Muzeul Satului, rupt în bucăţi de copiii de mall

La urma urmei, chestia asta cu scoala facuta altfel, adica sa-i scoti pe copii din bancile lor si sa-i pui sa mearga pe picioarele lor, sa vada cu ochii lor si sa gandeasca cu mintea lor, nu e chiar o idee neinspirata. Ca cica sa le dezvolti abilitatile.

Acuma, na, vremea s-a facut frumoasa, Saptamana Scolii Altfel s-a inventat, copii ai, profesori ai, unde sa-i duci, slava Domnului, ai, ai, prin urmare, toate conditiile sa dezvolti abilitatile copilului tau.

Veniti din toata tara intr-un Bucuresti generos in muzee si alte chestii de vizitat, parca zilele astea, a circulat pe strazi o energie mai blanda sau, scuzati licenta, mai pozitiva.

Pe vremea mea era vorba aia, ca “ma duc cu scoala'. Scoala e o chestie care nu numai ca te-nvata, dar te si duce si uite ca abilitatea de “a te duce' a scolii a fost, cat de cat, pastrata. Pe sub bluza ei plictisitoare, zilele astea, scoala demonstreaza ca poate sa ascunda activitati de-a dreptu' ademenitoare. Ma rog, asa spun unii.


Copiii plictisiti vor la mecdonald
Uite de pilda Muzeul Satului. “Azi dimineata la ora 8 fix, aveam 48 de autocare de copii. Mi s-a facut paru' maciuca cand i-am vazut. Si nu se mai termina, nu se mai termina niciodata'. Zice asta omul-de-la-intrarea-in-muzeu.

Vin de peste tot din tara, au venit si din Maramures, ca i-am intrebat io, zic “de unde sunteti, ma, copii', “Din Borsa', aoleu, mama, tocmai din partea ailalta de tara sa vii in Bucuresti, ca sa vezi satul!

Indiferent de unde vin, sunt bucurosi ca nu fac scoala si, unii dintre ei, fascinati de Bucuresti, de ideea de Capitala. Multi nu mai calcasera pe-aici, iar incantarea li se citeste pe chip. Fac poze si filmulete la smart-phone si vorbesc cu parintii, ca miau-miau-miau, ca nu-mi place, ca ma plicti, mami. Cei de clase mai mici se cupleaza fete cu fete, baieti cu baieti. La cei mai mari, poti chiar sa-i ginesti, daca stai sa-i urmaresti cinci minute, cui de cine-i place dar ii e rusine sa spuna.

Se profita de orice ocazie ca sa se faca poze. Multe poze. Adina cu Anastasia pe un butuc, pe urma Adelaida cu Oana. Pe urma Oana cu Anastasia si tot asa. De casute ii intereseaza prea putin.

Nu au ghid, dar nici nu-i intereseaza sa afle ceva. Daca era cazu', puteau sa ceara de la intrare, ca li se dadea, nu era nici o problema. Si, de altfel, fiecare custode care are grija de cate o casuta, e acolo, prompt, cu informatiile-n maneca, in caz de ceva, poc. Da' nu, nu e cazul.

“Va place c-ati venit aici?', “Nu'. Surprinsa si dezamagita, profesoara continua sa-i intrebe adica, unde ati fi vrut sa mergeti, ce ati fi vrut sa vedeti? “La mecdonald', “la mol'.

Bag capu' intr-o casuta de secol nu-stiu-cat. La dreapta, un d-ala in care leganai bebele, din lemn, foarte misto, drept in fata - o d-aia in care parca vezi cum fierbe mamaliga la foc mic, o gaura care nu stiu la ce serveste, parca vad familia stransa toata, seara, in jurul mamaligii, ca-n “Morometii', sau ceva de genu'.

Langa mine, e grajdul. Asa-i zice la casa vitelor. Trei baieti isi imagineaza cum isi parcheaza cele patru masini pe care le are fiecare in dotare. Ba, esti cu capu'? Patru masini pe cap de vita furajata, unde sa-ncapa, frate, intr-un grajd din ala?

