Babilonul romanesc

Pentru romanii ajunsi in Milano, toate drumurile duc, mai intai, la Casina Gobba. Aici se aduna vi-nerea moldoveni si ucrai-neni,iar sambata se strang peste 400 de romani. Sunt necajitii de care se rusineaza "romanii ajunsi". Vin sa se sfatuiasca, sa trimita pachete acasa sau sa cumpere un vin si-un salam adus din Romania.

FOTOREPORTAJ - Click pe imagine

ROMANIA DODOLOATA. La Casina Gobba e o Romanie Mare in miniatura; in fiecare sambata se aduna aici romani din tara si din Ucraina, moldoveni de peste Prut

Pentru romanii ajunsi la Milano, toate drumurile duc, mai intai, la Casina Gobba. WestWord e parcarea unui italian unde se aduna vinerea moldoveni si ucraineni. Sambata, de ziua romanilor, se strang aici peste 400 de suflete.

Pentru ca Lombardia este o zona mai mult nemteasca decat italieneasca, romanul crede ca banii se vor buluci sa-i intre in portofelul gol de acasa. "La Casina Gobba e bine sa nu te duci", spun multi romani realizati in Milano. La Casina Gobba ne-am dus pentru a-i cunoaste pe cei care lasa satul in urma si pleaca intr-un lung necunoscut.

Daca te opresti o secunda in loc si faci abstractie de italianul cu rasta si multi cercei care cauta in gunoaie, nu ai cum sa nu-i recunosti pe ai nostri. Nu sunt domni bine cu fetele neridate, curatate de creme, nu sunt doamne parfumate, debordand de eleganta italiencei aristocrate, sunt doar ei. Aceia care au ales sa plece de acasa pentru un trai mai bun, sa-si lase slujba mizera din Romania de izbeliste pentru alta, la fel de mizera, dar macar "respectata". Sunt cei de care se rusineaza "romanii ajunsi". Sunt nimeni altii decat amaratii satelor si oraselor din Romania. Daca ar fi ramas acasa, tot la sapa si plug ar fi tras. Modesti, vorbesc cu tine, caci, pentru ei, a fi deschis nu e totuna cu a deveni penibil vorbind despre tine. Se dau in stamba, crezand ca asa se cuvine sa faca. Sunt pietre slefuite vag de o tunsoare, o haina mai buna si trei cuvinte spuse pe italieneste.

MARTI, SA MOARA CAPRA VECINULUI. Pe zidurile garii se bat anunturile intre ele. Doleante de plecare si oferte, intr-o lupta de spatiu pe o coloana de marmura cu diametru redus. "Transport intern persoane si pachete in/si din Romania. Agentia Elimiano. Transport Italia - Romania, tur - retur." Petrica si Costel sunt frati. De cateva minute, o agentie extrem de "safety" i-a lasat la Gobba. Au mainile noduroase, butucite de munca. Vin de la tara. Impreuna cu Dan, cel care ii astepta sa le deschida drumu-nspre Milano, fumeaza mai intai o tigara. Reintoarcerea inseamna o lume frumoasa si un trecut dureros. Petrica a ajuns primul in Italia, in urma cu cinci ani. Vine din satul Mascurei din Barlad printr-un var, vecin de casa cu el, pe deasupra. Vecinul curajos le-a deschis mascurenilor simtul avutiei si curajul departarii. Asa se face ca, in decurs de mai bine de sapte ani, din Mascurei au plecat cam toate rubedeniile si prietenii prietenilor, intr-o intrecere de tipul "sa moara capra vecinului". Au ajuns sa fie rasfirati cam 200 prin toate orasele satelit din jurul orasului Milano, dar nu-i bai, isi cladesc case falnice, se intalnesc si se respecta intre ei. "Pai, sa ne vezi duminica, cand venim aici, la Gobba, din toate partile si incingem un fotbal in spate, pe teren."

Petrica si Costel nu vor juca insa duminica viitoare in echipa romanilor... Timp de 40 de zile doar vor roboti in tacere, in numele mamei lor, care s-a dus. "Am plecat in fuga acasa cand am auzit." Costel e venit de putin timp, nu are ce munci, dar, in caz de maxima urgenta, isi va depune dosarul la Oficio di Lavoro si-i vor da de acolo ceva, la santier. Asa cum stie el ca li s-a dat si altora, de toate natiile.

