La mijlocul podului de peste Prut, la Albita, granita cu Moldova va deveni de la 1 ianuarie si granita Europei.

GRANITA ROMANO-ROMANA. Pe malul Prutului se afla prima sau ultima frontiera a Europei. Depinde de unde privesti

De pe linia rosie, stearsa, marcand, la mijlocul podului de peste Prut, granita dintre cele doua state romanesti se vede Europa. Sfarsitul ei. Sau poate inceputul. De pe podul de la Albita, privelistea e destul de deprimanta: o lume saracacioasa, invaluita de ceata. Meteorologica si nu numai. In ceafa iti sufla, patrunzator, vantul de la rasarit.

Inca se aud ecourile salvelor demonstrative de tun trase in Parcul Herastrau de 1 Decembrie in cinstea Marii Uniri. Aniversare a tuturor romanilor. Pe malul Prutului e liniste. Ceata si liniste. O liniste ca de doliu. Cu foarte multi bani, intre cele doua tari romanesti se asterne o linie de demarcatie, fortificata de tehnologii pe cat de tinere (nascute tarziu dupa momentul Marii Uniri de la 1918), pe atat de eficiente si lipsite de scrupule. O cortina termosensibila, care monitorizeaza pana si migratia vesnic flamanzilor harciogi de pe un mal pe altul al Prutului.

VIZE OBLIGATORII. De la 1 ianuarie, barierele vor sta mai mult coborate

PODURI CU SI FARA FLORI. La 6 mai 1990, romanii de pe cele doua maluri ale Prutului s-au intalnit, plini de entuziasm, s-au luat in brate si s-au pupat. Cei mai filounionisti contabilizasera aproape un milion de romani din ambele state. Unii au sarit in apa pentru a ajunge pe malul celalalt. Ghirlande de flori pluteau pe apa Prutului, de obicei cuminte, nepasatoare si tulbure.

Podul de Flori s-a ofilit repede si, incet-incet, a fost uitat. In satele de pe malul romanesc al Prutului, oamenii abia isi aduc aminte despre acel moment. Zambesc, usor nostalgici, de parca ar frunzari un album din liceu, amintindu-si de una dintre nevinovatele nebunii ale tineretii. Intre timp, oamenii s-au imprastiat fiecare in treaba lui, fiecare cu problemele lui. Doar granita romano-romaneasca a ramas pe loc.

INGHETUL. Ceata si frigul care ne-au intampinat in punctul de trecere Albita vorbesc despre ce s-a intamplat, dupa acel Pod de Flori, intre fratii de pe cele doua maluri. Punctele de trecere a frontierei se aglomereaza doar cand cetatenii moldoveni stabiliti in Occident au concediu si vin pe-acasa. Nici un singur pod nou peste Prut nu a fost construit. Nici nu a fost nevoie de altele. Sunt aceleasi, doar ca acum nu mai sunt pazite de militari. Protocolul dintre pazitorii granitelor nu mai este atat de strict, iar dunga rosie de pe pod s-a sters. In schimb, granita a devenit, in ultimii doi ani, din ce in ce mai greu de trecut dinspre rasarit spre apus. De la 1 ianuarie, cetatenii basarabeni vor pasi pe teritoriul Uniunii Europene doar cu viza.

GRANITA EXTERNA. In primul deceniu al mileniului III, securizarea frontierelor - in cazul statelor moderne - nu se mai face cu militari in termen asteptand transfugii in pozitie de tragere. Nici prin ziduri sau garduri. Armele secolului al XXI-lea sunt inteligenta si profesionalismul, dublate, teoretic, de simtul responsabilitatii. Teoretic doar. Practic, anul 2006 a adus valuri de schimbari si arestari in randul celor ce ar trebui sa asigure securitatea la intrarea in Europa, ceea ce da de gandit cu privire la europenizarea mentalitatilor.

