x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje În împărăția lui „Costel al nostru” - primar, fost traficant de oameni

În împărăția lui „Costel al nostru” - primar, fost traficant de oameni

de Razvan Popa    |    02 Iul 2024   •   00:05
În împărăția lui „Costel al nostru” - primar, fost traficant  de oameni

Un raport al Departamentului de Stat al SUA arăta, anul trecut, că pedepsele pentru traficanții de persoane din România sunt blânde, iar prescripțiile sunt utilizate în mod necorespunzător 

În timp ce România se află pe lista neagră a țărilor care produc trafic cu oameni, în bărăganul Brăilei, locuitorii unei comune au bătut un record: au reales, cu peste 61 la sută, un fost proxenet pentru fotoliul de primar

Costel Dobre - edilul de Șuțești  - are la activ o condamnare de un an de pușcărie, cu suspendare, ce a fost primită, în 2018, după ce a forțat o femeie să se prostitueze în Grecia și Spania. De pe urma muncii sexuale a celei traficate și a grupului criminal condus, fostul proxenet a câștigat mii de euro. Anul trecut, primarul a câștigat reabilitarea. La Șuțești, lumea îl știe pe edil drept „Costel al nostru”. Și l-a ales cu majoritate covârșitoare fiindcă „e gospodar, a făcut cimitir la oameni”. „Și a mai și dat bani la amărâți. La alegeri”, mai zice satul.

Când ieși de pe șoseaua Buzăului ce duce la Brăila, undeva la doi pași de Ianca, peisajul se rupe brusc. Din întinderea de culturi - porumb și grâu - dai de bălării și peste un panou șters de vreme: Suțești. Extravilanul comunei e neîngrijit, pârloaga duce departe. Zici că nu-i nimeni interesat de agricultură, așa cum sunt vecinii. E pustiu, canicula parcă a topit populația. Dar brusc apare viața: în margine de bădădău, unul se pișă în direcția caselor și a două femei ce trec prin marginea șanțului. Doamnele trec ușor, nu comentează, vizavi e o casă dărăpănată. Pe fațada mușcată de vreme e un afiș electoral nou: „Primar Șuțești. Dobre Costică. PSD”. Din fotografie, deasupra unui brâu tricolor, „nea Costică” zâmbește un pic forțat. Imaginea seamănă izbitor cu stilul fotografiilor din arhivele Poliției Române. O femeie iese de pe o stradă neasfaltată: „Pe ăsta l-am votat, de ce să nu-l votez? Că i-a dat pușcărie? Aide dom’le, ce treabă are sula cu prefectura?”.

Nimeni nu știe prea bine de la ce vine Șuțești, numele comunei. Sunt unii care zic că denumirea se trage din vechime, de la familia Șuțu - cea care a avut un conac în zonă. Dar cei mai mulți dintre localnici cred că explicația e mai simplă: numele vine de la o veche „profesie”; aia de șuț. Localitatea are un stil aparte, iz de spoială. În multe locuri, pe ulițele care se desprind din drumul principal e turnat asfalt cât să faci trei pași. Să prindă bine ochiului. Mai departe e piatră și praf. 

Pe margine, pretutindeni, nu-s trotuare, mergi pe marginea drumului, cât să te mângâie ăia cu camioanele ce trec spre Râmnicu Sărat. Pe canalele ce ar trebui să strângă ploaia au crescut bălării înalte. În centru sunt instituțiile principale: Primăria, Poliția, Biserica și stadionul. Mai e și un parc, realizare a primarului cu trecut de proxenet: un panou mare, pus în grănițuire, arată acest lucru. Lipită, mai este o tablă pe care sunt scrise, mare, două numere de telefon: de la Protecția Consumatorului și 112. Utilitatea panoului cu numărul de la Urgențe o vezi repede - lângă aleea ce duce către locul de joacă al micuților se cască un canal vechi neastupat. Ca o capcană.  

După biserică sunt două clădiri: una nouă și alta de zici că se prăbușește acum. Imobilul cel nou are prezentare publică, completă, e realizare recentă a edilului: e „Casa de prăznuire” a Șuțeștilor. „Hăă, e bună, domnule. Să aibă omul unde să-și pună mortul. Biserica la doi pași, cârciuma - peste drum, dacă mortu’ e mai barosan, se merge vizavi pe stadion”, râde unul care împinge la bicicletă dinspre magazinul unde se vinde bere. La cealaltă clădire - căzătura - omul se uită cu scârbă. E postul de Poliție. Parcă a rămas pironită cam în anii ’50 - ușă de lemn și wc în curte, chiar în stânga intrării. Și geamurile sunt de pe vremuri, nou e doar drapelul Uniunii Europene. Postul e închis, pe ușă e un afiș pe care e scris numărul de telefon al Poliției orașului Ianca. „Păi nu-i logic să fie așa?”, face bășcălie omul, cu un fel de mândrie în glas. Nu explică, pleacă cu un echilibru precar: „Să trăiască dom’ primar Dobre. E de-al nostru, face bine la lume!”.

