Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Presedintele Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei Oamenilor de Stiinta, prof. univ. dr Ioan Scurtu, publica la sfarsitul anului trecut, pe site-ul personal (www.ioanscurtu.ro), o analiza intitulata "Reorganizarea administrativ-teritoriala. Expresie a crizei economice si politice din Romania". Pornind de la planurile actualei puteri de reorganizare a tarii, profesorul Ioan Scurtu prezinta in aceasta analiza initiative similare din perioada interbelica si motivele ce au stat in spatele lor.
"Insistenta si intransigenta unor politicieni privind necesitatea reorganizarii administrativ-teritoriale a Romaniei, prin crearea altor structuri, diferite de cele traditionale – comuna si judetul – mi-au adus in memorie alte asemenea atitudini dintr-un trecut nu foarte indepartat.
Iar comparatiile sunt pline de semnificatie. Trasatura lor comuna este aceea ca au fost initiate in timpul unor crize (economice, politice, morale), constituind un important factor de diversiune, adica de distragere a atentiei populatiei de la problemele grave cu care aceasta se confrunta, oferindu-i un subiect de care sa se pasioneze, avand in vedere ca o reorganizare administrativ-teritoriala afecteaza, intr-un fel sau altul, viata fiecarui cetatean. Propunerile au fost prezentate, de fiecare data, ca vizand o apropiere a institutiilor administrative de cetateni si cresterea autonomiei locale, pentru rezolvarea mai rapida a problemelor cu care populatia se confrunta. De fiecare data, s-a insistat pe depolitizarea administratiei si pe promovarea in posturile de conducere a unor profesionisti, oameni integri si incoruptibili.
In 1929 se infiinteaza Directoratele Ministeriale
O prima initiativa majora a apartinut guvernului national-taranist prezidat de Iuliu Maniu, care a decis reorganizarea administrativa a Romaniei, prin legea 3 august 1929. Contextul general se prezenta astfel: criza economica mondiala izbucnise, iar efectele ei se simteau si in Romania; miscarile sociale luau amploare (peste cateva zile avea sa se declanseze greva muncitorilor de la Lupeni, in timpul careia au fost ucisi 22 de muncitori, iar alti 58 au fost grav raniti); tensiunea politica era in crestere ca urmare a atitudinii arogante a national-taranistilor care dispuneau de o covarsitoare majoritate in Parlament (detineau 348 locuri de deputat din cele 387), fapt ce a determinat principalele partide din opozitie (Partidul-National-Liberal si Partidul Poporului) sa se retraga din Adunarea Deputatilor si din Senat la 15 iunie 1929.
Principala inovatie a acestei legi consta in infiintarea a 7 noi unitati administrative numite Directorate Ministeriale, structurate pe provincii istorice: Muntenia, Moldova, Oltenia, Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, in fruntea carora au fost numiti directori ministeriali. Dincolo de propaganda oficiala, realitatea este ca prin crearea celor 7 Directorate Ministeriale s-a urmarit satisfacerea pretentiei unor fruntasi national-taranisti de a ocupa o functie inalta, dupa ce nu fusesera inclusi in guvernul constituit la 10 noiembrie 1928. Acestia au avut o misiune importanta si anume de a asigura victoria PNT in alegerile comunale si judetene. Directorii ministeriali au «muncit cu spor», astfel ca in respectivele alegeri, desfasurate in perioada 5 februarie – 16 martie 1930, listele PNT au intrunit majoritatea sufragiilor, acest partid asigurandu-si controlul asupra structurilor administrative locale, in care si-au plasat propriii partizani politici. Parlamentarii national-taranisti nu au realizat ca legea pentru reorganizarea administrativ-teritoriala a Romaniei se interfera cu alte zeci de legi, care reglementau domenii conexe. Ca urmare, dupa cateva luni, au inceput sa modifice legea din3 august 1929, astfel ca ea a devenit inoperanta. Pana la urma, aceasta lege a fost abandonata de Guvernul Iorga (constituit la 18 aprilie 1931), iar national-taranistii, reveniti la putere in iunie 1932, nu au mai repus-o in vigoare. Asadar, o prima si spectaculoasa tentativa de creare a unei supraunitati administrative a esuat", scrie prof.univ.dr Ioan Scurtu.
1938: Regele Carol al II-lea instituie Tinuturile.Presa, folosita pentru stigmatizarea politicienilor
Analiza profesorului Ioan Scurtu continua cu prezentarea unei alte incercarii de regionalizare a tarii. "O a doua actiune de reorganizare administrativ-teritoriala prin crearea unor mari unitati dateaza din 14 august 1938. Era tot o perioada de criza, care a dus la lovitura de stat din 10 februarie 1938, prin care Regele Carol al II-lea a instaurat regimul de autoritate monarhica. A fost introdusa starea de asediu si cenzura, partidele politice au fost interzise, numerosi adversari politici, in frunte cu Corneliu Zelea Codreanu, liderul Miscarii Legionare, au fost arestati. Printr-o vasta campanie de presa erau condamnati vechii politicieni si facuti vinovati de toate relele de care suferea Romania. Se acredita ideea ca pentru eliminarea politicii din administratie, promovarea cinstei si legalitatii, rezolvarea operativa si corecta a cererilor cetatenilor se impunea o noua si autentica reforma administrativa.