VINERI, CU IISUS PE GAT. Doi baieti, unul tuciuriu si altul extrem de blond, se invart in cerc, bodoganind incertitudini. "Pai, unde, cum facem?!" O masina mica cu sofer descurcaret i-a lasat de la Gobba. Trebuie sa ajunga la Stazione Centrale in Milano, dar le e tare greu cu limba asta a lor. Au un rucsac si se vanzolesc ca altfel pierd legatura. In gara mare, pe Radu si pe Marius ii astepta un amic, care vine sa-i poarte intr-un loc sigur. De aici vor trebui sa se descurce, caci cei doi tineri de 21 de ani au venit cu "treburi serioase, vedem ce ne iese". Sunt din Bacau, din cartierul marilor descurcareti in lumea "aparatelor" londoneze, insa "lucrurile astea nu se discuta", rade cu subinteles Radu. Zice ca in Bacau si-a inghetat primul an la Chinetoterapie, se saturase de invatat "atatea oase", si impreuna cu Marius, baiat provenit dintr-o familie numeroasa, au ales sa vina unde iese banul. Nu stiu o boaba italiana, insa vanzatorii s-au obisnuit, daca le spui macar un cuvant ce ar putea indica destinatia, iti inmaneaza cu plata un bilet. Italienii nu graiesc decat pe limba lor, iar daca iti ofera explicatii suplimentare e greu sa-i opresti din amabilitate rostind pe englezeste.

Radu e un baiat destul de cochet, frezat ca la Milano, cu mult dichis. Ochii i se rotesc de la stanga la dreapta, spune ca nu are interdictie, de acum e liber, caci e "cetatean european". E liber baietul, si libertatea si-a pus-o pe gat. Un tatuaj cu chipul lui Iisus exact pe "vena jugulara".

MADE IN ROMANIA. Pentru cei plecati, la mare cautare sunt produsele "aduse-acasa"

SAMBATA, IN TOATE LIMBILE PAMANTULUI. "O sa vedeti romani in toate partile", spune Gino, responsabilul parcarii. E soare si ai nostri misuna in toate punctele cardinale. Femei care au renuntat la munca de birou ca sa devina guadance (femeie in casa) trec tacut cu pachete pentru cei de acasa. In parcare, ochi de romani spalati in toate apele pamantului. Tulburi, iscoditori, incerti, clari, satisfacuti. Si printre ei micii afaceristi, caci cum ii e mai bine romanului daca nu smecherind un pic la urechea celui naiv.

Ion din Caransebes e un tip versat care vine zilnic la Gobba sa duca acasa romani cu 80 de euro. "Da, e putin, insa afacerea iese, ca mai iau si eu un adidas, o cafea si le vand acasa." La 200 de metri isi dezbate teritoriul cu trei romi marimea XXL, care lasa mai ieftin, 60 de euro. In schimb, te intreaba dupa o analiza-fulger daca ai marfa. "Ramane sa ne vedem saptamana viitoare in acelasi loc", spune Vicu, "nume de scena".

Printre autocare se zaresc tarabe ca-n pietele romanesti de provincie. Gasesti vin adus din Timisoara, salamuri, branzeturi, ziare. La rang de regina e insa maneaua, pe care o asculti saltandu-ti din boxe. La standul de manele isi impart afacerea un timisorean cu nume de italian, Antonio, si-un moldovean, Viorel de la Husi. Baietii intretin atmosfera in piata. N-au autorizatie, insa debordeaza de tupeu. Te prind de fata, iti fura un sarut, mai vand un disc piratat. Viorel e mistocar cand spune ca a venit la Milano satul de vinul de acasa. Si apoi scoate o legitimatie, uzata si cu frugale amintiri: "D.A.F. Security Investigazioni". Acum, singura misiune ramasa e cu el insusi.

ROMANIA MARE

Casina Gobba e locul unde in fiecare sambata se realizeaza fictiv Romania Mare. Moldoveni de peste Prut, transnistreni, romani din Ucraina, toti debarca aici. Isi fac unul altuia favoruri, mai schimba o vorba. De cand am intrat in Uniune, moldovenii isi doresc unirea si pasaportul romanesc mai ceva ca niciodata. Domnul Mihai si-a depus prima cerere la Chisinau in decembrie anul trecut. Pana acum era moldovean declarat, insa "mi-ar prinde mai bine pasaportul romanesc, nu mai am probleme, sunt cetatean european. Eu sunt roman, zice el, traiesc pe malul Prutului, drept la Ungheni. Daca arunc un bulgare, nu trece in Prut, trece la romani". Moldoveanul vine la Gobba impreuna cu "baietii astia tineri, care au pasaport de mult", drept ajutor de sofer. Incarca, descarca pachete pentru sotia sa, operata la inima, "si-a schimbat valvola".

Fotografii: Christian Silva/JURNALUL NATIONAL