Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O carieră foarte interesantă a avut-o copilul unui cojocar din târgul Bucureştilor. Era anul 1803 când Nicolae, fiul lui Voicu cojocarul, a văzut lumina zilei. Mama sa era Ecaterina, sora soţiei marelui comerciant Hagi Tudorache. Niculae Voicu a făcut primii ani de ucenicie şcolară cu dascălul bisericii Oţetari, în mahalaua unde locuia. A învăţat astfel să scrie, să citească şi să socotească româneşte cu litere chirilice şi greceşte. După terminarea învăţăturei în mahala, care dura trei-patru ani, Niculae Voicu a fost luat de unchiul său, Hagi Tudorache, în prăvălia din Hanul Sf.Gheorghe Nou, unde a început să înveţe meseria de negustor, ca băiat de prăvălie.
După doi ani, punându-se la curent cu treburile casei, Niculae a fost însărcinat special, cu facerea corespondenţei pe care o purta firmei Tudorache cu comercianţii din ţară. După încă doi ani, îl găsim trimis de unchiul său la Viena, ca să înveţe pe lângă un comisionar al firmei, limba germană şi să se specializeze în ramura de comisionariat. În acest moment, Nicoale îşi schimbă numele din Voicu în Woikowitz. Se întoarce după trei ani la Bucureşti, ca “un tânăr frumos, îmbrăcat în haine scumpe turceşti, cum era portul pe acea vreme, având peste antereul de mătase o frumoasă fermenea îmblănită, al cărui guler şi margini erau de blană albă, încins cu un brâu de mătase înflorită în mai multe culori”.
Sfătuit de unchiul său, Nicolae s-a decis să se stabilească la Viena. Cu banii economisiţi, alături de o sumă obţinută de la părinţi şi ajutat financiar şi de firma Hagi Tudorache, Nicolae îşi deschide în capitala Austriei o mare casă de comision “Niculae Woikowitz”. Devine în scurt timp cea mai importantă casă de comision din Viena “cu care lucra întreaga negustorime din ţările româneşti”. Aceasta era puterea financiară a negustorilor români la mijlocul secolului al XIX-lea deşi România încă nu exista! După 25 de ani, firma Woikowitz era una dintre cele mai cotate de pe piaţa vieneză. Actele de binefacere ale lui Nicolae i-au adus titlul de cetăţean de onoare al Vienei, primind şi distincţiunea particulei “von”, adăugată numelui său, în 1859.
Majoritatea negustorilor români care plecau în Occident via Viena se opreau la Niculae Woikowitz care “le era îndrumător şi sfătuitor în afaceri; le indica firmele serioase, de la care puteau să cumpere mărfuri(...)el era garanţia solvabilităţii pentru fiecare dintre ei, recomandarea sa fiind suficientă pentru a asigura trataive lesnicioase în obţinerea creditelor”.
Nicolae, copilul din mahalaua Oţetari, fiul unui cojocar subţire, s-a căsătorit cu o tânără austriacă din Boemia, numită Iosefina Nikitz şi au trăit în cea mai perfectă armonie, ani îndelungaţi. Niculae a murit în 1858 şi a fost înmormântat în cimitirul San Marc din Viena.
Citește pe Antena3.ro
