Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cei mai tineri nu-şi amintesc, dar în perioada de dinainte de 1989, ziua de 25 octombrie era cea în care Armata română sărbătorea cu mare fast momentul înălţător al atingerii hotarelor fireşti ale ţării, recuperarea unor părţi de pământ românesc. Autorităţile timpului şi-au asumat un risc proclamând această zi de sărbătoare, spunem acest lucru pentru că la ea se putea asocia ziua de naştere regelui Mihai, născut tot într-o zi de 25 octombrie.
Elena, fiica regelui Constantin al Greciei, devenea regină prin căsătoria cu Carol al II-lea al României la data de 10 mai 1921, însă nu a domnit cu adevărat niciodată. În ciuda faptului că la 25 octombrie 1921 năştea prematur un băiat, prinţul Mihai, între Elena şi Carol al II-lea se instala de la început o răceală şi o dată cu trecerea anilor se va accentua, la acest lucru contribuind şi Elena Lupescu, care avea să-i domine acestuia viaţa până la moarte.
Viaţa mamei Regelui Mihai seamănă oarecum cu cea a Prinţesei Diana, amândouă trecând prin furcile caudine ale unei căsnicii fără nici o picătură de iubire adevărată. Poate de aceea amândouă au revărsat din preaplinul sufletesc asupra copiilor lor. În cazul Reginei-mamă Elena asupra fiul ei, micul Rege Mihai. "Nimic nu poate fi mai dureros pentru o mamă decât să fie obligată de împrejurări să se despartă de fiinţa căreia i-a dat viaţă", se destăinuia Regina-mamă în scrierile sale.
Este suficient să privim fotografiile vremii pentru a ne da seama de dragostea cu care Regele Mihai a fost înconjurat atât de mama, cât şi de bunica sa, Regina Maria, chiar de la venirea sa pe lume. Cântecul de leagăn cu care oricare mamă îşi alintă pruncul nu i-a lipsit micului prinţ, care a căpătat în sânul familiei educaţia fundamentală pentru viaţă. Educaţia i-a fost desăvârşită mai târziu, devenind instruit şi cultivat, pregătit să-şi slujească familia şi ţara. Aceste reguli de bază în educaţia sa i-au fost imprimate Regelui Mihai atât de Regina-mamă Elena, cât şi de bunica sa, Regina Maria, care pur şi simplu l-a adorat.
Relaţiile cu Carol, din pricina fiului lor Mihai, se deteriorau cu fiecare zi, Guvernul ajungând la concluzia că ar fi mai bine ca ea să părăsească ţara. Presiunile, supravegherea permanentă şi îndepărtarea de lângă fiul ei au determinat-o pe regină să părăsească România, dar o dată cu cea de-a doua domnie a fiului său va reveni pe pământ românesc, retrăgându-se pentru o perioadă cu acesta la Castelul Peleş.
Mihai, ultimul rege al românilor, a avut două domnii, după cum bine se ştie (între 1927 şi 1930 şi între 1940 şi 1947), prima exercitată prin regenţă, căci era un copil încă, cealaltă într-o epocă frământată, căreia tânărul rege s-a străduit să-i impună un caracter democratic şi o bună raportare la valorile lumii apusene. A doua domnie a fost scurtă, dramatică şi plină de evenimente mai mult sau mai puţin grave. Mihai I a căutat să salveze ce se putea din valorile democraţiei.
În cazul României, care intrase în război pentru a-şi redobândi teritoriile pierdute prin Diktat, timpul în care ţara a mai putut beneficia de instituţii democratice a fost prea scurt şi prea agitat. La 30 decembrie 1947 a fost silit să plece, Regele fiind ultimul obstacol, mai mult simbolic, în calea "dictaturii proletare". Revenirea în ţară, după 1989, a avut loc în condiţii dramatice, care au pus totuşi în lumină o simpatie populară pe care noii potentaţi au făcut tot posibilul să o contracareze.
Citește pe Antena3.ro
Disputele din ultima vreme pe marginea proprietăţilor sale, mai ales din ultimul an, când i s-au restituit Castelul Peleş şi Pelişorul, nu au făcut altceva decât să incite şi să agite spiritele şi aşa destul de înfierbântate.
Regina-mamă Elena a fost alături de fiul ei în cele mai grele momente: cutremurul devastator din 1940, care a distrus Capitala, uciderea unor oameni de stat şi de ştiinţă de legionarii din Guvernul Antonescu până în 1943. Va participa în mod discret şi la discuţia dintre Regele Mihai şi Petru Groza, când acestuia i se comunica faptul că a sosit timpul ca monarhia din România să dispară pentru totdeauna. Dacă nu ar fi semnat, studenţii şi cetăţenii obişnuiţi adunaţi în Piaţa Palatului ar fi fost omorâţi, aşa că Regele Mihai a abdicat. Regele Mihai şi Regina-mamă Elena au părăsit România în zorii zilei de 3 ianuarie 1948 din Gara regală Sinaia.
Puţină lume cunoaşte, de altfel, faptul că, în anii '40, George Enescu era un obişnuit al Casei Regale, al Castelului Peleş. Odată, cunoscutul muzician l-a întrebat pe MS Regele Mihai: "Care este compoziţia simfonică favorită a Majestăţii Voastre"? Regele a răspuns: "Simfonia a V-a de Beethoven". George Enescu s-a aşezat la pian şi a cântat, fără partitură, întreaga simfonie, spre deliciul celor prezenţi.
Aflând acestea, nu mai miră pe nimeni faptul că, de ziua Regelui Mihai, Ateneul Român, cunoscut lăcaş de cultură şi suflet românesc, va fi, pentru a nu se ştie câta oară, gazda unui concert. Este a doua ediţie a concertului de gală caritabil în beneficiul Fundaţiei Principesa Margareta a României, oferit anul acesta de Orchestra de Cameră Radio, dirijată de maestrul Cristian Mandeal, pentru tinerii artişti din familii defavorizate. La eveniment vor participa ASR Principesa Margareta şi ASR Principele Radu, ambasadori şi membri ai corpului diplomatic, personalităţi ale vieţii culturale, senior managementul a numeroase companii naţionale şi multinaţionale.
Concertul va fi transmis în direct pe TVR Cultural. Fondurile strânse în urma evenimentului de gală de la 25 octombrie vor susţine tineri talentaţi din familii cu venituri modeste, aflaţi în imposibilitatea materială de a-şi dezvolta talentul.
Anul trecut, recitalul extraordinar oferit Fundaţiei Principesa Margareta a României de maestrul Dan Grigore s-a bucurat de un imens succes şi a strâns aproximativ 100.000 euro pentru tinerii artişti. Fondurile strânse din vânzarea biletelor şi din sponsorizări au sprijinit 16 tineri talentaţi în domeniul artelor plastice (8), muzicii (6), baletului (2) şi artei teatrale selectaţi în cadrul programului "Tinere Talente".
Regele Mihai I rămâne un capitol de istorie vie, o figură impresionantă din galeria marilor personalităţi, indiferent că unii sunt sau nu de acord.