“Cul, frate, bate cuba'. Au batut cuba si au mers mai departe. Ca Angela.
Niste fete din Tulcea se declara incantate ca nu se duc la scoala, dar se declara dezincantate ca nici n-au putut lipsi de la saptamanascolii altfel, ca altfel le punea absenta. Da', zic, ce le-ar fi placut sa faca. “sa mergem la film, la mol'.

Pai stai putin, ca totusi, e vorba de scoala, nu de activitati de recreere, ca sa zic asa, adica, cum ar veni, desenam, ne jucam, dar matematica-nvatam, nu ne rocarim la vreun muvi si nici alte salbaticii nu facem. Ridica din umeri si zic ca da, asa e. Hai, ma, fetita, ca nu-i asa de naspa sa te duci cu scoala la muzeu, pe bune! Ii intreb ca maine ce-or sa faca.

“O sa scriem eseuri despre cum a fost azi'. “O sa fiti sincere cand o sa scrieti textele alea?'. “Nu prea, o sa spunem ca ne-a placut'.

Ma amestec intr-un grup de copii veniti dintr-o comuna din apropierea Bucurestiului. Un profesor mistocar il repede pe unu' care cica-i plictisit si vrea acasa. “Stii bancu' cu lacu'?' “Nu'. “La cultura ta, nici nu ma mir'.

Profe in prag de ataca de panica, da' nu-i bai
Ma uit la profesoare, profesoarele sunt marfa, au nervii tari, n-au facut atac de cord de atata responsabilitate cata au avut pe cap zilele astea si vorbesc pe bune, c-am auzit-o pe o madam care povestea ca era in prag de atac de panica, da' totusi a trecut testu'.

Una dintre ele imi povesteste ca ieri au mers, ea cu o colega, cu metroul la Obor, avand in dotare saizeci de copii si i-au adus pe toti, intregi, acasa, da' toata ziua n-au fost oameni si cand au ajuns si ele acasa au cazut late. D-aia ma gandesc c-ar trebui sa dam acatiste, frate, sa le aprindem lumanari, ca astea nu sunt oameni, sunt supraoameni.

O doamna custode care impleteste ceva cu andrelele, e foarte nemultumita de grupurile astea de copii. Ma face atenta si-mi zice ca de duminica a disparut si iarba de cate grupuri de copii au vizitat, cica, mica ei casuta, pe care o are in grija.

“Nici n-am apucat sa restauram casele, ia uitati-va si dumneavoastra cum arata tinda asta (si vad o talpa de adidas care n-avea voie sa fie acolo si pe care, altfel, n-as fi vazut-o), plus tencuiala cazuta de la casa si paie aruncate peste tot prin casa si pe alei. Casa asta e distrusa! Dis-tru-sa! Si daca va duceti in spatele caselor o sa vedeti si mai multe. Nu sunt invatati sa respecte, nu sunt crescuti sa aiba grija de lucruri si cred ca li se cuvine tot. Au rupt si florile! E, narcisele alea ce aveau de le-au rupt? Jumatate din muzeu e distrus, eu nu zic ca nu-i o idee buna sa duci copiii la muzee, da' sa le zica de-acasa, frate, sa le faca instructaj, ca poate nu-i duce capu' de unii singuri!'. De revolta, s-a oprit si din impletit.

Fetele de liceu se studiaza pe furis unele pe altele, se plictisesc de moarte si le cer profesoarelor sa se care-n pana lor odata din muzeu, “Haideti, doamna profesoara, ca ne-am plictisiiiiiiit', “Bine, dar sa stiti ca daca iesim, suntem buni iesiti', “Da, da, mergem la inghetata! Vreau inghetata'.

In mijlocul unui grup, niste baieti adunati ca niste leucocite pe un microb, planuiesc activitati preabestiale: “Haideti la o berica, mergem la o berica?'

Noroc de ei, ca scoala i-a dus in Herastrau, nu in Muzeul Satului.