 

„Ce ne interesează ce a făcut? Costel e om bun: nu ne înjură, nu ne bate” 

Într-o parte a localității drumurile sunt asfaltate curat. Una dintre străzi e blocată pe jumătate: o pirandă își spală covoarele. Detergentul face clăbuci pe triunghiul alb desenat pentru cedarea priorității, zoaiele inundă mărăcinii din marginea drumului. Când vine vorba de istoria primarului și opțiunile electorale ale șuțeștenilor se strânge jumate de stradă. „Ce contează, domnule, ce a făcut înainte. Ce ne interesează? Omul e bun pentru comună: a făcut cimitir la oameni, a pus lumină tot p’acolo, a făcut și gard nou la cimitir. Să vedeți cum era înainte. Numai boscheți, te mâncau câinii”, urlă una mai sfrijită. Alta, cu batic, e circumspectă în privința acuzațiilor care i-au adus lui Costel Dobre, primarul, un an de închisoare: „’Aidi, bre, ce crezi că alea, fetele, erau cuminte? Dacă nu le plăcea să se ducă la p..., nu se întâmpla povestea asta. Dacă nu îți place, nu faci. Nu?”. 

La explicația că primarul PSD-ist, în 2018, a forțat o fată să se prostitueze în Grecia și Spania, iar banii obținuți au fost încasați de actualul edil, lumea, la început e un pic revoltată. Pe urmă, dă din umeri: „Cine zice asta? DIICOT? Tribunalu’. Aaaa, bine atunci. Da’ și ce?”. „Da’ ăia din Parlament nu fură? N-au dosare?”, chirăie grupul de femei, încercând o reabilitare ad-hoc. 

Gălăgia se stinge brusc când apare unul mai în vârstă - iz de bulibașă. Calcă plictisit pe pedalele unei biciclete cu cadru înalt, poartă pălărie să se ferească de soare. Ține mustăți lungi, pe oală, n-are cămașă. Pe braț are un tatuaj mare, albastru, vechi: e un pumn ce strânge un șuriu lung, sub care e scris „Jur răzbunare”.

„Ia zi, tată, cu ce ocazie pe la noi?”, întreabă individul. Ascultă povestea, muierile încep din nou să chirăie. Omul ridică mâna: „Ho, fă!”. „Hai să îți explic”, începe omul: „noi suntem neam de rromi. Țigani, ce dracu’. De ăia romanizați. Și primarul e la fel. A venit de la Brăila, s-a luat cu una de pe aici. O fi făcut ce zici matale cu fata aia, nu știu. Și nici nu ne interesează. Dar a făcut multe pentru comună. Nu doar cimitirul. E om pentru oameni”. Una îl întrerupe: „Da, e om - nu ne gonește, nu ne înjură, nu ne bate. Dă și bani”. Îngheață când vede privirea cruntă a „liderului” - „da, e un om respectuos”. Cea cu batic încearcă să-și impună vechea idee: „Nu e violent primarul. Și nu le-a forțat pe nimeni să se ducă să se prostitueze. Alea le place de bărbat, d-aia s-au dus la produs”. 

Încet, pe stradă se mai strânge lume. Sar cu toții, nu cred în istoria grea a primarului acuzat de proxenetism. „A luat și pușcărie? Dar pentru ce? Doar pentru asta?”, se închină o altă femeie. Apoi continuă - „dar are grijă de oameni, să vedeți cimitirul de aici. Și la ăla de la Kogălniceanu (sat care aparține de Șuțești, n.n.) a pus gard nou”. Când vine vorba de canalizare, lumea dă din umeri. Nici rețea de apă cică nu ar fi pretutindeni. Gaze, deloc. „E bun, primarul, dacă ați venit aici, înseamnă că cineva îi vrea răul”, zice lumea.

