Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Impresii de călătorie, crochiuri sentimentale, amintiri despre oameni şi locuri, care denotă marele interes pe care l-a purtat României baronul belgian Emile de Laveleye. Paginile sale de memorialistică – traduse azi pentru prima dată în limba română – sunt utile şi în plan istoric. Le-am extras din cartea sa “La Peninsule des Balkans”, publicată în 1888, în urma voiajului întreprins în Europa orientală.
__________________________
Voi repeta ceea ce am mai spus în legătură cu Croaţia. Ungurii trebuie să accepte, deschis, federalismul în Transleithania (Croaţia şi Transilvania, încorporate în Regatul maghiar) tot aşa cum ar trebui să facă germanii, în Cisleithania (Imperiul Austriac); ba, încă şi mai hotărât, deoarece situaţia lor este mult mai periclitată. Maghiarii nu mai pot spera să-i asimileze pe croaţii care au alături de ei Serbia şi Bosnia şi care vor creşte, chiar dacă nu mai mult decât valahii transilvăneni susţinuţi de tânăra Românie. Altminteri, se va crea un pericol imens când patria va trebui apărată cu inamici din rândurile acestor naţionalităţi care trăiesc în ea!
Am văzut, în 1867, în Transilvania, ruinele întunecate ale castelelor ungurilor incendiate de ţăranii valahi. Parlamentul de la Pecs a suprimat autonomia Transilvaniei, care data din anul 1000 şi care avea trecutul său glorios, în acelaşi fel în care Parlamentul englez a pus capăt autonomiei Irlandei. Acum, Anglia vrea să restabilească această autonomie, dar câte pericole nu rezultă din aceste amare amintiri ale trecutului!
Iată, totuşi şi un exemplu contrar: Ticino complet italian. Italia este unită, liberă, glorioasă, prosperă, şi, cu toate astea, italienii din Ticino nu cer anexarea provinciei lor la Italia. Ei preferă să rămână un departament în cadrul Confederaţiei Elveţiene. Maghiarilor, le spun aşa: dacă vreţi ca sârbii, valahii şi croaţii să fie tot aşa de ataşaţi de coroana Sf. {tefan, gândiţi-vă că nu veţi putea atinge acest rezultat decât prin federalizare.
În lume, se produc două mişcări; una, centripetă, cealaltă, centrifugă; una de fuzionare a popoarelor, produsă de libertatea comunicaţiilor şi de similitudinea moravurilor şi a legilor; cealaltă, de descentralizare, creată de dorinţa provinciilor şi a municipalităţilor de a se guverna ele însele...
Despre soarta femeilor
În casele în construcţie, femei dar, uneori şi tinere fermecătoare, ţigănci, îi ajută la treabă pe zidari; ele dau la mână mortar şi cărămizi. E de toată mila să le vezi mânuţele si părul negru corodate de laptele de var.
În cartea sa, "Past, Present and Future", Carey arată, citând numeroase fapte, că, cu cât starea socială este mai înapoiată, cu atât mai mult femeilor le sunt impuse munci mai grele. În Corsica, când cobori din steamer, un “facchino” îţi ia bagajul; nu e singur, ci împreună cu el vine si soţia. În câteva clipe, valiza trece, apoi, pe spinarea femeii, în timp ce soţul devine ghid, până la hotel, fumându-şi, tacticos, ţigara. La triburile germanice din scrierile lui Tacitus, ca şi la indienii din zilele noastre, femeile muncesc pământul: bărbatul vânează, bea, se încălzeşte, discută şi luptă. Nimic nu miră mai mult pe un cetăţean al Statelor Unite decât să vadă, în Europa, femeile muncind în mina de cărbuni, prăşind culturile şi transportând poveri grele. Remarca lui Carey este, prin urmare, adevărată, mai ales atunci când ne amintim că şi societăţile cele mai avansate plonjează, adesea, în Epoca primitivă.
Bucureştiul, în plină vară
Mă aflu la Bucureşti, în plină vară şi nu văd nici o varietate de legume sau de fructe; nişte pepeni frumoşi şi cateva cireşe, atâta tot. Cum se face că, în jurul unui oraş unde comerţul ocupă un loc important, nu se gândeşte nimeni să creeze grădini de legume, la fel cu acelea care înconjură toate marile capitale din Europa de Vest? De ce nu se foloseşte gunoiul de grajd, considerat, aici, doar o bătaie de cap? De ce rămâne Bucureştiul dependent de legumicultura elementară a bulgarilor? Pentru un om bogat, a crea grădini de legume ar trebui să fie o plăcere, un bun exemplu şi o sursă onorabilă de venituri....
Traducere din limba franceză de Tudor Cireş
Continuare în numărul viitor
Citește pe Antena3.ro