ROMANIA. Un pod prea indepartat pentru romanii de dincolo de Prut

CORTINA. In Punctul de Trecere Albita, un turn din structura metalica, vopsit alb-rosu, se inalta la 100 de metri deasupra solului. Incepand cu sfarsitul anului, va fi dotat cu o instalatie de termoviziune ce va acoperi o arie de 20 de kilometri. Este cel mai inalt dintr-o serie de astfel de turnuri ce vor zadarnici apropierea neobservata de linia ce desparte cele doua state. Instalatia de termoviziune va fi dublata de radare care, la fel, vor observa orice miscare suspecta. Turnurile vor transmite informatiile catre incintele de supraveghere tehnica ale Politiei de Frontiera si, la orice miscare suspecta, agentii cu ochelari de vedere nocturna si masini de teren scumpe dotate, la randul lor, cu aparate de termoviziune vor lua urma indraznetilor care vor forta granita Europei. Delegatii ale Comisiei Europene vor inspecta la sange activitatea frontieristilor romani, sa se asigure ca acestia isi fac treaba constiincios, pentru ca frati om fi, dar branza-i pe viza.

Situatia se ridica la nivelul de performanta optim. Autoritatile comunitare au fost interesate de siguranta si de impenetrabilizarea frontierei rasaritene a Romaniei. Partea romana a trebuit sa aduca pricepere in utilizarea aparaturii sofisticate si viteza de reactie in exploatarea informatiei, capacitate de analiza si putere de anticipare. Aceasta a insemnat identificarea directiilor de migratie clandestina, a retelelor de furturi de masini sau trafic de droguri, a transporturilor de produse contrafacute, dar si plasarea optima, in puncte de maxima acoperire, a instalatiilor fixe de supraveghere.

TRAFIC. Doar vara si de Sarbatori se mai aglomereaza

AMENINTARILE. O alta provocare o reprezinta tentativele de trecere a frontierei pe baza unor documente false. In 1999, verificarea pasapoartelor se facea cu un ac de gamalie, pe care, intre doua controale, politistul de frontiera il tinea infipt in chipiu. Acum, actele de indentitate ale celor ce trec granita sunt verificate cu ajutorul unor aparate de analiza videospectrala, a lampilor cu ultraviolete si a cititoarelor optice. Introducerea obligativitatii vizelor va spori tentatia celor ce tin cu tot dinadinsul sa ajunga in UE de a recurge la documente false. Tentative exista deja. pericol. La granita dintre Republica Moldova si Ucraina se afla acea pata alba numita Transnistria, o veritabila placa turnanta a traficului de arme spre Europa. Statistica poate sa para alarmanta: infractionalitatea a crescut. In realitate insa, a crescut doar gradul de interceptare a infractiunilor - tocmai datorita perfectionarii tehnologiei de securizare a granitelor si a punctelor de trecere a frontierei.

SMOTRU. In cladirea administrativa a Politiei de Frontiera din Albita (judetul Vaslui) se fac pregatiri intense. Se vopseste, se zugraveste sau se pune cate un tablou nou... Se fac pregatiri pentru momente festive. Se zvoneste ca, la sfarsitul anului, insusi presedintele Traian Basescu va veni sa inaugureze instalatiile de supraveghere a granitei.

Nimic nou pe granita de est

SOMAJ. Prezentul e sumbru si nici viitorul nu trage mare nadejde

Pe drumul din Sculeni, doi copii pocnesc din bice. Se pregatesc pentru noaptea dintre ani. Satenii ii ocarasc. Au inceput prea devreme si fac larma. Copiii mai fac doi pasi si o iau de la capat. Joachim vin Ribbentrop si Viaceslav Molotov au impartit la 1 septembrie 1939 satul Sculeni. Cateva sute de gospodarii situate pe malul drept al Prutului au ramas in Romania. Satul propriu-zis, intins pe malul stang, a revenit Uniunii Sovietice. In noaptea in care cei doi copii isi vor ura consatenii, intre cele doua maluri oficial se va ridica o granita in plus.

