Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Câini vagabonzi. Cerşetori. Oameni aflaţi la capăt de drum. Vin să vorbească cu rudele intrate deja în pământ. Cimitirul Eternitatea, Iaşi. Un bărbat firav, cu hainele ponosite merge sprijinit în toiag. Mi-am dat seama că e ofiţer al armatei române. S-a dat de gol imediat ce a dus palma la frunte şi a salutat statuia aceea prăfuită de la margine de cimitir. Onoare militară, pe o alee de cimitir unde doar câinii vagabonzi şi batrânii fără ocupaţie fac legea. Doar aşa am devenit interesat de “personajul” înmormântat acolo. Nu cunoaşte nimeni, în afară de doi-trei pensionari militari - cine ştie şi câţi dintre ei valid, ce e cu personajul amintit. Ei vin să salute inima de piatră a bravului soldat dispărut. Cu toate acestea cavoul său este unul îngrijit. Aviatorul locotenent ieşean Gheorghe Caranda e primul erou al aviaţiei române. Adrian Iovan e ultimul. Eroul la care facem referire astăzi a pierit pe câmpul de pilotaj din comuna Chitila. Avea 28 de ani şi era elev al şcolii de aviaţie de la Cotroceni. Primise de puţin timp brevetul de pilot, însă era un zburător redutabil. De atunci, la Bucureşti, un obelisc din piatră de granit păstrează pentru eternitate memoria sa. La Iaşi, locul de veci e situat cum intri în cimitir pe stânga. Peste drum de fostul primar al Iaşiului, Constantin Simirad. Monumentul înalt poartă în vârf o coroană. |n zăpadă, din “genunchii” de pământ ai eroului nostru, a “încolţit” un buchet de flori proaspăt. Un câine boschetar îşi face nevoile pe colţul de metal al îngrădirii sudate, în timp ce eu mă întind să imortalizez monumentul. Stârnesc curiozitatea câtorva locuitori ai cimitirului - boschetari, pomanagii. O frizură şi o mustaţă a la Errol Flynn îmi umplu megapixelii aparatului. Veston la patru ace cu gulerul până sus, la extremitatea gâtului. Eroul nostru a stârnit comentarii nenumărate în România anului 1912, anul scufundării Titanicului. La numai o lună de la marea tragedie maritimă. Caranda avea doar 28 de ani. Colegii săi de armată şi-au făcut chiar câteva fotografii alături de corpul său neînsufleţit după impact. Figura îi fusese mutilată îngrozitor. Au realizat fotografia şi pentru a vedea şi nu uita, ca o pavăză, o chibzuinţă pentru mai târziu poate, cu toate că gestul pare unul destul de dur.
O stradă din Iaşi şi alta din Bucureşti îi poartă numele
Drama locotenentului Gheorghe Caranda e descrisă în Istoria aviaţiei române. Pe scurt, în dimineaţa zilei de 20 iunie 1912, în timpul decolării, avionul Farman III pe care îl pilota s-a prăbuşit, pilotul pierzându-şi viaţa. |nainte de aceasta, aviatorul a nesocotit semnul rău ce se ivise la un zbor anterior. “La unul din zborurile de instrucţie, locotenentul Gheorghe Caranda a fost accidentat la umăr şi mâna stângă”. Ambiţios şi curajos, ofiţerul şi-a reluat exerciţiile de zbor după o săptămână, atunci când s-a produs şi tragedia. |n locul unde s-a întâmplat nenorocirea a fost ridicat un monument. Considerat un adevărat erou, locotenentul Gheorghe Caranda a fost decorat, post-mortem, cu ordinul “Virtutea Militară”. De asemenea, ofiţerul este trecut primul într-un memorial al bravilor piloţi români. Ordinul de decorare a fost întocmit de către ministrul de război, generalul Argetoianu şi înaintat Regelui Carol, care l-a semnat imediat. Motivul pentru care îi fusese acordată decoraţia? Militarul a murit la datorie, în “postul de onoare”. Decoraţia i-a fost pusă pe piept eroului-aviator încă de înainte de ajunge la Iaşiul natal, unde a fost înmormântat. De altfel, presa vremii a relatat cu lux de amănunte detalii de la tristul eveniment de la Cimitirul Eternitatea. A fost subliniat faptul că lt. Gh. Caranda şi-a dat tributul de sânge la naşterea aviaţiei române.
De la Bucureşti au fost prezenţi elevi ofiţeri ai şcolii de aviaţie de la Cotroceni de sub comanda maiorului Macri, comandantul şcolii. “Coşciugul a fost ridicat din vagonul mortuar de către şase soldaţi piloţi şi depus pe un afet de tun tras de şase cai”. Onorurile militare au fost date de un escadron al Regimentului 7 Cuza Vodă. Prohodul a fost oficiat de |PSS Pimen la Catedrala Mitropolitană. La cimitir au ţinut cuvântări mai mulţi militari între care şi comandantul Regimentului 13, colonelul Cernescu, apoi camaradul său, lt. av. Simion Chişcăreanu care printre altele a spus: “Țara întreagă depune la picioarele tale, cel care ai murit pentru o datorie frumoasă şi înălţătoare, regretele pentru cel mai bun fiu al ei, aşezându-te între eroii ei, între eroii sufletului românesc”, a spus el.
În semn de preţuire o stradă din Iaşi, dar şi alta din Bucureşti, îi poartă numele.
