Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sărăcia şi necazurile îi împing pe mulţi conaţionali spre afaceri bănoase, dar ilega¬le. Disperarea îi face pe oameni să accepte orice sau să vândă orice. La vânzare şi-a scos şi o femeie din Capitală, fertilitatea.
Într-un anunţ postat pe internet, doamna, mamă a doi copii, acceptă fără nicio problemă să poarte în pântece pruncul altuia. Pe bani grei. Ştiind că o astfel de activitate nu este reglementată legal la noi în ţară, am pus repede mâna pe telefon şi m-am arătat interesat de oferta femeii.
„Bună ziua, vă sun în legătură cu anunţul de pe internet...”
„Da, sunaţi-mă vă rog după 18:00, că sunt la muncă şi mă aud colegii.”
Cu un glas tremurat, doamna m-a implorat să revin cu un telefon, pentru că oferta este de actualitate. Aşa am şi făcut. Am stabilit ulterior o întâlnire, pentru a pune la punct toate detaliile afacerii „mama-surogat”. A mărturisit că îi este frică de ceea ce e pe cale să facă şi vrea ca întâlnirea să fie într-un loc cât mai ferit. După două zile de când am stabilit locul ne-am şi văzut. Doamna, o femeie de 35 de ani, blondă, de înălţime medie, m-a măsurat preţ de câteva secunde cu privirea şi, până ca eu să apuc să-i spun ceva, a venit cu o precizare.
„Eu, dacă ar fi să facem chestia asta, nu o fac pe cinci mii (n.r. euro)!”
Am privit-o în ochi şi i-am spus că până la discuţiile despre bani, mai sunt alte chestiuni de discutat. Sub acoperirea unui tânăr naiv, implicat într-o relaţie cu probleme de fertilitate, am întrebat despre legalitatea afacerii.
„Aş dori să ştiu dacă aţi mai făcut asta şi dacă nu e nicio problemă cu legea, poliţia...
„Nu, n-am mai făcut, e prima dată.”
Apoi, brusc, doamna a început să plângă. Cam două minute mi-a luat să o potolesc, contrariat la rândul meu de reacţia ei.
„De ce plângeţi?”
„Noi am avut o casă... Nu am mai putut să o plătesc... A trebuit să o dau la bancă. Deci când am dat anunţul, am pierdut practic casa copiilor mei.”
Doi copii erau pe drumuri, un soţ plecat în străinătate, poate, poate va găsi de muncă, iar în faţa mea stătea o femeie disperată, dispusă să facă orice.
„Să ştiţi că nu este legal, dar eu nu spun nimănui. O facem şi gata. Sunt sănătoasă, am analizele făcute... Dacă vreţi, eu sunt de încredere.”
Îşi oferea corpul drept gazdă pentru un copil pe care, de la naştere, nu avea să-l mai vadă niciodată. Mă ruga din priviri să accept oferta ei. Pentru ea, aceasta era singura şansă de a asigura un viitor propriilor copii.
„La naştere declar că dumneavoastră sunteţi tatăl, că am avut aşa... O aventură. La varianta asta m-am gândit eu... O fac pentru 30, 40 de mii de euro sau cheile de la o garsonieră, cum vreţi dumneavoastră.”
Tot cu ochii plini de lacrimi, femeia a scos din geanta pe care o ţinea strâns la piept, pozele copiilor ei. Doi băieţi blonzi, cu ochii verzi erau dovada că şi viitorul meu prunc va arăta aşa cum poate îmi doresc. I-am spus că voi discuta cu soţia şi voi reveni cu un telefon. Am discutat şi cu autorităţile. La noi în ţară nu există nicio lege care să reglementeze activitatea unei mame purtătoare. Aşadar, o astfel de acţiune este catalogată drept trafic de organe şi se pedepseşte cu până la 15 ani de închisoare. Mai grav e că, la noi în ţară, multe femei fac din această ilegalitate o afacere cu prunci pe bandă rulantă.
Citește pe Antena3.ro