Proxima vecinatate a Uniunii Europene nu a incins interesul basarabenilor. Mai mult: mica bisnita din care traiau se duce de rapa; unii aduceau benzina in pet-uri de un litru si jumatate, altii faceau pe taximetristii si isi captuseau masinile cu baxuri de tigari Plugarul. Viza obligatorie le inseamna faliment. Romanii tot mai au o speranta. Probabil dupa ce Sculenii si-au tras apa potabila pe fonduri comunitare. Mai vine un asfalt, mai o canalizare... Cam atat. Nimic despre o eventuala crestere economica. "Suntem optimisti, dar deocamdata nu vedem nici un efect", conchide tanarul inginer Daniel Cretu, primarul comunei Victoria. O posibila explicatie o ofera unul dintre medicii din vecinatatea granitei cu Republica Moldova: "Starea naturala a oamenilor locului este de contemplatie!".

Si, totusi, exista si o exceptie: speculatiile imobiliare, atragand dupa ele una dintre cele mai spectaculoase evolutii ale pietei imobiliare: terenurile de langa drumul european E853, care traverseaza comuna, s-au scumpit si pana la 40 de ori. Unul dintre marii comercianti de petrol ai Romaniei a cumparat aici teren. Nu face nimic cu el; l-a lasat deocamdata spre exploatare fostilor proprietari. Se tot zvoneste insa ca pe aici va trece o autostrada paneuropeana. Pe marginea actualei sosele, casele din sat tot din chirpici, lut si paie au ramas. Iar singurele activitati aducatoare de venit sunt cateva buticuri cu sapun, sosete si cele ale gurii.

Potrivit statisticilor oficiale, in Romania exista cateva sute de familii mixte (romano-romane). Fete care au trecut Prutul spre apus si s-au maritat aici. Sau nici macar nu s-au maritat. Au facut copii, dar le-a fost prea scump sa-si depuna dosarul pentru a obtine cetatenia tatalui copiilor. Atat a mai ramas din vremea in care cetatenii Republicii Moldova veneau in Romania cu buletinul.

SECURIZATORUL EADS

Contractul cu firma paneuropeana EADS, de la care a fost achizitionata infrastructura necesara securizarii frontierelor non-UE ale Romaniei, a suscitat vii controverse. Initial, contractul semnat de statul roman si reprezentantii EADS s-a ridicat la valoarea de1,2 miliarde de euro. In urma unor negocieri purtate la nivel inalt, asistate de expertii Comisiei Europene, costul a fost redus cu o treime, reducerea obtinuta de partea romana fiind de 400 de milioane de euro. Din structura actionariatului EADS fac parte statul francez, grupul francez Lagardere, concernul german DaimlerChrysler si holdingul public spaniol SEPI. EADS este, intre altele, firma mama a constructorului european de aeronave Airbus.

NOUA CORTINA

Raspantia istoriilor. De-acum, gata: suntem cu un pas in Europa. La marginea ei, e drept. Cu atat mai dificil. La sud, lucrurile par simple. Bulgaria este siameza Romaniei, chiar daca ne convine sau ba. La sud se afla prezentul continuu, la fel cum in nord-vest regasim viitorul. Dinspre nord-vest navaleste, via Ungaria, viitorul. Dar ceea ce i s-a intamplat Ungariei i se va intampla si Romaniei. La sud-vest zace trecutul. Serbia, o tara candva mai europeana decat sunt, acum, multe dintre noile state membre ale Uniunii. In fine, nordul se constituie in perpetua incertitudine. Ucraina nu are si nici nu manifesta reale valente europene. Iar destinul ii pare a fi scris: un tampon intre marea Europa si marea Rusie. A mai ramas rasaritul. Acolo unde, de data aceasta, destinul a jucat romanilor o festa. Nu pentru ca Marea Neagra ramane singurul aliat de nadejde, cum spunea un fost presedinte. Prutul, granita nefireasca dintre Romania de vest si cea de est, devine, pentru cateva decenii bune, zidul despartitor dintre Europa si restul lumii. O fasie de 676, 855 km de granita sangeranda pentru iubitorii de manuale de istorie. Podurile care leaga cele doua maluri ale Prutului par mai fragile decat toate puntile rupte de apele Prutului, nu o data dezlantuite in ultimii ani. Si totusi aceste elemente de infrastructura ar urma sa fie ultimele ferestre printr-un zid ce se doreste impenetrabil. Un zid de ultrasunete si infrarosii... Noua Cortina a Europei. O misiune "sadica" pentru Politia Romana de Frontiera.