este denumirea comerciala, doza letala, de unde se poate procura si cat costa). Drept urmare, pentru o vreme Furadanul a devenit otrava sinucigasilor romani.
In iulie 2010, la cateva zile dupa declansarea furiei mediatice, o femeie de 58 de ani si-a pus capat zilelor ingerand Furadan. "Se uita la stiri, apoi a venit la mine, s-a uitat in ochii mei si mi-a zis: «Daca fata asta frumoasa a ales o moarte atat de simpla, ce-ar fi sa incerc si eu?!». Nu am luat in seama acest avertisment", declara sotul femeii ziaristilor care s-au simtit datori sa publice informatia. Ca un fel recunoastere a meritelor. Intru propovaduirea calitatilor Furadanului, spre stiinta si inspirarea deprimatilor lipsiti de idei.
La fel de responsabile sunt si articolele despre copiii care-si pun capat zilelor prin spanzurare. Daca dai o cautare pe google dupa cuvintele "copil spanzurat", obtii 3.590.000 de rezultate. Si toate sunt pagini online ale mass-media. Acelasi motor de cautare are, pentru cuvintele "psihologia copilului" - 344.000 de rezultate. Iar pentru "spovedanie", 291.000 de rezultate. Moartea face trafic. Sinuciderea aduce rating. Iar noi, cei care scriem si vorbim despre ea, o propovaduim zilnic, uitandu-ne apoi inocent, in fiecare seara, in ochii propriilor copii.
Citește pe Antena3.ro