 

Istorie de Șuțești: fostul primar a plecat cu clopotul de la biserică, actualul „a avut necaz de la petarde”

Un alt bărbat se bagă la discuții. Arată telefonul, e o filmare cu o camionetă transformată în sania lui Moș Crăciun. „Vedeți? Așa dă primarul cadouri de sărbători. Păi ați mai văzut undeva, în România, așa ceva?”. Apoi povestește cum nu l-a plăcut pe „domnul Dobre” când a venit în localitate. Dar l-a votat că se săturase de „fostul”. „Ăla și cu popa au vândut clopotul, domnule. Clopot vechi, bun”, povestește individul. Are o șapcă, privește șerpește pe deasupra ochelarilor - „după ce au vândut clopotul, au prăduit și dricul”. „Ăsta, fostul, când a venit la Primărie avea o Dacia. Acu’ are cinci mașini, vilă la mare și apartament la București”. Țiganul bătrân, care pierduse un pic din istorisirea vecinului, se bagă nervos: „Și ce dacă, mă, dacă muncește omul. Că e bun primar”. O femeie îi spune că e vorba de fostul edil, un fel de inamic al lui Costel Dobre, moșul recuperează: „A, daaa, ăla a furat de a rupt!”. 

Una, mai șmecheră, vine din fund de stradă, lipăind în șlapi subțiri și fluturând în capot colorat. Are un stil ciudat de a comunica: pune mâna pe tine și vorbește de parcă te-ar cunoaște de-o viață: „Mă, băiatule, câți ani ai? Hai să-ți zic ceva, să vadă și hoții de la București. Nu mă interesează ce a făcut primarul nostru (grupul strâns în jurul ei mai că o aplaudă, iar cor de voci dau impresia că ești la miting). Și puțini din comuna asta le pasă de asta. Dar îți spun: primarul are 12 clase”! „N-are atâtea”, se aude stins de undeva. Sfrijita care prinsese glas mai că e trimisă la cimitir. La plimbare. Șmechera continuă cu un dinte ce-i lucește în soare: „Are doijpe și, ascultă aici, e mai important, are școala vieții - te lași la prost, nu te pui cu nebunul. Așa că dă clasă oricui vrei. Omul fără dujmani e ca banca fără bani”. Femeia termină discursul arătând cu degetul în sus, de luare aminte. Apoi, la sigur, trântește concluzia: „Dă-le dreacu de petarde. Astea, prostuituatele, dacă nu le-ar plăcea, nu s-ar duce să se frece pe bani!”.

Deoparte, bărbatul cu ochelari e mai reținut: „Uite, eu am o fată. Dacă s-ar atinge cineva de ea, măcar cu un deget, i-aș lua gâtul. Ce zici? Nu, nu seamănă cu ce a făcut primarul! Nu, nu. Și dacă a făcut așa ceva, s-a reabilitat. Și cât a făcut pentru localitate, s-au șters păcatele. Uite, erau niște amărâți, le-a dat alocație”.

Discuția se stinge când în mijlocul grupului oprește un Duster albastru. De la volan un alt brunet privește bănuitor. Bătrânul tatuat îl prezintă: „Uite, el e de la Primărie. Poate să îți spună mai multe”. Șoferul nu zice nimic, doar întreabă: „De ce ai venit aici?”. Apoi, face semn și gașca se sparge.

 

Cum au sărit banii la alegeri

În marginea Șuțeștilor lucește cimitirul, mai precis, gardul cel nou. E din prefabricat subțire. La fel, sclipește și panoul prin care se explică realizarea: „Împrejmuire cimitir (...) Valoare 323.523, 41 de lei plus TVA”. Praful se ridică vizavi, unde două femei parcă așteaptă pe cineva. „Primarul? Nu are nicio treabă, ce dacă a pus-o pe aia să se prostitueze? A făcut bine la comună”, zice una. Cele două au, la fel ca mulți alții, parcă o odă deja învățată. Ideea principală e că edilul e bun, iar femeia forțată în 2018 de către „Dobre al nostru” să se prostitueze este cea vinovată. 

Lângă cele două oprește o dubă a Primăriei. Un zdrahon se bagă în vorbă, alți doi indivizi supraveghează locul. „Tu te interesezi de primar? Ia scrie tu acolo: să-i f... în gură pe dujmanii primarului”. Individul care prezintă concluzia comunală a cazului le studiază pe cele două femei, astea se apucă din nou cu laude, ode și explicații ocrotitoare. 

Duba Primăriei demarează înapoi, spre centrul comunei. O femeie explică: „Aici, toți sunt din aceeași specie. Primarul are o grămadă din neam, n-a avut cum să piardă. A încercat, la început, să spună că a fost condamnat pentru mită, că a încercat să-l scape pe fra’su. Pe urmă s-a știut că el a forțat-o pe una să se prostitueze. Dar nu a contat...”. Sinceritatea e spartă întoarcerea dubiței Primăriei? Namila strigă dinăuntru: „Nu ai înțeles, bă? Primarul Dobre e cel mai bun! Să te sparg...”. Femeia face stânga-împrejur și mai șoptește: „Uitați-vă la afișe”.

