Vara, anotimpul acela care in urmă cu căţiva ani ne cucerea cu magia lui, a redus incet din farmecul ei şi şi-a inteţit dogoarea.Căldura, lumina ei, suflarea ei uşor răcoroasă au rămas gesturi, clipe, intămplări simple. Vara era anotimpul cel mai sincer, dureros de sincer, altfel decăt celelalte
Vara, anotimpul acela care in urmă cu căţiva ani ne cucerea cu magia lui, a redus incet din farmecul ei şi şi-a inteţit dogoarea.
Căldura, lumina ei, suflarea ei uşor răcoroasă au rămas gesturi, clipe, intămplări simple. Vara era anotimpul cel mai sincer, dureros de sincer, altfel decăt celelalte. Vara era anotimpul sinonim cu vacanţa, in care puteai să iţi faci de cap pe ascuns, lăsăndu-te pradă simţurilor. De la primele raze ale soarelui care intrau dimineaţa pe fereastră măngăindu-ţi obrajii pănă la atingerea pufoasă a picăturilor de ploaie caldă căzută din norii ce soseau repede şi plecau la fel. De la mirosul frunzelor ude pănă la uimirea perpetuă in faţa valurilor mării, cănd uriaşe, cănd inexistente. De la bucuria cu care te contopeai in joacă, zămbind fără intrerupere, conversănd cu florile, bondarii, fluturii şi văntul ce adia pe lăngă urechi incetişor pănă la cartea pe care o răsfoiai sastisit după-amiază in răcoarea odăii curate şi simple din căsuţa bunicilor. De la primul sărut, de la prima plimbare de mănă prin parc, pănă la durerea atroce resimţită la prima despărţireâ¦
Vara şi-a pierdut farmecele, rochia ei albă croită din dantela stropilor de apă ai cascadelor de munte s-a ferfeniţit şi nimeni nu poate spune cine este de vină!...