Dupa o intensa pregatire mediatica, Regele Carol al II-lea si sustinatorii sai, in frunte cu ministrul de Interne Armand Calinescu, au trecut la fapte. Prin decretul-lege din 14 august 1938 se infiinta o noua unitate administrativa: tinutul. Au fost create 10 tinuturi, cu urmatoarele resedinte: Olt – Craiova, Bucegi – Bucuresti, Marii – Constanta, Dunarea de Jos – Galati, Nistru – Chisinau, Prut – Iasi, Suceava – Cernauti, Mures – Alba Iulia, Somes – Cluj, Timis – Timisoara. In fruntea acestora au fost numiti rezidenti regali, care aveau rangul si salariul de secretar de stat. Principala lor misiune era aplicarea intocmai a deciziilor guvernamentale (regale), asigurarea ordinei si linistei in tinutul respectiv. Rezidentii regali au avut un rol important in organizarea teritoriala a partidului unic, numit Frontul Renasterii Nationale, creat in decembrie 1938, si in asigurarea succesului acestuia in alegerile parlamentare din iunie 1939. Victoria FRN nu putea fi pusa in pericol, deoarece acesta a fost singurul partid politic care a avut dreptul de a depune candidati, dar importanta era participarea cetatenilor la vot. Din acest punct de vedere obiectivul a fost atins, iar regimul sustinea ca se bucura de o larga (aproape unanima) adeziune populara. Cu toate eforturile depuse de rezidentii regali, tinuturile nu au dobandit consistenta. Multe legi adoptate anterior si neanulate duceau la o suprapunere de atributii, ducand la contradictii de nerezolvat. Astfel ca si aceasta reorganizare administrativ-teritoriala a esuat. La 10 septembrie 1940, dupa numai patru zile de la detronarea lui Carol al II-lea, tinuturile au fost desfiintate prin decret semnat de Conducatorul Statului, generalul Ion Antonescu", incheie profesorul Ioan Scurtu.
Cum a inceput
Anul trecut, la sfarsitul lunii martie, reaparea ideea reorganizarii administrativ-teritoriale. In 6 iunie, conducerea PDL a fost mandatata sa discute cu partenerii de coalitie un proiect de regionalizare. Invitat pe 8 iunie intr-o sedinta de guvern, presedintele Traian Basescu le-a cerut membrilor Executivului sa analizeze reorganizarea administrativa a tarii pe 8 judete mari sau 7 judete plus municipiul Bucuresti si zona metropolitana a judetului Ilfov. Principale argumente in favoarea acestui proiect au fost absorbtia fondurilor europene si reducerea birocratiei si a cheltuielilor statului. La 3 noiembrie, intr-o intalnire cu democrat-liberalii la Vila Lac 1, Basescu a spus ca tine foarte mult la reorganizarea tarii si ca aceasta trebuie realizata pana la sfarsitul lui 2011.
Cum a continuat
Reorganizarea tarii a ramas obiectivul declarat al PDL si al Guvernului pentru sfarsitul anului 2011. Conducerea PDL a fost mandatata ca pana la finalul lunii noiembrie sa definitiveze detaliile reorganizarii tarii, inclusiv prin discutii cu UDMR. Intr-o intalnire la Vila Lac au fost avansate o serie de propuneri, de la impartirea tarii in noua judete pana la zece sau doisprezece regiuni. Premierul Boc a recunoscut insa ca procesul depinde foarte mult de negocierile cu UDMR. El a negat ca reorganizarea presupune infiintarea tinutului Secuiesc, cum se specula.
Cine s-a opus
Pentru a debloca discutiile pe reorganizarea tarii, Traian Basescu vine cu o noua propunere pentru UDMR, care se opune proiectului de teama ca va pierde privilegiile obtinute pentru minoritatea maghiara: opt regiuni mari si doua judete Harghita si Covasna. UDMR nu accepta, iar liderul Uniunii Kelemen Hunor insista ca reorganizarea administrativa a tarii ar trebui sa aiba loc in primele patru, cinci sau sase luni ale anului 2013, dupa alegeri. Nu numai UDMR a fost impotriva regionalizarii, ci si lideri locali ai PDL. USL a respins din start ideea regionalizarii, acuzand o intoarcere la comunism.
Ce va urma
Pana in prezent, problema reorganizarii administrative nu a fost rezolvata. O declaratie a sefului statului, principalul promotor al ideii privind reorganizarea tarii, ar putea fi insa un semnal pentru ceea ce se va intampla cu acest proiect. In toamna, Traian Basescu declara la Pro TV ca sustine comasarea alegerilor locale si parlamentare daca aceasta masura este justificata. "Spre exemplu, daca partidele din arcul guvernametal ar fi spus «Hai sa amanam alegerile locale, le facem o data cu legislativele in noiembrie si, intre timp, facem reorganizarea administrativa», ar fi fost o buna justificare", a spus Basescu. Legea privind comasarea alegerilor si organizarea lor in noiembrie anul acesta a fost promovata luna trecuta prin asumarea raspunderii Guvernului.
