Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De mai bine de 100 de ani, la marginea comunei Telega se află Penitenciarul Doftana. Aceasta a avut pe rănd mai multe destinaţii: ocnă, muzeu, loc de pelerinaj pentru comunişti.
De mai bine de 100 de ani, la marginea comunei Telega se află Penitenciarul Doftana. Aceasta a avut pe rănd mai multe destinaţii: ocnă, muzeu, loc de pelerinaj pentru comunişti.
Povestea Doftanei incepe incă din 1892, cănd ocnaşii erau aduşi cu trenul sau cu duba. Inchisoarea a fost construită cu cinci aripi, fiecare avănd propria curte interioară. Una dintre ele, numită zona H, a fost făcută pentru tortură, şi aici erau incarceraţi cei mai periculoşi dintre toţi deţinuţii. Dacă in celelalte aripi existau paturi şi mese, in zona H nu erau decăt o ţeavă metalică, de care erau legaţi oamenii in zeghe, şi un butoi pentru necesităţi in mijlocul celulei. De la Penitenciarul Doftana nu a reuşit să fugă nimeni, niciodată. Totuşi, prin curtea inchisorii, aşa cum povesteşte Constantin Bengea, un localnic in vărstă de 86 de ani, se trecea frecvent şi fără probleme. "Sătenii aveau terenuri in jurul inchisorii şi trebuia să ajungă la ele. Puşcăria avea cantină, atelier de cizmărie şi tămplărie, magazin cu mezeluri. Păi, nu măncam noi acasă bunătăţile pe care le măncau ei aici."
EPOCA DE AUR. După război, inchisoarea a devenit muzeu. Cănd şi cănd, comuniştii se adunau la Doftana pentru a rememora anii de detenţie şi lupta in ilegalitate. Ceauşescu venea şi el. Covorul roşu era aşternut pănă la intrarea in clădirea administrativă. Preşedintele vizita celulele, apoi participa la intrunirile organizate de partid. Pe pereţi, intotdeauna la loc de cinste tronau tablourile cu portretele Tovarăşului şi Tovarăşei, realizate de cei inchişi la Doftana. Se răsfoiau cărţile de căpătăi ale comuniştilor, se dădeau citate din ele, se vizionau documentare, se punea la cale intrecerea socialistă.
Citește pe Antena3.ro
DEGRADARE. După Revoluţie, angajaţii muzeului au fost daţi afară. Unul singur a rămas, pe post de portar, administrator, femeie de serviciu, gestionar. Inchisoarea a fost devastată de oameni. S-a furat tot ce se putea fura: uşi, ferestre, cărămidă, ţigle, paturi, lemn, mese. Arhiva comunistă a ajuns intr-o incăpere, unde şobolanii rod din greu la cărţile lui Lenin şi ale lui Stalin. Tablourile cu cel dintăi fiu al ţării au fost şi ele furate şi distruse. Prin curte sau pe sub scările distruse zac incă pancarde comuniste: "Trăiască!", "PCR şi poporul", "Cinste comuniştilor". Pare a fi singura dovadă a vremurilor de glorie ale Doftanei. Astăzi, doar căteva veveriţe mai zburdă nestingherite prin arborii bătrăni din faţa inchisorii. Şi, peste toate, lacătul greu care doseşte ruinele Doftanei de trecători.
BORDEL LA DOFTANA. Autorităţile locale şi judeţene s-au găndit in mai multe rănduri să dea o utilitate puşcăriei. Unii au insistat să se facă intre zidurile groase hotel de lux, aducănd ca argumente frumuseţea peisajului liniştea locului, fundaţia clădirilor, pe care se poate construi mai departe. Alţii au propus să se incropească de o discotecă la Doftana, că e discreţie şi nu e aglomeraţie in zonă. Cea mai tare propunere a fost insă de departe cea prin care se specifica in mod expres că ar fi cel mai indicat ca aici să se facă un bordel. In felul acesta, "fetiţele" de pe DN1 nu mai stau la vedere, să le vadă delegaţiile străine care tranzitează Valea Prahovei. Din păcate, nici una dintre soluţii nu s-a dovedit a fi viabilă. Şi o paragină totală şi generală a pus stăpănire pe Doftana.