Comuna este tapetată cu afișul roșu și fotografia-tip a lui Dobre. Restul, contracandidații, au materialele de propagandă rupte, zgâriate, făcute franjuri. În mediul virtual, Costel Dobre are un material promo, unul cu realizările de top ale mandatului trecut. Edilul se laudă cu modernizarea stadionului - unde a construit un acoperiș - și cu reabilitarea unor blocuri din comună. În rest, investiții în cimitire: alei, garduri și lumină. În realitate, stadionul nu are niciun acoperiș, iar din blocuri curge tencuiala.

Doar în satul Mihail Kogălniceanu stă degeaba o clădire nouă în mijloc de pășune. Acoperă mahalaua tăiată de ulițe neasfaltate pe care cresc buruieni. E sala de festivități a satului. Cică aici nu se întâmplă nimic. Peste drum, e gard nou - tot prefabricate - a fost ridicat în fața unei clădiri abandonate. Fără geamuri, năpădită de dudău, clădirea are număr de secție de votare. „Uite așa făceau. Intrai, votai, la ieșire era un neam al lui. Ptiu!, scuipa pe dejte, și îți scotea 50 de lei. Ăsta a fost scorul, ce credeai?”. Omul din Kogălniceanu se jură că așa au fost alegerile în urma cărora fostul proxenet a câștigat cu 61 la sută.

Mai departe, în Șuțești, Primăria se distinge prin drapelul murdar și ghivecele de mușcate care acoperă geamurile. Pe acoperișul de tablă sunt puse câteva panouri solare zici că acum or să cadă. Primarul se lăuda înainte de alegeri că ar fi prins o multinațională căreia să-i dea în folosință pășunea satului pentru un parc fotovoltaic. Se vorbea de sume amețitoare. „’r-ați ai dracu de țigani! Hoții!”, țipă unul care tocmai iese pe ușa instituției. „Ce să am, bre? Nu vrea primaru’ să-mi dea bani. Ce bani? Ăia, că am fost la votare. Să-mi dea și el ceva acolo. Nu știu, 50 de lei, ceva, habar n-am, că am fost cu ștampila acolo. Da, Costel să-mi dea, e Costel al nostru, a ieșit tot el”. Omul râde șmecher, trece pe lângă un afiș neatins: al candidatului PSD, Costel Dobre, cu fotografie tip Poliție. 

 

Timp de o săptămână, Primarul Costel Dobre nu a putut fi găsit la serviciu. 

Ziua întâi:

- „Bună ziua, de la Jurnalul suntem. Putem vorbi cu domnul primar Dobre?”

- „Primăria Șuțești, bună ziua”, răspunde o doamnă - „un moment, să verific”. După nici două minute, revine: „Domnul primar nu este în Primărie. Reveniți mâine”.

Ziua a doua, aceeași interlocutoare, alt răspuns:

- „Bună ziua, domnul primar este la Prefectură. E la o ședință. Termină în jurul orei 12”. La 12.30: „Domnul primar nu s-a întors, sunt 40 de kilometri până la Brăila, reveniți”. La 14.00: „Domnul primar nu a venit”.

Ziua a treia, aceeași doamnă un pic încurcată: 

- „Nu este domnul primar....”

Ziua a patra, la fel: 

- „Domnul primar e pe teren. Dacă vreți vă fac legătura la doamna secretară a Primăriei”. După un timp răspunde cineva care se recomandă a fi secretarul: - „Nu știu unde este domnul primar, este cu treabă. Doriți să faceți un reportaj? Păi să-l faceți, dar fără el. Decupați-l din reportaj. Ăsta e sfatul meu”.

Ziua a cincea: 

- „Da, domnul primar? Un moment!”. Pe fundal se aude glas bărbătesc. Interlocutoarea revine stânjenită: „Domnul primar a ieșit acum zece minute”. Angajata primăriei ascultă explicațiile pentru care edilul Dobre ar trebui să aibă amabilitatea de a răspunde unor întrebări. Și răspunde sec: „Domnul Primar mă anunță că nu dorește să vorbească cu presa”. Despre cum a transmis anunțul edilul cu istoric în proxenetism, angajata habar n-are să explice. Așa că pune telefonul în așteptare pe timp nelimitat. 

››› Vezi galeria foto ‹‹‹





 

×